Din cînd în cînd, dinspre instituţiile medico-sanitare, vine către noi, simplii muritori, cîte o ştire despre tuberculoză care ne face părul măciucă. Cea de deunăzi nu e o excepţie. Vasăzică, aflăm că a crescut numărul cazurilor de îmbolnăvire cu forme grave de tuberculoză care deseori sfidează antibioticele. De asemenea, aflăm că în municipiul Chişinău sînt oficial 1200 de persoane bolnave de tuberculoză, pe cînd numărul real al bolnavilor este de fapt mai mare, căci mulţi bolnavi nu se grăbesc să viziteze medicii.
Iată deci, stimaţi ascultători, un crîmpei de decor dezolant, cu elemente sinistre. După 22 de ani de făurire a patriei, noi nu sîntem în stare să învingem tuberculoza, o boală extrem de periculoasă, firească mai curînd pentru Evul Mediu, nu pentru o ţară care se integrează în Uniunea Europeană. Dar cîte partide au venit cu surle la putere în acest răstimp, cîte sloganuri clamoroase au fost aruncate-n mase, cîtă vînzoleală s-a produs în arena politică! Şi e suficient să vină o nouă ştire despre proliferarea tuberculozei ca să înţelegi că toată fojgăiala asta politică a fost un imens balon de săpun!
E la mintea cocoşului că în toţi anii aceştia nu medicina a fost prioritatea guvernanţilor. În schimb, în aceeaşi perioadă au apărut, ca ciupercile după ploaie, castelele faraonice ale unor conducători, cinovnici şi judecători. Prin urmare, ne pricepem să clădim castele faraonice într-o zonă în care sărăcia şi tuberculoza fac ravagii. Or, în mod normal, orice stat nou ar trebui să aibă ca temelie investiţiile în domeniul sănătăţii.
Iar lucrurile, dacă ne gîndim mai bine, sînt foarte grave. Oricine dintre noi, în situaţia existentă, poate să devină într-o bună zi bolnav de tuberculoză. Aşa mi-a zis un medic. E suficient să-ţi tuşească în faţă un om în microbuz şi gata, adio libertate, adio job şi adio amici! Nu, nu glumesc. Mi-a povestit cineva cum este izolat omul bolnav de tuberculoză. Nu mai ai parte de viaţa de pînă atunci. Sigur, te întrebi de ce nu a fost izolat şi cel care ţi-a tuşit în faţă, dar asta nu te mai ajută cu nimic.
Şi, de fapt, vinovat pentru faptul că te îmbolnăveşti eşti numai tu însuţi! Că doar n-o să învinovăţeşti statul, nu? Statul nu are nici o treabă cu faptul că ai înşfăcat tuberculoza în stradă sau în transportul în comun. Aşa că totul e un soi de loterie. Tuberculoza e la orice colţ. Poţi s-o eviţi, iar peste o clipă ea deja te-a luat în braţe. Asta e situaţia...
