Boris Berezovski: viaţa şi moartea unui oligarh

Boris Berezovski a ajuns în decurs de câteva decenii de la un matematician sovietic obscur, la oligarh în Rusia lui Elțîn, păpușar la Kremlin, și, în fine, la disident fugar autoproclamat. Acesta este în doar câteva cuvinte portretul făcut de serviciul central al Europei Libere lui Berezovski, care a decedat sâmbătă în Marea Britanie la vârsta de 67 de ani.

Decesul s-a produs în circumstanțe încă neclare. Poliția britanică spune că a trimis „din precauție” experți în domeniul chimic, biologic și radioactiv la locuința lui Berezovski de lângă Ascot, în apropierea Londrei, acolo unde a fost găsit și unde încă mai rămâne corpul neînsuflețit, la o zi de la deces.

Oligarhul îmbogățit din privatizările post-sovietice cu ajutorul conexiunilor politice a tras multă vreme sforile la Kremlin și a pus umărul la venirea lui Vladimir Putin la putere. A căzut însă dizgrație în scurt timp și a fugit în exil la Londra. Cu timpul, a devenit unul din cei mai acerbi critici ai lui Putin.


„Trebuie să folosim forța ca să schimbăm acest regim pentru că, în primul rând, acest regim este anticonstituțional”, declara în 2007 Berezovski, într-un controversat interviu pentru cotidianul britanic „The Guardian”. „Aceasta înseamnă, spunea Berezovsky, - că eu chem la folosirea forței pentru a crea un regim constituțional din nou. Înseamnă că eu sunt pentru constituție, iar Putin este împotriva constituției. Înțelegând că Putin a creat un regim anticonstituțional, declar că nu sunt șanse de a schimba asta prin alegeri. Singura cale este folosirea forței”.

Mai târziu, într-un interviu cu Europa Liberă, Berezovski a clarificat că avea în vedere răsturnarea lui Putin printr-o revoltă populară ca Revoluția Rozelor în Georgia sau Revoluția Portocalie în Ucraina.

„Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, ceea ce s-a întâmplat în Georgia reprezintă în închipuirea mea un procedeu tipic de preluare a puterii cu forța, atunci când strada, piața exercită presiune asupra puterii, pune presiune pe conducere pentru a înlocui regimul”.

Erau cuvintele unui om care, în epoca Elțîn, fusese capul așa numitei „familii”, un cerc restrâns despre care se credea că dirijează politica Kremlinului în locul unui președinte tot mai slab. Berezovski nu se sfia să declare deschis, așa cum a făcut într-un interviu cu „Financial Times”, că el și alți șase finanțiști controlau cam jumătate din economia Rusiei și cea mai mare parte a presei.

Născut la 23 ianuarie, 1946, la Moscova, Berezovski a studiat inițial silvicultura, apoi matematica. Și-a petrecut aproape două decenii în mediul academic, înainte de a profita de reformele economice ale lui Mihail Gorbaciov.

La început, în 1989, a avut o firmă, Logovaz, care importa Mercedesuri în Rusia. A făcut avere, inclusiv ca intermediar la vânzarea mașinilor produse de gigantul rus, Avtovaz. Când au început privatizările dubioase la căderea URSS, era foarte bine plasat. În câțiva ani, datorită conexiunilor politice, interesele sale acopereau un domeniu vast, de la energie, la aviație și la mass-media.

Unul din episoadele cele mai controversate a fost preluarea televiziuni de stat ORT, în 1994. L-a numit șef pe popularul jurnalist Vladislav Listev. Câteva luni mai târziu, în martie 1995, Listev era asasinat, după ce se certase cu Berezovski. Alte episoade controversate cunoscute includ preluarea companiei Sibneft împreună cu Roman Abramovici și afaceri cu Aeroflot-ul, compania aviatică de stat.

