Impas la prima rundă de negocieri, în formatul 5+2, de la Lvov

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Impas la prima rundă de negocieri, în formatul 5+2, de la Lvov. Economia transnistreană între Est şi Vest. Statele Unite şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia Drepturilor Omului din regiune. Şi… cât de dificil este să fii avocat în stânga Nistrului?

***

Europa Liberă: Aşadar, săptămâna trecută, la Lvov, s-au încheiat primele negocieri din acest an, în formatul 5+2, pentru soluţionarea conflictului transnistrean, sub egida preşedinţiei ucrainene a OSCE. Agenda discuţiilor a rămas aceeaşi, practic, ca şi pe durata ultimelor câteva runde, şi a vizat, între altele, libera circulaţie a persoanelor şi mijloacelor de transport, redeschiderea podului de peste Nistru de la Gura Bâcului, situaţia şcolilor cu predare în grafie latină şi nostrificarea actelor de studii transnistrene. În discuţie s-a aflat şi problema redeschiderii aerodromului din Tiraspol pentru zboruri civile, cerută de administraţia transnistreană. Iar negociatorii Chişinăului, la rândul lor, au readus în discuţie ideea creării unui spaţiu economic unic pe ambele maluri ale Nistrului. Toate aceste chestiuni vor fi discutate la nivel de grupuri de experţi şi la următoarea rundă, programată să aibă loc la Odesa, abia la sfârşitul lunii mai în data de 23 şi 24. Despre lipsa unor rezultate concrete a negocierilor de la Lvov am stat de vorbă cu expertul Radu Vrabie, de la Asociaţia pentru Politică Externă din Chişinău:

: Procesul de reglementare transnistreană este unul destul de complicat. De aceea, obţinerea unei decizii, a unui acord semnat înseamnă foarte multă responsabilitate şi, respectiv, înseamnă că deciziile se iau ceva mai greu decât s-ar aştepta publicul. Până la urmă, pentru noi contează un rezultat viabil, un rezultat favorabil reglementării cu păstrarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Republicii Moldova. Că se va lua acum o decizie la Lvov sau la sfârşitul anului, este cred mai puţin relevant.

Europa Liberă: Reuniunea de la Lvov, totuşi, nu a scos în evidenţă punctele convergente dintre Chişinău şi Tiraspol, ci pe cele divergente.

Radu Vrabie: Eu cred că asta tot face parte dintr-un exerciţiu util pentru reglementare, de a înţelege care sunt punctele divergente. În plus, eu cred că pe lângă factorul pozitiv că anul 2013 este anul preşedinţiei ucrainene a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, realităţile regionale, situaţia, conjunctura regională este una destul de ostilă reglementării conflictului transnistrean. Pentru că am văzut că începând cu a doua jumătate a anului 2012 sau chiar un pic mai devreme, odată cu numirea lui Dmitri Rogozin ca reprezentant al preşedintelui rus pentru Transnistria, poziţia Transnistriei de fapt s-a pierdut, s-a diluat în poziţia Rusiei. De fapt, Tiraspolul a devenit, după o scurtă perioadă de autonomie, a devenit un fel de portavoce a intereselor ruseşti. Nu mai există o dorinţă de a rezolva măcar acele probleme pe care ar putea să le rezolve, chiar la nivel socio-economic, şi pe care atât de mult le afişează Tiraspolul. Or, în momentul actual, din punctul meu de vedere, Federaţia Rusă nu este interesată într-o reglementare politică, pentru că ea condiţionează reglementarea problemei transnistrene cu alte aspecte ce ţin de cooperarea Rusia-UE, şi aici mă refer şi la liberalizarea regimului de vize, şi la acea comisie Ashton-Lavrov, şi la pactul de modernizare a Federaţiei Ruse, care în opinia Rusiei nu au fost foarte bine prezentate, aduse de către Uniunea Europeană, ceea ce i-a făcut pe ruşi să-şi schimbe şi politica lor faţă de reglementarea transnistreană.

Europa Liberă: Relaţiile ruso-ucrainene ar putea să-şi lase amprenta asupra soluţionării conflictului transnistrean? Sau o eventuală apropiere a Ucrainei de UE ar putea accelera procesul de negocieri în chestiunea Transnistriei?

