Economia Moldovei: riscuri externe, factori interni şi vectorul european

Europa Liberă: Ce deosebiri esenţiale există între estimările şi prospecţiunile dumneavoastră şi cele pe care le prezintă oficial Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor?

Adrian Lupuşor: „Probabil, în mod paradoxal, estimările noastre sunt, de cele mai dese ori, mai pesimiste faţă de cele ale autorităţilor publice. Şi o spun că este un paradox, deoarece, în mod normal, autorităţile publice ar trebui să fie mult mai conservative în estimări, de aceasta depinde modul cum se vor cheltui banii din buget şi, în general, cadrul de politici care urmează a fi implementate, pentru a redresa situaţia. Pe parcursul ultimelor ediţii ale publicaţiei noastre, în mare parte, prognozele noastre au fost mai pesimiste faţă de cele oficiale, însă au fost şi mai optimiste faţă de evoluţia economică. Noi am fost printre primii care am prognozat pentru anul 2012 o creştere de 1%. Toţi atunci ne considerau extrem de pesimişti, însă, până la urmă, economia a intrat chiar şi în minus. Şi pentru anul 2013-2014 prognozele noastre sunt mai pesimiste faţă de cele oficiale. Atunci când prognozele oficiale sunt mai optimiste, aceasta poate crea anumite presiuni asupra bugetului de stat şi, în general, poate genera o serie de acţiuni ce nu ar putea fi corelate cu realitatea economică, de fapt.”

Europa Liberă: Guvernul are o scuză, spune că este în plină criză regională şi globală, şi de care vreţi, şi nu are cum să facă faţă unor factori care sunt independenţi de voinţa politică.

Adrian Lupuşor: „Într-adevăr, economia Republicii Moldova este foarte vulnerabilă la şocurile externe, este o realitate. Însă pe lângă aceste repercusiuni ale crizei economice curente din zona euro – chiar şi ale secetei din anul 2012, care, la fel, nu a putut fi evitată -, există o serie de carenţe de ordin instituţional, o serie de probleme ce ţin de conjunctura internă a ţării, care, de fapt, amplifică aceste şocuri externe. Aceste carenţe ţin, în special, de competitivitatea scăzută a producătorilor autohtoni, de infrastructura insuficientă şi deficientă a calităţii. Cunoaştem bine cât de anevoios se implementează la moment standardele de calitate, astfel ca acestea să corespundă celor comunitare. Există problemele la capitolul administrării fiscale, inclusiv a managementului întreprinderilor de stat. Există un spectru extrem de larg de probleme de ordin intern, care amplifică aceste şocuri externe. Deci nu este corect să punem toată vina pe criza externă.”

Europa Liberă: Vectorul proeuropean al Republicii Moldova scurtează din lista aceasta, pe care o faceţi dumneavoastră? Există probleme, care totuşi, graţie acestei orientări, s-au mai rezolvat?

Adrian Lupuşor: „Cred că marea majoritate a reformelor de substanţă implementate în Republica Moldova sunt ancorate în procesul integraţionist european. O bună parte din acţiunile specificate în Planul de Acţiuni R.Moldova-Uniunea Europeană sau Planul de acţiuni privind liberalizarea comerţului dintre R.Moldova şi Uniunea Europeană ţin de reforma justiţiei, de protecţia drepturilor consumatorilor, de fortificarea concurenţei, pe mai multe segmente ale pieţei, pe mai multe sectoare economice, ţin de reforma sistemului financiar-bancar. Deci, totuşi, majoritatea acţiunilor de reformă sunt datorate acestui vector proeuropean.”

Europa Liberă: Adică, dacă n-ar fi fost vectorul european, situaţia era să fie şi mai urâtă?

Adrian Lupuşor: „Intuiesc că da, deoarece acest vector european permite şi contrabalansarea anumitor costuri politice suportate de unele proiecte, cum ar fi la moment, spre exemplu, măsura de optimizare a reţelei şcolilor, o iniţiativă extrem de nepopulară, însă este necesară şi este o măsură ancorată în angajamentele ţării noastre faţă de organizaţiile internaţionale financiare. Costurile politice în urma implementării acestei măsuri ar fi mult mai mari, dacă nu ar fi existat acest vector european.”