Viceministrul de externe în guvernul demisionar, Andrei Popov a discutat luni la Bruxelles cu reprezentanții adjuncți la NATO ai celor 28 de țări din Alianța Nord Atlantică. Într-un interviu cu Valentina Ursu el i-a spus că la discuții a fost examinată colaborarea Moldovei cu NATO în cadrul programului individual de parteneriat.
Europa Liberă: Să pornim de la interesul pe care îl are Republica Moldova pentru a menţine bunele relaţii cu NATO.
Andrei Popov: „Este interesul naţional al Republicii Moldova să folosească toate pârghiile, tot ajutorul oferit, pentru a se reforma şi pentru a-şi aduce instituţii, standarde, principii de funcţionare a diferitelor structuri la nivelul ţărilor dezvoltate. Desigur, şi în conformitate cu Constituţia ţării, şi în conformitate cu programul de guvernare, cooperarea ţării noastre cu Alianţa Nord-Atlantică se înscrie în limitele Parteneriatului pentru Pace şi în limitele statutului nostru constituţional de neutralitate permanentă. Cu toate acestea, statutul de neutralitate în niciun caz nu trebuie văzut ca un obstacol în calea intensificării interacţiunii şi cooperării dintre Republica Moldova şi NATO.”
Europa Liberă: Care sunt progresele în implementarea Planului Individual de Acţiuni al parteneriatului Republica Moldova-NATO?
Andrei Popov: „Relaţiile dintre Moldova şi NATO au un parcurs istoric. Iată deja de 20 de ani în diferite formate cooperăm. Ne aducem aminte de vizita preşedintelui Voronin la Cartierul General NATO în 2005, şi lansarea iniţiativei cu privire la elaborarea Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova-NATO. Acest plan a fost adoptat în 2006, iar după venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană a fost a fost actualizat în 2010. Prin acest Plan Individual se propune o agendă largă de reforme în foarte multe domenii, în special, în ceea ce priveşte reformarea şi modernizarea sectorului de securitate şi apărare a ţării care, de fapt, vine mână în mână cu reformele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, domenii cheie pentru a susţine parcursul european al Republicii Moldova. NATO oferă expertiza şi experienţa sa, consultanţă cum să avansăm mai bine reformele lansate de Republica Moldova.”
Europa Liberă: Pe de o parte, hotarul Alianţei Nord-Atlantice e aici, la Prut. Pe cât de mult ar fi interesată Alianţa Nord-Atlantică de securitatea de dincoace de Prut, din moment ce există şi acest conflict îngheţat, conflictul transnistrean?
Andrei Popov: „NATO, precum şi Uniunea Europeană sunt vital interesate în asigurarea unui climat de stabilitate şi previzibilitate la frontierele sale. De aici evident se face un inventar al riscurilor şi al surselor de ameninţare, al vulnerabilităţilor existente şi problematica transnistreană. Conflictul transnistrean nesoluţionat şi o componentă importantă militară ce ţine de prezenţa forţelor armate ruseşti, în 2
elemente, atât în ceea ce priveşte pacificatorii care reprezintă un capitol aparte, dar, în special, stocurile de muniţii de la Colbasna, reprezintă evident o sursă de preocupare, căci reprezintă o ameninţare la adresa securităţii. Şi atâta timp cât aceste probleme nu sunt soluţionate, există anumite riscuri.
Or, deşi NATO nu participă nici la procesul de reglementare a conflictului transnistrean, nici nu este un actor – spre deosebire de OSCE sau de Uniunea Europeană, Rusia, Ucraina, Statele Unite – NATO nu este un actor prezent la negocieri, dar NATO nu poate să închidă ochii şi să devină dezinteresat. Evident, NATO este interesat ce se întâmplă aici, care sunt evoluţiile, care sunt perspectivele şi cu ce NATO şi statele membre NATO ne pot ajuta. Şi anume în acest context se înscrie şi iniţiativa Alianţei Nord-Atlantice de a organiza, în conformitate cu prevederile Planului General de Acţiuni Moldova-NATO, consultări regulate dintre Moldova şi NATO, pe domenii cheie de interes comun ce ţin de securitate.