Radu Vrabie: La începutul anului mă gândeam care ar putea fi abordarea Ucrainei faţă de anul 2013 şi mă gândeam că Ucraina s-ar putea poziţiona în două moduri. Unul – de a fi mai aproape de Rusia şi a-şi păstra acea poziţie de pe parcursul ultimilor ani, adică de a nu juca rolul vioarei întâi. Doi – de a încerca de a ieşi din izolarea diplomatică în care s-a pomenit după cazul Timoşenko, de a fi foarte activă în reglementarea transnistreană şi asta ar putea s-o aducă din nou în clubul european. Se pare însă că Ucraina a ales o a treia cale, o cale de a fi împăciuitoare atât cu estul, cât şi cu vestul. De aceea, cred că Ucraina anul acesta nu va presa foarte mult pe dosarul transnistrean, ci mai degrabă se va concentra pe aceleaşi chestii care pot fi prezentate ca succese.

Europa Liberă: De exemplu?

Radu Vrabie: De exemplu, dacă se va reuşi redeschiderea podului de la Gura Bâcului / Bâcioc. Sau chiar şi reluarea sau începerea discuţiilor pe „Coşul III”, fără a avansa foarte mult, dar însuşi faptul simbolic al deschiderii acestui Coş care ţine de negocierile politice ar fi pentru diplomaţia ucraineană un succes.

***

Europa Liberă: Cum spuneam, la negocierile de la Lvov nu au putut fi trecute cu vederea dificultăţile agenţilor economici de pe ambele maluri ale Nistrului existente din cauza nesoluţionării conflictului transnistrean. Chişinăul propune nu doar crearea unui spaţiu economic unic pentru cele două maluri, dar şi participarea regiunii la viitorul acord de liber schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, ce le va permite agenţilor economici să exporte în spaţiul comunitar fără taxe în plăţi vamale. Administraţia din Tiraspol spune însă că ar vrea să facă parte dintr-o altă uniune, euro-asiatică, ce se aflată deocamdată în fază de proiect. Ce şanse sunt ca Tiraspolul să accepte între timp un comerţ simplificat cu Uniunea Europeană? L-am întrebat pe economistul din Tiraspol, Serghei Melnicenko:

Serghei Melnicenko: Sunt două aspecte ale acestei chestiuni: economic şi politic. Este un lucru cert că semnarea acordului de liber schimb între Moldova şi Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra întreprinderilor transnistrene, mai ales cele mari, orientate spre export. Este firesc ca aceste întreprinderi să fie interesate de extinderea comerţului cu ţările Uniunii Europene, unde sunt şi cei mai solvabili consumatori şi partenerii cei mai disciplinaţi în onorarea contractelor, - şi aceste relaţii comerciale ar fi atât în beneficiul întreprinderilor transnistrene, cât şi al bugetului regiunii. Dar problema cea mare este în ce măsură acest lucru se va potrivi cu direcţia anunţată de conducerea Transnistriei către integrarea în structurile euro-asiatice. Pentru că este limpede că administraţia regiunii nu va putea să renunţe la vectorul de dezvoltare trasat la referendumul din 2006 privind independenţa Transnistriei şi apropierea de Federaţia Rusă. De aceea, cele două aspecte sunt complementare, dar şi divergente.

Singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că orice business va fi mereu interesat de diversificarea pieţelor. Nimeni nu vrea să piardă pieţele imense ale spaţiului euro-asiatic – Belarus, Rusia, Kazahstan, sau vecinii apropiaţi, - şi sigur că nimeni nu vrea să-şi piardă clienţii tradiţionali din Europa occidentală. Exporturile cele mai mari pe pieţele vest-europene le au întreprinderile textile şi cele ale industriei uşoare, care sunt destul de multe în Transnistria. Cum anume va fi încadrată Transnistria în acordul de liber schimb al Moldovei cu Uniunea Europeană este foarte dificil să spunem de pe acum. Evident, îşi va lăsa amprenta şi lipsa statutului juridic al Transnistriei, iar în următorii un an şi jumătate este puţin probabil ca un asemenea statut să fie negociat. De aceea, politicienii şi businessmenii vor căuta soluţii de compromis, modalităţi de participare a Transnistriei în acest aranjament, şi este evident că anumite cedări va trebui să le facă şi partea transnistreană, şi Uniunea Europeană, şi Republica Moldova.

Europa Liberă: Cât de realiste credeţi că sunt intenţiile administraţiei de la Tiraspol de a face din Transnistria o regiune a viitoarei Uniuni euro-asiatice?

Serghei Melnicenko: „Perspectivele sunt ceţoase, deocamdată. În pofida faptului că vectorul eurasiatic a fost proclamat drept prioritate în noua concepţie a politicii externe a regiunii, care acordă chiar o atenţie sporită relaţiilor economice externe, deocamdată el nu a prins un contur real printr-o expansiune a exporturilor noastre în ţările spaţiului eurasiatic şi nici nu prea văd perspective pentru aşa ceva. Mult mai real mi se pare aşa-numitul plan Maracuţa, dacă aţi auzit el, al fostului preşedinte al Sovietului suprem, care prevede crearea unei zone economice libere între Transnistria şi regiunea Odesa. Doar în acest fel cred că ar fi posibilă o anumită formă de cooperare cu ţările eurasiatice.”

