Despre războiul în numele... păcii

Vasile Botnaru: Deznodământul victorios pare să fie mai departe decât îşi imagina speaker-ul Parlamentului, Marian Lupu, care aloca pentru identificarea următorului şef de executiv maxim 10 zile.

Arderea pe rug a premierului Filat, care trebuia să substituie în conştiinţa publică probaţiunea (ori mai curând să consolideze impresia indusă de memorabilele fragmente de interceptări) nu a certificat erezia sa.

Fumul înecăcios a ajuns însă în cancelariile europene, care au reacţionat cu promptitudine previzibilă. La o adică, europenii nu au timp şi nici răbdare să înţeleagă care sunt mizele adevărate ale războiului pretins fratricid.

Accept observaţia unui coleg de breaslă, care îmi spune că cei 3 condrumeţi nicidecum nu pot fi consideraţi de acelaşi sânge. Zic nu e treaba lor, a europenilor, să se dumirească pentru ce anume se bat formaţiunile din Alianţa de guvernare, mai bine zis fruntaşii acestora. Este de datoria societăţii moldoveneşti să intre în culisele acestui război şi să îl decojească de retorică şi demagogie. Astăzi încercăm să venim cu mica noastră contribuţie. Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se afla directorul Agenţiei de ştiri Info-Prim Neo, Valeriu Vasilică, şi editorialistul, scriitorul şi profesorul universitar Petru Bogatu.

Europa Liberă: Aş fi vrut să reconstituim un pic tabloul acestui zbor frânt, cum l-a numit cineva, plagiindu-l pe Vladimir Beşleagă. Ce aţi înţeles dumneavoastră? Din ce cauză s-a produs acest scandal? Şi dacă regizorii, care presupun că l-au gândit sau cumva l-au ghidat, au avut în vedere să ajungă până în punctul acesta sau suntem la jumate de cale, domnule Bogatu?

Petru Bogatu: „Da, ar trebui să pornim undeva din 2010 încă, dacă facem abstracţie de animozităţile din Alianţă, care au existat şi până atunci. Din 2010, după alegerile din acest an şi intrarea lui Vlad Plahotniuc în politică, nu pot să nu spun aceasta pentru că, în fond, şi Mihai Ghimpu, şi alţii recunosc că la mijloc este o rivalitate personală între cei doi. Deşi eu nu consider aşa, eu consider că lucrurile stau puţin altfel. Fără să facem multe speculaţii, în urma intrării domnului Plahotniuc în politică, s-a creat încă un pol al puterii, de data aceasta neconstituţional. Că lucrurile stau aşa şi nu altfel a recunoscut chiar domnul Plahotniuc, atunci când, probabil, din reflex sau din grabă, a propus, când a izbucnit scandalul după incidentul din Pădurea Domnească, a propus ca funcţia de procuror să fie cedată comuniştilor. Prin aceasta a confirmat ceea ce se vede şi ochiul liber şi ceea ce ştim, în urma aşa-ziselor partajări de porfotolii, care au avut loc în cadrul Alianţei, că PD-ul şi în speţă Vlad Plahotniuc controlează Procuratura. Procuratura s-a transformat într-adevăr într-un pol al puterii, într-o măciucă pentru ţeasta celor care au o poziţie diferită de cea a domnului Plahotniuc. Fără a-l idealiza pe Vlad Filat, el cred că a făcut un lucru care era obligat să îl facă orice prim-ministru, să anihileze acest pol neconstituţional al puterii. Au făcut mai multe tentative, toate nereuşite şi încadrându-se în proverbiala deja formulă a comportamentului premierului: „ un pas înainte, doi paşi înapoi”, pentru că povestea cu păpuşarul, ca să-l citez, a început tare demult, ca ulterior tot el să se dezică de cuvintele pe care le rostea, să se împace cu Plahotniuc. Dar sigur că bomba, care a fost detonată şi a dat peste cap Alianţa, a fost incidentul din Pădurea Domnească, pentru că, în urma acestui incident, mai mulţi jucători politici au făcut paşi greşiţi şi au început să piardă teren. Sub presiunea presei, a fost demis procurorul general.”

