Luni și marți au continuat audierile în cadrul Comisiei parlamentare de anchetă, din care au fost postate pe Internet câteva secvențe video. Parcă am fi urmărit un episod din celebrul serial „Nașul” al lui Francis Ford Coppola, în care Michael Corleone răspunde prin eschive abile și fraze îndelung exersate întrebărilor unei Comisii a Congresului american despre acte de corupție, jafuri și asasinate ce i se incriminează. Doar că în „filmul” de la Chișinău imaginea era focalizată mai mult pe politicieni, lipseau reporterii cu blizuri orbitoare și mai ales publicul care să reacționeze amuzat sau printr-un murmur de dezaprobare la replicile acide schimbate între ei de congresmenii justițiari și personajul jucat de Al Pacino.
Dincolo de aceste, să spunem, interferențe culturale, nu cred că ne-am ales cu elemente noi, urmărind ședința Comisiei. I-am văzut pe demnitarii supuși anchetei exprimându-se destul de confuz și anevoios în fața „examinatorilor”. De pildă, atotputernicul Vlad Plahotniuc, prim-vicepreședintele Parlamentului, s-a arătat timid și aproape monosilabic: nu știe nimic, nu a vorbit cu Zubco despre vânătoarea din Pădurea Domnească, se consideră în afara oricăror suspiciuni.
Mihai Ghimpu s-a enervat din nou, acuzând Comisia că l-ar supune unui interogatoriu, că deja se simte în piele de inculpat. Premierul Filat a invocat, în stilul său cam lemnos și birocratic, responsabilitatea Procuraturii Generale pentru haosul din activitatea ei. Rămâne să auzim și volutele de „gumilastic” ale lui Marian Lupu, pentru a ne face o impresie exactă despre felul cum înțeleg demnitarii moldoveni să contribuie la aflarea adevărului…
Declarațiile politicienilor reprezintă mai degrabă piesele unui puzzle înșelător, piste false, „jocuri de glezne” în fața camerelor de luat vederi. Totuși, trebuie să remarcăm că formarea unei comisii parlamentare de anchetă, condusă de un reprezentant al Opoziției, care pune întrebări incomode unor persoane de rang înalt, reprezintă o premieră în Republica Moldova. Evident, gradul mai mare de transparență a audierilor nu garantează un verdict corect. S-ar putea ca funcționarii deja demiși să fie și singurii „vânători” sacrificați ritualic: fostul procuror general Zubco, directorul Moldsilva Ion Lupu, sau judecătorul Gheorghe Crețu. Măcar dacă Raportul final al Comisiei de anchetă ar conduce la niște consecințe politice, la numirea unui Procuror General situat în afara influențelor de partid, la o lege care să asigure independența procurorilor ce instrumentează dosare.
Deocamdată, constatăm că „sistemul” nu vrea să cedeze. În presă au apărut relatări despre intimidări și presiuni exercitate din zona colegilor lui Valeriu Zubco asupra cetățenilor care au formulat acuzații la adresa demnitarilor implicați. La rândul lor, cinstiții membri ai Consiliului Superior al Magistraturii l-au scos basma curată pe Ion Pleșca, președintele Curții de Apel, a cărui participare la o vânătoare ilegală, într-o companie compromițătoare pentru un judecător, vânătoare soldată cu o omucidere urmată de tăinuirea faptelor, nu a fost considerată un delict care să merite o demisie.
Anunțata schismă din Alianță pare să fi fost depășită, conflictul pus în surdină, pentru că prăbușirea i-ar afecta pe toți. Sunt invocate nevoia stabilității politice, riscul real al alegerilor anticipate care vor zădărnici semnarea unor importante acorduri cu instituțiile europene. Nu știm cât de încântați se vor arăta partenerii noștri externi de o asemenea cârdășie, după ce opinia publică a cerut demiterea tuturor celor implicați în vânătoarea din Pădurea Domnească. S-ar putea să avem o surpriză neplăcută din partea Uniunii Europene, iar artizanii pactului sulfuros de pe scena politică să dărâme chiar interesul național pe care pretind că îl apără.