***

Europa Liberă: Statele Unite și-au exprimat îngrijorarea față de încălcările drepturilor omului în regiunea transnistreană. Potrivit unui comunicat de presă al ambasadei americane la Chișinău, îngrijorările Washingtonului au fost reiterate cu ocazia recentului raport ONU, primul în felul său, despre situația drepturilor omului din Transnistria. Comunicatul ambasadei americane spune că asemenea constatări sumbre se regăsesc și în raportul anual al Departamentului de Stat al Statelor Unite, care consemnează cazuri de tortură, lipsirea de dreptul la un proces echitabil și condițiile necorespunzătoare standardelor internaționale din închisorile transnistrene. Recent, două instituţii internaţionale care apără drepturile omului în lume - Civil Right Defenders şi Front Line Defenders - au emis o declaraţie comună în care atrag atenţia asupra ameninţărilor la care sunt supuşi periodic avocaţii din stânga Nistrului, Stepan Popovski şi Vladimir Maimust. Colega mea, Diana Răileanu, a reuşit să stea de vorbă cu unul din avocaţii supuşi ameninţărilor în regiunea transnistreană - Stepan Popovski – de la care a insistat să afle din ce cauză activitatea apărătorului a nemulţumit miliţia din stânga Nistrului?

Stepan Popovski: „Cel mai probabil autorităţile din stânga Nistrului cred că noi reprezentăm o ameninţare pentru ei. Eu aveam impresia că regimul lui Igor Smirnov era unul nepotrivit, însă astăzi nu mai sunt de această părere. În acea perioadă nu am fost supus urmăririlor şi intimidărilor. Aveam posibilitatea să le vorbesc oamenilor despre drepturile lor oriunde doream, chiar şi în aer liber. Până nu demult nici nu ştiam ce înseamnă ameninţări şi urmăriri.”

Europa Liberă: Dle Popovski, pe ce domenii se axează munca Dvs. de avocat în regiunea transnistreană?

Stepan Popovski: „Apăr interesele oamenilor care şi-au pierdut pământurile după destrămarea colhozurilor. Parcele lor de pământ pur şi simplu au fost date în proprietate oamenilor bogaţi din regiune. Mai mult, prin contractele încheiate cu autorităţile de la Tiraspol, noii proprietari au dreptul să folosească aceste terenuri pentru o perioadă de 99 de ani. Este o escrocherie. E vorba de zeci de mii, poate chiar sute de mii de oameni păgubiţi.

Împreună cu unii dintre ei am trecut toate etapele judiciare, câţiva au ajuns să îşi caute dreptatea chiar şi la CEDO. Mergem din sat în sat şi adunăm oamenii în casele de cultură ca să le explicăm în ce mod au fost minţiţi şi lăsaţi fără proprietate.

Autorităţile, cel mai probabil, au văzut o ameninţare în aceste întâlniri publice pe care le organizez şi mai ales în faptul că le vorbesc oamenilor despre drepturile pe care le deţin asupra pământurilor. Am început să fiu urmărit. Din partea autorităţilor raionului Râbniţa deja am primit o înştiinţare că nu mi se permite să organizez întâlniri cu oamenii.

În localitatea Popenca, de exemplu, sătenii m-au rugat să vin a doua oară. Când am revenit am fost întâmpinat de adjunctul şefului de la sectorul de miliţie raional care m-a filmat şi m-a preîntâmpinat că voi fi arestat dacă am să îndrăznesc să le vorbesc oamenilor. Am fost nevoit să le explic sătenilor din ce cauză nu mă pot întâlni cu ei şi nu le pot vorbi. Un lucru îmi este clar: discuţiile despre dreptul oamenilor asupra pământului au nemulţumit autorităţile.”

Europa Liberă: Dar cât de greu este să apăraţi drepturile omului în această regiune?

Stepan Popovski: „Cel mai probabil, sentimentul autorităţilor că pot rămâne nepedepsite atunci când fac anumite încălcări, le oferă un fel de „carte blanche”. Dacă în dreapta Nistrului autorităţile sunt monitorizate de organizaţiile şi partenerii internaţionali, mă refer la Consiliul Europei, OSCE, păi în Transnistria autorităţile simt că nu pot fi pedepsite.