Evident, problematica transnistreană este un asemenea domeniu. Anul trecut a fost prima şedinţă şi anul acesta, acum câteva zile, a fost cea de a doua şedinţă, prilej cu care am avut posibilitatea să interacţionez de o manieră foarte francă, deschisă, punctuală şi detaliată cu reprezentanţii celor 28 de state membre cu privire la preponderent problematica transnistreană, dar şi la alte aspecte ce ţin de Republica Moldova, de integrarea europeană, situaţia politică internă. Au fost foarte multe întrebări ce ţin de dinamica negocierilor, avansarea măsurilor de încredere, rolul factorilor interni şi externi, militarizarea acestei regiuni şi, în ultima perioadă, într-adevăr constatăm anumite tendinţe de militarizare excesivă şi absolut nejustificată a regiunii. Deci este un format eficient, corect, pe care noi îl valorificăm, fiindcă suntem interesaţi ca toţi cei care vor să ne ajute să fie bine informaţi şi ca deciziile lor să fie luate în baza unor informaţii credibile, din prima sursă.”
Europa Liberă: Domnule Popov, întâmplător sau nu, dar Dmitri Rogozin, cel care a fot reprezentantul Federaţiei Ruse la NATO, a ajuns să fie reprezentantul Kremlinului pentru Transnistria. E o coincidenţă fericită, nefericită, pentru soluţionarea diferendului transnistrean?
Andrei Popov: „Eu sper că este o coincidenţă fericită, dar e prea devreme să judeci. Domnul Rogozin, înainte de a deveni viceprim-ministru în guvernul de la Moscova, înainte de a fi ambasador, reprezentant permanent al Federaţiei Ruse pe lângă NATO
şi anterior negociator în problematica tranzitului în zona Kaliningrad, a acumulat o bogată experienţă politică, una specifică. A condus mulţi ani de zile un partid care se autodefineşte ca un partid naţionalist, care promovează apărarea intereselor nu doar ale Federaţiei Ruse, dar şi ale ruşilor din diferite colţuri ale lumii. Probabil, credibilitatea şi reputaţia acestui politician, în acest segment politic, îl face foarte sigur şi decomplexat în promovarea intereselor reale ale Federaţiei Ruse, cele consfinţite în documentele de căpătâi, de care se ghidează politica externă a Rusiei.
Bunăoară, recent adoptată, concepţia politicii externe sau decretul preşedintelui Rusiei din mai 2012 care vorbesc foarte tranşant şi clar despre necesitatea participării active a Federaţiei Ruse, în eforturile de identificare a unei soluţii durabile a conflictului transnistrean, în baza respectării integrităţii teritoriale, suveranităţii Republicii Moldova, cu identificarea unui statut special pentru regiunea transnistreană şi păstrarea caracterului de neutralitate a ţării noastre. Sunt principii în deplină consonanţă şi cu interesele noastre, dar este foarte important ca declaraţiile să fie susţinute şi de fapte. Or aici, la acest capitol, cred că dacă este vreun politician din prima linie din Federaţie Rusă, care s-ar simţi sigur în faţa eventualelor acuzaţii sau suspiciuni, cum ar fi, vezi Doamne, se cedează interesele Rusiei, se fac
compromisuri în favoarea Moldovei, prin soluţionarea acestui conflict, cred că domnul Rogozin prin experienţa şi reputaţia acumulată în perioada cât a fost deputat, lider de partid, cred că el s-a imunizat într-un fel şi poate contribui activ şi eficient la utilizarea întregului instrumentariu de pârghii şi canale de influenţă construit de Federaţia Rusă, în diferite domenii asupra regiunii transnistrene, în ultimele două decenii, în primul rând, cel economic, umanitar, politic, consular, dar şi militar, să utilizeze aceste pârghii în promovarea intereselor şi obiectivului declarat în Federaţia Rusă şi anume rezolvarea conflictului transnistrean, prin identificarea unui statut special al regiunii transnistrene, cu păstrarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Andrei Popov, relaţia Rusiei cu Alianţa Nord-Atlantică este net superioară relaţiei pe care o are Chişinăul cu NATO. Pe de altă parte, totuşi autorităţile ruse îi sugerează Moldovei că această apropiere de NATO nu ar trebui să fie una vizibilă.
