Presa între afacere și responsabilitate morală

„Cumpărați și răscumpărați”, „lingăi și vânzători de țară”. Aceste calificative le-au fost atribuite recent, într-o emisiune, jurnaliștilor de către liberalul Mihai Ghimpu, politician care, pentru insulte asemănătoare adresate presei de fostul președinte al CSJ, Ion Muruianu, inițiase altădată demisia acestuia. Criticile pe care i le-a adresat presa pentru felul cum a reacționat, sau mai bine zis nu a reacționat la omorul tăinuit din Pădurea Domnească, ce a pus într-o lumină foarte proastă actuala guvernare de la Chișinău, au fost, de fapt, parte a unei campanii declanșate de mass-media împotriva-i, crede politicianul. Cum s-a ajuns aici? Ce face bine, dar unde poate greșește presa în reflectarea vieții politice de la Chișinău? Politicienii sunt hărțuiți de presa sau, dimpotrivă, presa este cea atacată de politicieni?
Încercăm să ne lămurim în aceste lucruri în câteva minute cu invitata noastră specială din această dimineaţă, da. Corina Cepoi, directoarea Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism din Chişinău.

Europa Liberă: Bună dimineaţa, doamnă Cepoi. Aşadar, atacuri dure la adresa presei. Presa este cea care „a amplificat tragedia din pădurea Domnească”, cea care „a înregistrat tendenţios declaraţiile liderilor”, cea care „nu respectă durerea şi suferinţa familiei îndoliate”, cea care „vrea sânge şi vânează senzaţionalul”… cel puțin așa rezultă din declarațiile lui Mihai Ghimpu, ce se crede victima unei campanii de presă. Cine pe cine hărțuiește în această situație, dnă Cepoi, din punctual Dumneavoastră de vedere?

Corina Cepoi: „Eu nu cred că presa este de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în pădurea Domnească. Pentru că aşa cum spuneţi acum, reiese că presa a creat acest scandal, însă nu este adevărat.

A fost o scurgere de informaţii şi datorită acesteia, de fapt, este o chestie pozitivă, am aflat ce s-a întâmplat acolo. Pentru că presa trebuie, este misiunea lor să scoată în vileag, să scrie despre cele mai importante lucruri şi având judecătorii şi procurorii la o vânătoare a cărei legalitate este discutabilă, este important şi mai ales pentru că a fost un accident despre care nu s-a comunicat şi nu s-a spus nimic de atâta timp.”

Europa Liberă: Cel mai grav lucru care a sunat în acea emisiune, după mine, a fost că s-a spus că presa ar fi cumpărată și răscumpărată. Mai ales că jurnalista care a trebuit să asculte acest gen de acuzații era de la un ziar care arată bine în monitorizări, publică investigaţii. Care sunt motivele acestui conflict, după Dumneavoastră? E chiar aşa cum spune politicianul, sau vedeţi şi o altă faţetă?

Corina Cepoi: „Eu cred că politicienii sunt deranjaţi când presa este activă, iar „Adevărul” e un ziar, o organizaţie de presă model, dacă ne uităm la aceste rapoarte de monitorizare în alegeri. Ar fi poate bine ca şi politicienii să le consulte, pentru că acolo se vede clar cine şi cu cine ţine sau ce alianţe sunt demonstrate prin aceste monitorizări. Şi e mai trist când vedem astfel de declaraţii într-o ţară unde problemele cu proprietatea presei nu sunt atât de grave cum sunt în alte ţări. Într-adevăr, la noi presa este concentrată în câteva mâini, dar noi în primul rând nu avem cum demonstra aceasta şi în al doilea rând, uitaţi-vă în Bulgaria, de exemplu, mai mult de 90% din presă este concentrată într-o singură direcţie, sau într-un singur grup de proprietate. Sunt membri ai Uniunii Europene unde sunt probleme mult mai grave, iar noi avem diversitate de opinie, totuşi, dacă comparăm cu vevinii, cu Ucraina, de exemplu. Suntem într-o situaţie mai bună. Nu toată presa este cumpărată şi răs-cumpărată, avem şi modele de presă, modele foarte bune, de fapt.”