Faptul că în ultima perioadă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului atrage atenţia asupra regiunii este foarte bine, mai ales că până acum organizaţiile care apără drepturile omului credeau că nu pot fi auzite, că nimeni nu se interesează de soarta lor, că într-o regiune nerecunoscută nu poate fi vorba despre drepturi. Studierea legislaţiei internaţionale spune că nu există pe teritoriul Europei regiuni care nu sunt apărate de Convenţia europeană pentru drepturile omului, poate doar cu excepţia Belarus.”

Europa Liberă: Dle Popovski, după plecarea lui Igor Smornov de la putere, toată lumea credea că lucrurile se vor schimba cu odată cu venirea lui Evgheni Şevciuk. Aşa e? Sau lucrurile au rămas la fel?

Stepan Popovski: „Trebuie să recunosc că societatea a devenit mult mai deschisă. Mai des suntem vizitaţi de experţi internaţionali. Spre deosebire de perioada guvernării lui Igor Smirnov nu suntem izolaţi. Recent chiar a fost expertul ONU în drepturile omului, Thomas Hammarberg. Aceste vizite reprezintă un semnal îmbucurător. Însă dacă mă refer la activitatea mea personală, de avocat, pe vremea lui Smirnov puteam liber să-mi exercit meseria, astăzi însă am impresia că regimul nu este binevoitor cu mine. Dacă mă întrebaţi cum s-a schimbat viaţa oamenilor – pot să vă spun doar că satele din regiune sunt pustii, iar foarte mulţi tineri pur şi simplu au plecat.”

Europa Liberă: Dle Popovski, dacă în dreapta Nistrului cetăţenii au acces la spoturi, la broşuri care le vorbesc despre drepturi, le sugerează unde se pot adresa atunci când simt că drepturile lor sunt încălcate, care este situaţia în regiunea transnistreană?

Stepan Popovski: „ Mai greu. Oamenii nu cred că drepturile lor pot fi apărate. Teoretic, exisă o lege care ar trebui să-i apere, însă de multe ori am fost martorul unor acţiuni uimitoare: pot fi schimbate şi legi atunci când acest lucru convine cuiva. Deci, teoretic omul merge în instanţă ca să îşi apere drepturile bazându-se pe anumite articole din legea locală, iar peste o perioadă înţelege că această lege pur şi simplu a fost anulată, iar el rămâne păgubaş.

În concluzie: pot spune că oamenii din regiune nu au încredere în sistemul de justiţie. Mi se pare o tragedie, pentru că cetăţenii nu mai ştiu în ce şi în cine să creadă. Deseori oamenii îmi spun că nu vor să meargă în instanţă. Le explic că într-un final pot să se apere la CEDO, însă puţini se lasă convinşi. Însă mai e un aspect: judecătorilor oneşti din stânga Nistrului le este foarte greu să muncească. Mulţi dintre ei sunt nevoiţi să examineze peste o sută de cazuri pe lună, fizic acest lucru este imposibil.

La judecătoria din Tiraspol, de exemplu, sălile de judecată sunt foarte mici, uneori nici nu ai unde să stai. Cred că ar fi cazul ca nu doar deputaţii să aibă de asistenţi, dar şi judecătorii. De asemenea, pot spune că şi stimularea materială este foarte slabă. Foarte mulţi pleacă din sistem.”

Europa Liberă: Dar pe de altă parte, care este rolul Avocatului poporului în regiune?

Stepan Popovski: „Nici nu vreau să vorbesc despre ombudsmanul din regiune. Această funcţie a fost creată de ochii lumii. Nimic nu decide acest avocat, părerea mea că în această funcţie trebuie să fie o persoană care în trecut a făcut parte cel puţin din tabăra avocaţilor dar în niciun caz din cea a miliţiei. De fapt, acest institut este unul nefuncţional.”

Europa Liberă: Atunci când oamenii vă cer ajutorul, care sunt cel mai des plângerile lor?

Stepan Popovski: „În primul rând probleme de ordin patrimonial. În opinia mea – sănătatea, viaţa şi dreptul la proprietate sunt foarte importante pentru fiecare cetăţean. Apăr drepturile oamenilor în regiune din 2007. Pe propria piele am simţit ce înseamnă să fii neîndreptăţit şi după ce am obţinut câştig de cauză, am înţeles că îi pot ajuta şi pe alţii.

Faptul că în ultima perioadă CEDO a atras atenţia asupra noastră cred că e un lucru foarte important. Sperăm că astfel autorităţile locale se vor abţine de la încălcări vădite asupra drepturilor omului, poate vor fi create condiţii ca oameni să-şi apere drepturile pe loc, fără să ajungă la CEDO în căutarea dreptăţii.”

Europa Liberă: opinia activistului pentru drepturile omului, avocatul din Tiraspol, Stepan Popovski.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.