Andrei Popov: „Am avut mai multe discuţii cu partenerii ruşi la capitolul NATO. De fiecare dată, reiterez ataşamentul nostru faţă de statutul de neutralitate şi subliniez că este un statut asumat de Republica Moldova, prin Constituţia din ’94 şi confirmat ulterior, în mai multe documente şi nicidecum nu este un statut impus. Şi eu o spun foarte franc şi deschis partenerilor ruşi.”
Europa Liberă: Dar ei cer şi garanţii pentru această neutralitate.
Andrei Popov: „Una din principalele garanţii ale acestei neutralităţi ar fi retragerea completă a forţelor armate ruseşti din regiunea transnistreană care se află acolo. Mă
refer la componenta lor din prezenţa muniţiilor de la Colbasna care se află acolo: unu, în contradicţie cu statutul constituţional de neutralitate a Republicii Moldova, în contradicţie cu angajamentele internaţionale ale Federaţiei Ruse şi în contradicţie cu un principiu fundamental al dreptului internaţional şi anume acordul statului-gazdă asupra prezenţei militare a unui stat, pe teritoriul celuilalt stat. Dar vreau să vă spun că şi noi la Chişinău trebuie să ne dezinhibăm şi să înţelegem că să nu pronunţăm aşa, cu jumătate de voce cuvântul ,,neutralitate”. Sunt ţări cu un statut de neutralitate sau de non-aliniere consacrat în Europa.”
Europa Liberă: Bine, dar chiar Federaţia Rusă este cea care nu respectă acest principiu al neutralităţii consfinţit în Constituţia Republicii Moldova, din moment ce are staţionată armata pe teritoriul din stânga Nistrului, Moldovei.
Andrei Popov:,,Eu de mai multe ori am spus că permiteţi-mi în discursul public să nu spun totul ce discutăm noi cu partenerii noştri în privat. Aceasta ne oferă mai multă credibilitate şi te simţi mai confortabil şi mai sigur pe poziţie, atâta timp cât sunt nişte lucruri pe care nu le poţi spune în public, cât de tentat ai fi să le spui. Dar le spui în privat. De altfel, vreau să menţionez că, cu prilejul vizitei la NATO, am solicitat o întâlnire şi cu fostul viceministru de externe, partenerul meu de dialog, Alexandr Gruşko, care de câteva luni este şeful reprezentanţei Rusiei pe lângă NATO. Şi imediat după ce am avut o discuţie, timp de două ore la NATO, pe subiectul transnistrean, şi ne-am reiterat multe din tezele pe care le-am discutat cu partenerii din NATO şi cred că este o confirmare a seriozităţii şi maturităţii cursului de politică externă, promovat de Chişinău, în ultimii ani de zile.
Nu există decalaj în mesaj şi divorţ între ceea ce spunem noi la Moscova şi la Bruxelles, la Washington şi la Kiev. Suntem consecvenţi şi consistenţi şi cred că este
important să fim previzibili. Şi cu prilejul acestei întrevederi, vreau doar să vă spun că pe lângă nedumeriri, ne-am exprimat, de fapt, nu a fost acest cuvânt folosit, îngrijorarea cu privire la ultimele tendinţe şi am reiterat apelul către partenerii Ruşi, pentru o abordare serioasă, constructivă şi eficientă, şi utilizarea pârghiilor pe care Federaţia Rusă, indiscutabil, le are şi, în opinia noastră, în ultima perioadă şi le-a consolidat asupra influenţării proceselor şi politicii din regiunea transnistreană, în vederea promovării unei soluţii, de fapt. De exemplu, bunăoară, eu m-aş aştepta acum la o reacţie fermă din partea diplomaţilor ruşi, conducerii ruse, cu privire la declaraţiile recente a liderului la Tiraspol, domnul Şevciuk, în ceea ce priveşte patria reală a acestei regiuni şi locuitorilor acestei regiuni ruse, şi faptul că, în conformitate cu aşa-zisul referendum organizat în regiune, în septembrie 2006, obiectivul fundamental al dezvoltării acestei regiuni este integrarea în Federaţia Rusă. Or vreau să văd o consistenţă şi o consecvenţă din partea unui mediator, care trebuie să se delimiteze de aceste declaraţii, să le dezavueze, căci altminteri tăcerea ar putea crea senzaţia că o asemenea politică, un asemenea curs politic, în total dezacord cu principil declarat de către Federaţia Rusă, confirmat de către preşedintele Putin, ar fi într-un fel, susţinut sau, cel puţin, încurajat.”