Berezovski și-a făcut drum către anturajul lui Boris Elțîn când a aranjat să i se publice memoriile președintelui. S-a împrietenit cu scriitorul de la Kremlin, Valentin Iumaşev și cu fiica lui Elțîn, Tatiana Diacenko.

În 1996, Berezovski și alți oligarhi au pus mână de la mână să-l ajute pe Elțîn să câștige din nou alegerile. Pentru scurt timp, a fost chiar secretar al Consiliului de Securitate sub Elțîn, contribuind la încheierea armistițiului care a pus capăt primului război cecen.

Analistul Serghei Markov spunea despre Berezovsky, în 1998, că este „Rasputin-ul zilelor noastre, care-l manipulează pe ascuns pe președinte și anturajul acestuia”.

Un „Rasputin” care, în 1999, punea umărul la propulsarea unui Vladimir Putin în fruntea guvernului și ulterior - la selectarea acestuia ca succesor al unui Elțîn ineficient.

Popularitatea lui Putin a crescut vertiginos, ajutată de o campanie mediatică masivă condusă de ORT. Când a devenit președinte în 2000, Putin s-a dovedit, însă, cu totul altfel decât maleabilul Elțîn. N-a trecut nici un an până când Berezovsky a fost nevoit să fugă din Rusia unui Putin pus pe eliminarea oligarhilor din luarea deciziilor politice.

S-a refugiat în Marea Britanie la sfârșitul lui 2000, obținând azil politic în 2003. Acasă, autoritățile ruse i-au deschis o serie de dosare, încercând fără succes să-i obțină extrădarea. Pe Berezovski, aceste insuccese păreau să-l amuze. În 2003, a ieșit de la audierile într-un proces de extrădare purtând masca lui Putin și spunându-le reporterilor că-l cheamă „Vladimir Putin”.

A devenit cel mai cunoscut dintr-un grup de disidenți anti-Putin de la Londra, din care mai făceau parte rebelul cecen Ahmed Zakaev și fostul agent de securitate Aleksandr Litvinenko, despre a cărui otrăvire cu poloniu, în 2006, Berezovski a spus că ar fi fapta Kremlinului.

În 2007, el declara că Rusia lui Putin reprezintă un pericol pentru Occident.

„Cred că Occidentul ar trebui să recunoască mai repede că Rusia nu este un aliat, nu este un partener, am în vedere Rusia lui Putin, pentru a putea găsi mai repede instrumente de apărare”.

Cu timpul, averea lui Berezovski a început să se împuțineze. În 2012, a pierdut, la Londra, un proces cu Abramovici privind acțiunile lor de la Sibneft. Procesul l-a costat sute de milioane de dolari și i-a stricat reputația. Judecătoarea Elizabeth Gloster a spus în încheiere despre Berezovski că a fost un martor „nesigur” prin natura lucrurilor și uneori chiar neonest.

Dificultățile financiare ale lui Berezovski au ieșit la iveală, de asemenea, când fosta sa amantă, Elena Gorbunova, a afirmat recent că el i-ar datora 8 milioane de dolari drept compensație pentru că a vândut reședința lor de 40 de milioane de la Surrey, în apropierea Londrei.

În februarie 2012, Berezovski a publicat pe Facebook o scrisoare deschisă în care își cerea iertare de la ruși pentru greșelile comise. Regreta în mod explicit că și-a adus contribuția la propulsarea lui Putin la putere, fără să fi văzut la timp în acesta un „viitor tiran lacom și uzurpator care a ucis libertatea și a oprit dezvoltarea Rusiei”.

Acum, Kremlinul spune însă că Berezovsky și-a cerut scuze și de la Putin însuși. Purtătorul de cuvânt, Dmitri Peskov a declarat televiziunii de stat că Berezovski a mai cerut și permisiunea de a reveni în Rusia.

„Nu demult, poate cu numai câteva luni în urmă, Berezovski i-a trimis lui Putin o scrisoare scrisă cu mână proprie în care spune că realizează că a comis un mare număr de greșeli”, a declarat Peskov.