Europa Liberă: Deci nu Pădurea Domnească ca atare, dar scoaterea la lumină.

Petru Bogatu: „Evident, da. Păi incidentul şi, mai exact vorbind, modul în care a fost gestionat acest incident de jucătorii politici, încercarea de muşamalizare a cazului şi aşa mai departe. Deci toate aceste lucruri, până la urmă, au provocat o reacţie în lanţ. Cred că primul ministru a simţit această şubrezire a poziţiilor lui Plahotniuc, acestui pol neconstituţional al puterii, şi a încercat aici să dea lovitura. Într-adevăr a făcut nişte declaraţii incendiare, dar ele erau normale, în fond. Orişice om politic trebuia să spună aceasta, că toţi trebuie să fie pedepsiţi, că astfel de cazuri nu trebuie să se mai întâmple. În termeni mult mai duri le-a spus, de exemplu, Dirk Schuebel.”

Europa Liberă: Aici vreau să fac o paranteză, dacă Filat n-ar fi fost vizat prin miniştrii săi, de către Procuratură, ar fi încercat el să neutralizeze acest pol? Dânsul s-a simţit în pericol sau într-adevăr a vrut o Procuratură echitabilă?

Petru Bogatu: „Sigur că a vrut o Procuratură echitabilă şi nu pentru că a citit, probabil, foarte multe cărţi despre funcţionarea democraţiei occidentale, liberale, ci pentru că orişice om politic, care are instinctul autoconservării neatrofiat, îşi dă seama că poate funcţiona o putere şi o personalitate politică în condiţii de securitate, numai atunci când justiţia funcţionează normal, pentru că piramida se poate răsturna oricând. Mâine cei care profită de faptul că trag sforile în culise, trag sforile Procuraturii, justiţiei selective se pot pomeni ei în postura de victimă, chiar dacă acuma sunt călăi. Oamenii, care înţeleg aceasta în politică, încearcă totuşi să confere puterii o anumită coerenţă. Şi aceasta, de fapt, a şi dus la dezvoltarea democraţiei în Europa.”

Europa Liberă: Domnule Vasilică, este clar ce anume i s-a reproşat cabinetului de miniştri în discursurile oficiale din Parlament? Reproşurile i-au fost adresate personal premierului Filat, rezultând că întreaga echipă a executivului a funcţionat bine merci. Ce ar trebui să înţeleagă sau a înţeles alegătorul, care, mâine-poimâine, va fi chemat la urne? De ce a fost debarcat cabinetul de miniştri?

Valeriu Vasilică: „Cabinetul de miniştri a fost debarcat pentru că oponenţii lui Filat vroiau să-l debarce pe dânsul şi altă cale legală nu exista. Şi aici cred că se confirmă faptul că acest conflict are, aşa cum spunea domnul Bogatu, câteva componente, câteva straturi, dacă vreţi. Unu: este personalizarea excesivă a relaţiilor politice; a doua: dacă ne amintim de la ce a pornit Filat atunci, la 13 februarie, de la anumite declaraţii, dar a ajuns la denunţarea acordului, a zis că acordul este unul nefuncţional sau nu permite funcţionarea legală, corectă a instituţiilor statului.”

Europa Liberă: Şi Filat nu se gândea la o asemenea reacţie? Nu trebuia oare să fi spus: „Haideţi să renegociem acordul”, nu să iasă din el, îl citez pe Filat?