Europa Liberă: Să pornim de la interesul pe care îl are Republica Moldova pentru a menţine bunele relaţii cu NATO.
Andrei Popov: „Este interesul naţional al Republicii Moldova să folosească toate pârghiile, tot ajutorul oferit, pentru a se reforma şi pentru a-şi aduce instituţii, standarde, principii de funcţionare a diferitelor structuri la nivelul ţărilor dezvoltate. Desigur, şi în conformitate cu Constituţia ţării, şi în conformitate cu programul de guvernare, cooperarea ţării noastre cu Alianţa Nord-Atlantică se înscrie în limitele Parteneriatului pentru Pace şi în limitele statutului nostru constituţional de neutralitate permanentă. Cu toate acestea, statutul de neutralitate în niciun caz nu trebuie văzut ca un obstacol în calea intensificării interacţiunii şi cooperării dintre Republica Moldova şi NATO.”
Europa Liberă: Care sunt progresele în implementarea Planului Individual de Acţiuni al parteneriatului Republica Moldova-NATO?
Andrei Popov: „Relaţiile dintre Moldova şi NATO au un parcurs istoric. Iată deja de 20 de ani în diferite formate cooperăm. Ne aducem aminte de vizita preşedintelui Voronin la Cartierul General NATO în 2005, şi lansarea iniţiativei cu privire la elaborarea Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova-NATO. Acest plan a fost adoptat în 2006, iar după venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană a fost a fost actualizat în 2010. Prin acest Plan Individual se propune o agendă largă de reforme în foarte multe domenii, în special, în ceea ce priveşte reformarea şi modernizarea sectorului de securitate şi apărare a ţării care, de fapt, vine mână în mână cu reformele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, domenii cheie pentru a susţine parcursul european al Republicii Moldova. NATO oferă expertiza şi experienţa sa, consultanţă cum să avansăm mai bine reformele lansate de Republica Moldova.”
Europa Liberă: Pe de o parte, hotarul Alianţei Nord-Atlantice e aici, la Prut. Pe cât de mult ar fi interesată Alianţa Nord-Atlantică de securitatea de dincoace de Prut, din moment ce există şi acest conflict îngheţat, conflictul transnistrean?
Andrei Popov: „NATO, precum şi Uniunea Europeană sunt vital interesate în asigurarea unui climat de stabilitate şi previzibilitate la frontierele sale. De aici evident se face un inventar al riscurilor şi al surselor de ameninţare, al vulnerabilităţilor existente şi problematica transnistreană. Conflictul transnistrean nesoluţionat şi o componentă importantă militară ce ţine de prezenţa forţelor armate ruseşti, în 2
Conflictul transnistrean nesoluţionat şi o componentă importantă militară ce ţine de prezenţa forţelor armate ruseşti (...) reprezintă evident o sursă de preocupare, căci reprezintă o ameninţare la adresa securităţii...
elemente, atât în ceea ce priveşte pacificatorii care reprezintă un capitol aparte, dar, în special, stocurile de muniţii de la Colbasna, reprezintă evident o sursă de preocupare, căci reprezintă o ameninţare la adresa securităţii. Şi atâta timp cât aceste probleme nu sunt soluţionate, există anumite riscuri.
Or, deşi NATO nu participă nici la procesul de reglementare a conflictului transnistrean, nici nu este un actor – spre deosebire de OSCE sau de Uniunea Europeană, Rusia, Ucraina, Statele Unite – NATO nu este un actor prezent la negocieri, dar NATO nu poate să închidă ochii şi să devină dezinteresat. Evident, NATO este interesat ce se întâmplă aici, care sunt evoluţiile, care sunt perspectivele şi cu ce NATO şi statele membre NATO ne pot ajuta. Şi anume în acest context se înscrie şi iniţiativa Alianţei Nord-Atlantice de a organiza, în conformitate cu prevederile Planului General de Acţiuni Moldova-NATO, consultări regulate dintre Moldova şi NATO, pe domenii cheie de interes comun ce ţin de securitate.