Europa Liberă: Doamnă Cepoi, şi în România se discută la acest moment un subiect similar, iar o propunere ar fi ca politicienii să nu deţină personal sau prin interpuşi organe de presă, pentru a nu perpetua confuzia între propagandă și presă. Ce șanse ar avea o astfel de discuție în Moldova la momentul actual?

Corina Cepoi: „În Moldova, ar trebui să începem, cel puţin, cu transparenţa proprietăţii mass-media, adică, noi nu ştim exact cine este în spatele organizaţiilor de presă. De aceea eu cred că este foarte important, cât mai curând, să se adopte nişte amendamente la legislaţie şi să se interzică mai ales proprietatea de către companii off-shore, acolo unde nu putem da de capăt – cine este în spatele unor companii. Dacă noi am şti exact cine este în spatele unei organizaţii de presă, am putea spune – da, într-adevăr în mâinile lui atâtea procente din presă. Acum noi nu putem s-o spunem cu exactitate.

În trecut s-au mai făcut tot felul de aluzii care poate în realitate nu au fost adevărate. Mai ales pe timpul comuniştilor, dacă vă amintiţi, toată lumea credea că totul e în mâinile lui cutărescu, iar în realitate nu a fost aşa. Pentru că nu ştim exact cine este în spatele unei proprietăţi, iar în presă este cu atât mai important cine este în spatele unor opinii sau a unei poziţii editoriale.”

Europa Liberă: Deci o fi şi presă cumpărată, dar cu siguranţă nu este toată. Nu credeți totuşi că presa a început să cânte pe o singură voce, multă presă şi de asta instituțiile care cântă pe mai multe voci, precum e „Ziarul de Gardă”, „Adevărul”, devin un fel de oaie neagră în turma cu oi albe?

Corina Cepoi: „În primul rând, presa este o afacere. Dacă presa aparţine cuiva, asta este. Adică nu putem spune că ar trebui interzis, sau că „băieţii buni” ar trebui să ţină presa în mâini şi nu altcineva. Trebuie să facem o diferenţă între presa ca afacere şi presa ca un instrument de propagandă. „Băieţii buni”, sau presa care o fac bine şi care este criticată, de fapt, este o demonstraţie, dacă este criticată de politicieni, este o demonstraţie că într-adevăr îşi face munca bine. Dacă presa nu este criticată, atunci înseamnă că scrie despre „floricele pe câmpii”. Eu cred că e bine dacă presa deranjează şi atunci înseamnă că scrie despre ceva ce îi deranjează pe politicieni, sau despre ceva ce nu au făcut ei corect.”

Europa Liberă: Ar mai fi de clarificat un aspect foarte important, doamnă Cepoi. Acum, când bloggingul a devenit foarte popular și pentru că l-am văzut pe domnul Ghimpu invocând postări pe bloguri atunci când spune că este victima unei campanii de presă, spuneți-ne, ca să înțeleagă toată lumea, poate fi bloggingul confundat cu jurnalismul?

Corina Cepoi: „Eu nu cred. Nu încă. Pentru că bloggerii îşi expun o opinie, e minunat pentru că există o platformă unde ei pot să o facă. E o diversitate de opinii incredibilă şi e un domeniu în dezvoltare, însă nu e încă presă. E un instrument de activism civic, care deseori este utilizat în scopuri meschine. Este adevărat că se văd unele bloguri că ţin cu anumite păreri politice foarte foarte distincte şi atunci putem spune că bloggerii, mai degrabă, au această problemă cu independenţa. Iar eu nu cred că ei fac încă parte din presă. Ei fac parte din spaţiul public, din spaţiul acestor luări de opinii, ceea ce este foarte bine, de fapt. Este un fenomen pozitiv, nu negativ.”