Valeriu Vasilică: „Domnul Bogatu a avut dreptate. La acea etapă Filat a simţit o slăbiciune a oponenţilor săi, i s-a părut că dă lovitura de graţie, dar oponenţii s-au dovedit a fi mai abili decât a crezut domnul Filat, pentru că după aceea ei au preluat iniţiativa, au jucat în culise mult mai bine decât a jucat Filat în culise şi în scenă. De fapt, uitaţi-vă ce s-a întâmplat: tăinuirea cazului din Pădurea Domnească, care a demonstrat o nefuncţionalitate crasă a instituţiilor statului, a activităţii
instituţiilor statului în câmp nelegal, de fapt. Anume instituţiile statului au încălcat legea şi aceasta este cred că cea mai mare problemă care există. Oponenţii lui, trăgând sfori şi jucând din culise, au întors lucrurile astfel încât Pădurea Domnească s-a uitat. Şi Pădurea Domnească este un caz deja confirmat, bătut în cuie. Comisia parlamentară, cu votul unanim, a demonstrat că Filat a avut dreptate. Dincoace, cu interceptările telefonice, lucrurile încă nu sunt demonstrate. Acuma s-a uitat primul caz şi toată lumea pedalează pe interceptări. Într-un fel, oponenţii lui Filat au preluat iniţiativa.”

Europa Liberă: Deci s-a făcut deliberat o cacealma de aceasta în care există şi interceptări, şi eşecuri pe calea europeană, şi tot ce vrei, domnule Bogatu?

Petru Bogatu: „Da, sigur că.”

Europa Liberă: Ca să înţelegem, pentru ce a fost dat afară Filat din funcţie?

Petru Bogatu: „Desigur, deliberat. A fost o acţiune deliberată, bine gândită, a fost un calcul totuşi. A fost dat afară dintr-o pornire de răzbunare. Aceasta iar nu spun eu. Aceasta o recunoaşte domnul Ghimpu care, fiind un tip mai mucalit, uneori spune ceea ce niciodată nu va spune, de exemplu, domnul Lupu sau domnul Plahotniuc. Ţineţi minte metafora cu sabia, a spus că Filat, alegoric vorbind, i-a tăiat capul lui Plahotniuc, acuma nu pot ei să stea la aceeaşi masă, unul cu cap şi altul fără cap. Nu am înţeles doar cine nu are cap, Lupu, pentru că el este liderul partidului, sau Lupu nu mai are cap, pentru că nu are cap Plahotniuc.”

Europa Liberă: Sau unul cu Mercedes şi altul cu bicicleta.

Petru Bogatu: „Da. Şi a spus Ghimpu, şi eu au dreptate. PD-ul au dreptate, într-adevăr, vor să-şi facă dreptate, să se răzbune, cu alte cuvinte. Ceea ce mi se pare grav că şi domnul Ghimpu, şi cei care spun aceasta, şi cei care fac, dar nu spun aceasta, nu-şi dau seama că, de fapt, prin mijloace ilegale, aşa cum a spus domnul Vasilică, se induc practici mafiote în Republica Moldova. O vendetă ordinară a fost la mijloc, dacă e să îi dăm crezare domnului Ghimpu. Şi repet, grav este că ei nici nu-şi dau seama de aceasta. Deci acest principiu de vendetă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte este foarte periculos într-un stat democratic, mai cu seama că ei nu-şi dau seama că nu poţi să pui pe acelaşi cântar, chiar dacă Filat a greşit, jilţul prim-vicepreşedintelui Parlamentului – asupra căruia oricum planau nişte dubii, în privinţa caracterului constituţional sau neconstituţional al acestei funcţii – şi funcţia de premier. Pentru că demiterea, aşa cum a spus domnul Vasilică, demiterea premierului a însemnat mult mai mult decât înlăturarea de la putere a lui Vlad Filat. A însemnat căderea guvernului, chiar cu câteva zile înainte de încheierea negocierilor în privinţa Acordului de Asociere.”

Europa Liberă: Când spuneţi perfect legală procedura, vă referiţi la votarea moţiunii de cenzură?

Petru Bogatu: „Da.”

Europa Liberă: Or, până acolo, întrevedem nişte proceduri nu tocmai legale, cum ar fi, de exemplu, interceptarea strecurată evident deliberat în presă.

