NATO traversează, ca și Uniunea Europeană, o perioadă de reforme și introspecții. Fără a putea vorbi încă de o criză identitară, faptul că multe țări sînt pe cale de a-și reduce bugetul militar a stîrnit îngrijorare la Cartierul General al Alianței.
In ultimul său raport anual, secretarul general Anders Fogh Rasmussen a avertizat că toate aceste reduceri sînt pe cale de a slăbi capacitatea de apărare a occidentului, în vreme ce puteri emergente de pe planetă își sporesc mijloacele militare. Pe deasupra, a spus Rasmussen, industriile militare occidentale au fost întotdeauna creatoare de creștere economică și locuri de muncă. Reducerea bugetelor militare pe fond de criză economică riscă de aceea să aibă și consecințe socio-economice directe.
„Cheltuiți mai mult pe apărare” - le-a cerut în esență Rasmussen celor 28 de țări membre... sau, mai degrabă 25 dintre ele, pentru că trei țări cheltuiesc sistematic pe apărare mai mult de 2% din PIB. Acestea sînt Statele Unite, Marea Britanie și... Grecia.
2% din PIB pentru sectorul militar este pragul recomandat de NATO, însă cu excepția celor 3 membri amintiţi, tarile NATO rămân sub acest prag, iar o majoritate a lor doresc să reducă şi mai mult cheltuielile militare, mai ales în perspectiva retragerii majorității forțelor occidentale din Afganistan, la sfârșitul anului viitor.
Ceea ce mai neliniștește însă NATO nu e doar reducerea fondurilor, ci și adâncirea problemelor de interoperabilitate. Interoperabilitatea a fost întotdeauna o problemă a Alianței. Mult echipament militar este incompatibil de la o țară la alta, de pildă, iar majoritatea țărilor membre nu au mijloace de transport performante, pentru care depind de SUA, așa cum depind și în cazul comunicațiilor militare.
Astfel, mai multe țări NATO s-au văzut nevoite, pentru a-și transporta trupele și materialul militar în Afganistan, să închirieze avioane de transport de mare capacitate din Ucraina, uneori chiar de la firme private.
Rasmussen nu a numit China sau Rusia printre țările care îşi finanțează activ capacitatea militară, însă e știut că Pekinul cheltuiește în mod oficial peste 10% din PIB în sectorul militar.