Europa Liberă: Tot mai des, cel mai recent l-am auzit pe başkanul Autonomiei găgăuze, domnul Formuzal, formulând la adresa presei acuzații că scrie doar despre lucruri negative, iar pe cele pozitive, le-ar trece cu vederea – că nu scrie despre ferme, dar scrie despre altceva. Nu credeţi că e o uşoară neînţelegere la mijloc aici, o neînţelegere a rolului adevărat al presei într-o societate? Sau sunt în drept unii să reproşeze asta presei?

Corina Cepoi: „Eu cred că într-adevăr este o neînţelegere, mai ales din partea politicienilor care, ne-am gândi, că ar trebui să ştie ce înseamnă presa şi cu ce se ocupă. Rolul presei este de a semnala, într-adevăr, o problemă şi de a spune unde este această
problemă, unde e greşeala făcută de politician, ca acestea să fie corectate. De fapt, pentru politicieni, ceea ce semnalează presa ar trebui să fie un semnal, o direcţie în care să se mişte.

O posibilitate de a corecta anumite lucruri şi poate de a acumula un anumit capital politic, de ce nu? La noi presa este văzută ca un inamic şi nu ca un aliat de către politicieni. Ei ar trebui să înţeleagă că presa o face pentru că asta este misiunea ei. Ar trebui să vedem problemele pentru ca mai apoi să verificăm – problemele au fost rezolvate sau nu?”

Europa Liberă: Până la urmă, cine credeți că a iesit cel mai şifonat din această poveste, presa sau politicienii? Şi mai ales, cum poate fi cuantificată, dacă îmi permiteţi metafora asta a şifonării?

Corina Cepoi: „Eu nu cred că a ieşit şifonată presa pentru că am observat un fel de solidaritate în presă, care a apărut după atâţia ani în care vorbim că ar trebui să fie. Eu sper că politicienii îşi vor da seama cum să lucreze cu presa pentru că în mâinile lor, asta ar trebui să fie un instrument de comunicare. Acum, capacitatea lor de a comunica, de a înţelege importanţa presei şi importanţa transparenţei lor şi cum ar trebui să comunice problemele şi realizările pe care le au. Cred că ar trebui să-şi dea seama că şi asta este o abilitate pe care ar trebui s-o posede. Pentru că asta, deseori noi observăm, că politicienii nu prea sunt în stare să o facă.

Mai degrabă au ieşit şifonaţi politicienii. Mai mulţi dintre ei, majoritatea dintre ei, în aceste zile, pentru că nu au putut gestiona un conflict, unul intern şi nu au putut demonstra că într-adevăr au făcut, chiar dacă au greşit – au făcut-o din bună credinţă. Nu am observat asta. Ei, de fapt, au devenit înrăiţi şi au blamat presa.”

Europa Liberă: Doamnă Cepoi, nu putem să nu vă întrebăm pe finalul acestui interviu – cum din punctul Dumneavoastră de vedere ar trebui să reacţioneze autorităţile după ce o ambasadă, cea a SUA și un comisar european, Ștefan Füle, și-au exprimat îngrijorarea față de ceea ce se întâmplă cu NIT-ul?

Corina Cepoi: „Decizia faţă de NIT, noi de fapt am vorbit despre
asta cu mai mult timp în urmă, modul în care a fost luată, noi nu am zis că NIT a fost un canal de televiziune care ar fi exemplar. Niciodată nu am făcut asta, invers, în toate monitorizările noastre NIT, a fost demostrat că este un canal de televiziune manipulator.

Însă, decizia care a fost luată nu a fost luată în conformitate completă cu legislaţia, nu au fost luate în calcul acele monitorizări pe care noi le-am făcut şi formularea acelei decizii, dacă vă uitaţi, este cam... nu este prea serioasă. Din punct de vedere legal, nu ştiu cât de mult va ţine mai ales în Curtea Europeană, dacă se ajunge până acolo. Eu sunt de acord că, într-adevăr, trebuie să se ia o decizie „da sau ba” mai repede, pentru că avem aceeaşi problemă ca şi cu alte cazuri când se tergiversează cazurile în justiţie. Şi nu ar trebui să se întâmple.”