Petru Bogatu: „Fără doar şi poate. Chiar justiţia, aşa-zisa justiţie, dosarele care s-au făcut, aparent tot legale – fapt care îi permite acuma grupului Lupu-Plahotniuc-Ghimpu să acuze guvernul de afaceri mafiote, uitând, într-adevăr, de ceea ce s-a întâmplat mai înainte, după incidentul din Pădurea Domnească – este tot un act de corupţie, justiţia este deci expresia cea mai teribilă a corupţiei, aşa cum apropo tratează acest subiect, de exemplu, politicienii europeni, atunci când discută despre situaţia din Ucraina. Problemele în Ucraina au apărut nu pentru că Iulia Timoşenko ar fi un politician neprihănit, ci pentru că modul în care a fost băgată la puşcărie a fost nedrept, a fost rezultatul unei justiţii selective. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi la noi. Evident, când vorbesc de procedee legale, vorbesc doar de aparenţe.”

Europa Liberă: Şi aceasta se vede, că politicienii, în căutarea unui adevăr, nu ştiu care, recurg la asemenea procedee, domnule Vasilică, aceasta se vede din interior, dar mai ales pentru ei din afară care spuneau: „Vedeţi că de modul în care veţi cerceta Pădurea Domnească depinde parcursul dumneavoastră de mai departe”? Măcar străinii văd aceasta, această aparentă legalitate?

Valeriu Vasilică: „Eu cred că văd, dar, de fapt, avem de pierdut noi cu toată societatea din ceea ce vede şi Europa, dar din ceea ce vede şi populaţia. Pentru că populaţia este şi ea atrasă în aceleaşi jocuri. Impresia mea, pe care am spus-o referitor la jocul din culise, este că mare parte din societate ţine acuma cu cei care au interceptat şi au făcut publice aceste interceptări. Populaţia a uitat motivul principal al acestei crize politice şi, în felul acesta, ziceam, suntem în pierdere. Pentru că nişte eventuale alegeri anticipate ar înclina balanţa voturilor într-o direcţie nefirească, dacă lucrurile rămân aşa cum sunt astăzi.”

Europa Liberă: În planul acesta în care, de fapt, se dă bătălia, e posibilă găsirea unei soluţii paşnice sau nu, domnule Bogatu?

Petru Bogatu: „Da. Ce puţin, din Europa aşa se văd lucrurile, pentru că întrebarea anterioară a fost despre poziţia Europei, cel puţin, de acolo aşa se văd lucrurile. Şi declaraţiile reprezentantului Uniunii Europene, Dirk Schuebel, şi iată Jerzy Buzek, şi Catherine Ashton, şeful diplomaţiei europene, şi comisarul Ştefan Füle au luat atitudine. În primul rând, au taxat căderea guvernului, e adevărat, în termeni diplomatici, destul de delicat. Dar au spus că lucrul acesta s-au întâmplat chiar în condiţiile în care guvernul înregistra progrese remarcabile. Şi totodată au lăsat să se înţeleagă că este posibilă redresarea situaţiei. Dacă este posibilă sau nu, cred că putem să încercăm să răspundem la această întrebare dacă facem o anatomie a calculelor pe care şi le-au făcut şi o parte, şi alta.”

Europa Liberă: Patalogoanatomie.

Petru Bogatu: „Da, probabil că aşa ar fi mai bine spus. Cred că Filat, atunci când a ieşit din acordul Alianţei, când l-a denunţat, probabil, nu s-a gândit că cineva va fi nebun să dea jos guvernul, în condiţiile în care am înotat bine şi suntem aproape la mal deja, în privinţa Acordului de Asociere. Şi, de cealaltă parte, cei care s-au răzbunat şi au hotărât, cu orice preţ, să dea jos premierul, chiar cu preţul prăbuşirii guvernului, s-au gândit şi ei că nu e nebun nimeni ulterior să nu negocieze un alt guvern care ar reprezenta cele 3 partide, dar deja fără Filat.”

Europa Liberă: Adică alegoria dumneavoastră ar sugera că piloţii se bat între ei, fiind siguri că mai au până cad. Ameninţându-se unii pe alţii cu prăbuşirea, ei, de fapt, încercau să deţină întâietatea. În acest moment, ei pot abandona terenul pe care s-au bătut până acuma şi să intre într-adevăr într-un teren al principiilor şi valorilor, să renegocieze un acord, pe bune să partajeze funcţiile pe principiul non-politic?

Petru Bogatu: „Da, în acest thriller, pentru că tabloul, aşa cum l-ai descris, parcă este un thriller hollywoodian. Da, ştim şi din filme, uneori piloţii şi pasagerii îşi dau seama şi încep să ia măsuri. Dar se constată că este prea târziu deja şi avionul oricum se prăbuşeşte. Mă tem că lucrurile tocmai aşa stau la noi.”

Europa Liberă: Prăbuşire însemnând ce? Alegeri anticipate sau schimbarea vectorului?

Petru Bogatu: „Prăbuşirea însemnând mai multe lucruri, sigur şi alegerile anticipate. În mod normal într-o democraţie alegerile anticipate nu sunt o catastrofă. Pentru noi sunt o catastrofă, aşa cum lasă să se înţeleagă şi Jerzy Buzek, pentru că aceste alegeri anticipate ar putea să pericliteze şansele semnării Acordului de Asociere, ar putea, în fond, să ne arunce înapoi, poate pe mulţi ani înainte, noi nu ştim ce rezultate vor avea aceste alegeri. Şi, din acest punct de vedere, mă tem că lucrurile sunt extrem de complicate, şi actorii sau piloţii sunt deja depăşiţi de evenimente. Deşi unele semne că ei îşi dau seama că se prăbuşesc cu toţii au apărut. Mă refer nu doar la declaraţiile care oricum erau mai lucide ale lui Diacov sau alţii. Mă refer chiar şi la modul în care începe să abordeze lucrurile Marian Lupu, poate mai puţin Mihai Ghimpu, care pare-mi-se că nici azi nu-şi dă seama ce se întâmplă. Dar repet încă o dată, mie mi se pare că orice măsură acum s-ar lua, riscă să fie tardivă această măsură.”

Europa Liberă: Dar Ghimpu este tocmai cel care a spus, în discursul din Parlament, nota bine, a zis: să fi fost şi 10 plahotniuci, de dragul parcursului european, trebuia să scrâşnească din dinţi, aşa înţeleg, Filat şi să rabde. Domnule Vasilică?

Valeriu Vasilică: „Ghimpu nu a fost consecvent în aceste declaraţii ale domniei sale, pentru că, peste câteva zile, el a zisă că poate vota chiar şi cu comuniştii demiterea preşedintelui republicii, în cazul în care preşedintele republicii îl propune tot pe Filat. Deci şi el se cramponează de persoane, de anumite scopuri înguste, care nu au nimic comun cu parcursul european...”

Europa Liberă: Apropo, de ce? Pentru că Filat este cel care vrea să aducă Republica Moldova spre Europa. Purtătorul de flamură este Filat.

Valeriu Vasilică: „Mai întâi, pentru că, haideţi să revenim la una din componentele crizei politice, această personalizare a relaţiilor şi Ghimpu reprezintă o parte din actorii interesaţi politic, şi Filat reprezintă o altă parte. Ei nu cunosc, politicienii moldoveni, în genere, şi liderii Alianţei în particular, nu cunosc altă soluţie de construire a relaţiilor decât lichidare, nimicire reciprocă. Şi, în sensul acesta, Lupu, Plahotniuc, Ghimpu ţintesc nu doar în Filat, ei ţintesc şi în PLDM, pentru că, dacă decapitezi un lider actual bun, rău, dar PLDM-ul îl are, îl suportă, îl promovează, este un fel persoana cea mai cu carismă în PLDM, cred că se ţinteşte şi mai departe, în eventuale alegeri parlamentare să fie diminuată influenţa sau chiar, iarăşi în stil moldovenesc, distrugerea PLDM-ului.”

Europa Liberă: Dar aceasta vreau să înţeleg, logica adversarilor lui Filat. Dacă ei cred că Filat este cel care împiedică parcursul european şi vor să-l dea la o parte rezultă că ei, fără Filat, ar ajunge mai repede la finiş?

Petru Bogatu: „Nu este vorba de... Nicio clipă nu se gândesc la parcursul european, pentru că Mihai Ghimpu, dacă s-ar gândi la parcursul european, la perspectivele europene, într-adevăr nu ar face declaraţii abominabile, de genul că va vota şi cu comuniştii împotriva lui Timofti. Într-adevăr, apropo, această declaraţie nu ştiu cum scapă analizei. Dar este o declaraţie extrem de gravă pentru că aduce atingere ordinii constituţionale, preşedintele Timofti n-a comis absolut nicio gafă, nu a încălcat legea. Să-l ameninţ, în aceste condiţii, pe şeful statului este foarte grav. Eu nu îmi aduc aminte de niciun caz de acest gen în democraţiile europene, de exemplu. Dar bine, trecem peste aceasta. Părerea mea este că Ghimpu poartă o răspundere mult mai mare decât Plahotniuc şi Filat pentru ceea ce s-a întâmplat, indiferent de motivele rivalităţii dintre cei doi, despre care am şi vorbit deja. Pentru că, în mod normal, Ghimpu trebuia să fie, Partidul Liberal, un factor de echilibru între cei doi. Şi dacă PL-ul avea o atare poziţie, probabil, că această tentaţie de răzbunare a polului neconstituţional de putere, era să fie întrucâtva potolită. Aşa însă Ghimpu raliindu-se, afiliindu-se PD-ului, n-a făcut decât să dezechilibreze situaţia şi să întărească această partidă, acest pol neconstituţional al guvernării.”

Europa Liberă: Dar liberalii îi reproşează lui Filat şi aceasta am auzit repetând Valeriu Munteanu, deputatul liberal, care nu poate ierta echipei lui Filat că înainte de ziua de 13 februarie nu a cerut părerea liberalilor. Tocmai, dacă conta acest arbitraj între cei doi luptători, liberalii ar fi vrut să fie băgaţi în seamă înainte de 13 februarie.

Petru Bogatu: „Era foarte greu să îi iei în seamă, pentru că ei s-au identificat practic cu tabăra care îl contesta pe Filat din Partidul Democrat. Dar, de fapt, poveşti de acestea am auzit încă 14 ani în urmă, atunci când Roşca şi Partidul Popular Creştin Democrat a făcut exact acelaşi lucru, pentru că situaţia de azi parcă e trasă la xerox, din 1999, când guvernul Sturza într-adevăr, practic nu cu mult timp înainte de o întrunire foarte importantă, care ar fi permis Republicii Moldova să se încadreze în pactul de stabilitate şi, în genere, să intre poate în cărţile integrării europene ceva mai târziu, a dat jos guvernul. Apropo, sunt şi alte lucruri foarte asemănătoare, tot guvernul Sturza era acuzat de corupţie.”

Europa Liberă: Mâini necurate.

Petru Bogatu: „Da, de mâini murdare. Până la urmă, nimic nu s-a confirmat. Nimeni nu a înfundat puşcăria pentru corupţie. Singurul păgubit s-a dovedit a fi poporul Republicii Moldova, care, ratând şansa integrării europene, a început să se integreze pe cont propriu, pe propria responsabilitate, plecând cu zecile de mii peste hotare în Portugalia, Spania şi Grecia, lucru care continuă şi acuma.”

Europa Liberă: Atunci, de fapt, ne-am despărţit definitiv de baltici cu care, chipurile, eram cu aceleaşi viteze şi comparabili.

Petru Bogatu: „Exact. Deci situaţia este uimitor de asemănătoare. Parcă suntem blestemaţi să repetăm mereu aceleaşi greşeli, să facem muncă de Sisif, să revenim mereu înapoi în punctul de unde am pornit.”

Europa Liberă: Acum ce concesii ar putea face, repet, nu pe terenul pe care s-au luptat până acuma, în cercul acela unde se bat „sumoiştii”, dar pe terenul pe care îi invită europenii sau pe care se aşteaptă să îl vadă toată lumea, ce concesii, în mod normal, ar putea exista?

Valeriu Vasilică: „Concesia este posibilă doar în cazul în care toată lumea a înţeles că lucrurile trebuie luate din foaie albă. Sper că toată lumea a înţeles că înaintarea unor precondiţii, până a te aşeza la masa de negocieri, este contraproductivă. Şi am această impresie, în special, când Marian Lupu a venit în faţa presei şi a anunţat că activul Partidului Democrat a luat decizia să meargă la negocieri şi nu a mai vehiculat nimeni dintre ei nici ieri şi nici astăzi vreo altă condiţie gen fără Filat prim-ministru sau oricare altă condiţie. Şi-au reiterat intenţia de a negocia, într-un fel, fără condiţii şi Ghimpu, şi Filat, şi poate că această foaie albă s-a aşternut pe masă.”

Petru Bogatu: „Am spus a propos deja că sunt semne că actorii îşi dau seama că se află într-o situaţie execrabilă şi trebuie cumva să negocieze, să facă compromisuri. Teoretic vorbind, pe hârtie, ele sunt posibile, să se revină la masa negocierilor fără nicio precondiţie şi fără condiţii, evident, să nu i se ceară nimănui să se retragă din viaţa politică, aşa cum am auzit că propun alţii pentru că ar fi un lucru absolut ireal şi imposibil. Mă refer la faptul că se vehiculează ideea, de exemplu, unui guvern tehnocrat, fără Filat, Lupu, Plahotniuc în prim-planul vieţii politice. Cred că nu este posibil acest lucru. Singurul lucru, care ar fi rezonabil, dar este prea frumos, ca să cred că va fi tranşat până la urmă, este să fie renegociat acordul, să nu se mai
ajungă la un algoritm excesiv şi defectuos, nociv chiar, când erau ignorate principiile profesionismului şi erau partajate toate funcţiile, de la ministru până la paznic într-un departament. Deci să se creeze un cadru legal pentru viitoarea funcţionare a guvernului, care i-ar permite să îşi atingă obiectivele. Dar mă tem că acest lucru este prea puţin probabil. Pentru că se va încerca, bănuiesc eu, o parte şi alta, să slăbească, să şubrezească poziţiile oponentului, de exemplu, poziţiile primului ministru, viitorului prim-ministru, care, din punctul meu de vedere, poate fi doar un reprezentant al Partidului Liberal Democrat, fiindcă, în caz contrar, PLDM-ul, care are majoritatea absolută în cadrul Alianţei, nu va accepta nicio concesie, apropo, de concesii, şi nu ştiu dacă celelalte două entităţi politice sunt pregătite să facă astfel de compromisuri.

Europa Liberă: Cine se teme mai mult de alegeri anticipate, vorbind simplist?

Valeriu Vasilică: „Eu sper că se tem toţi cei 3. Mai puţin se teme Partidul Comuniştilor, pentru că ei nu au altă şansă de a reveni la putere, decât în alegeri şi, cu cât mai degrabă alegerile, cu atât mai bine, din punctul de vedere al PCRM-ului. Sper că se tem toţi, deşi nu este foarte argumentată, înţeleg, această speranţă pentru că, pe de o parte, percepţia generală este că atât AIE, ca entitate politică, cât şi fiecare partid în parte a pierdut mult în faţa susţinătorilor şi eventualilor susţinători, în special, în rezultatul acestei crize politice şi acestor acuzări reciproce dure şi foarte serioase.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să pariaţi pe economiile dumneavoastră de la Banca de Economii, de exemplu, pe ce aţi pune: pe alegeri anticipate sau pe concesii?

Petru Bogatu: „Pe concesii, evident.”

Valeriu Vasilică: „Şi eu pe concesii. Şi sper că partidele fostei Alianţe nu au pierdut simţul autoconservării de tot.”