Evident, problematica transnistreană este un asemenea domeniu. Anul trecut a fost prima şedinţă şi anul acesta, acum câteva zile, a fost cea de a doua şedinţă, prilej cu care am avut posibilitatea să interacţionez de o manieră foarte francă, deschisă, punctuală şi detaliată cu reprezentanţii celor 28 de state membre cu privire la preponderent problematica transnistreană, dar şi la alte aspecte ce ţin de Republica Moldova, de integrarea europeană, situaţia politică internă. Au fost foarte multe întrebări ce ţin de dinamica negocierilor, avansarea măsurilor de încredere, rolul factorilor interni şi externi, militarizarea acestei regiuni şi, în ultima perioadă, într-adevăr constatăm anumite tendinţe de militarizare excesivă şi absolut nejustificată a regiunii. Deci este un format eficient, corect, pe care noi îl valorificăm, fiindcă suntem interesaţi ca toţi cei care vor să ne ajute să fie bine informaţi şi ca deciziile lor să fie luate în baza unor informaţii credibile, din prima sursă.”
Europa Liberă: Domnule Popov, întâmplător sau nu, dar Dmitri Rogozin, cel care a fot reprezentantul Federaţiei Ruse la NATO, a ajuns să fie reprezentantul Kremlinului pentru Transnistria. E o coincidenţă fericită, nefericită, pentru soluţionarea diferendului transnistrean?
Andrei Popov: „Eu sper că este o coincidenţă fericită, dar e prea devreme să judeci. Domnul Rogozin, înainte de a deveni viceprim-ministru în guvernul de la Moscova, înainte de a fi ambasador, reprezentant permanent al Federaţiei Ruse pe lângă NATO
Cred că Dl Rogozin poate contribui activ şi eficient la utilizarea întregului instrumentariu de pârghii şi canale de influenţă construit de Federaţia Rusă, în diferite domenii, asupra regiunii transnistrene...
şi anterior negociator în problematica tranzitului în zona Kaliningrad, a acumulat o bogată experienţă politică, una specifică. A condus mulţi ani de zile un partid care se autodefineşte ca un partid naţionalist, care promovează apărarea intereselor nu doar ale Federaţiei Ruse, dar şi ale ruşilor din diferite colţuri ale lumii. Probabil, credibilitatea şi reputaţia acestui politician, în acest segment politic, îl face foarte sigur şi decomplexat în promovarea intereselor reale ale Federaţiei Ruse, cele consfinţite în documentele de căpătâi, de care se ghidează politica externă a Rusiei.
Bunăoară, recent adoptată, concepţia politicii externe sau decretul preşedintelui Rusiei din mai 2012 care vorbesc foarte tranşant şi clar despre necesitatea participării active a Federaţiei Ruse, în eforturile de identificare a unei soluţii durabile a conflictului transnistrean, în baza respectării integrităţii teritoriale, suveranităţii Republicii Moldova, cu identificarea unui statut special pentru regiunea transnistreană şi păstrarea caracterului de neutralitate a ţării noastre. Sunt principii în deplină consonanţă şi cu interesele noastre, dar este foarte important ca declaraţiile să fie susţinute şi de fapte. Or aici, la acest capitol, cred că dacă este vreun politician din prima linie din Federaţie Rusă, care s-ar simţi sigur în faţa eventualelor acuzaţii sau suspiciuni, cum ar fi, vezi Doamne, se cedează interesele Rusiei, se fac
...şi să promoveze obiectivul declarat în Federaţia Rusă şi anume rezolvarea conflictului transnistrean, prin identificarea unui statut special al regiunii, cu păstrarea integrităţii teritoriale a R. Moldova...
compromisuri în favoarea Moldovei, prin soluţionarea acestui conflict, cred că domnul Rogozin prin experienţa şi reputaţia acumulată în perioada cât a fost deputat, lider de partid, cred că el s-a imunizat într-un fel şi poate contribui activ şi eficient la utilizarea întregului instrumentariu de pârghii şi canale de influenţă construit de Federaţia Rusă, în diferite domenii asupra regiunii transnistrene, în ultimele două decenii, în primul rând, cel economic, umanitar, politic, consular, dar şi militar, să utilizeze aceste pârghii în promovarea intereselor şi obiectivului declarat în Federaţia Rusă şi anume rezolvarea conflictului transnistrean, prin identificarea unui statut special al regiunii transnistrene, cu păstrarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Andrei Popov, relaţia Rusiei cu Alianţa Nord-Atlantică este net superioară relaţiei pe care o are Chişinăul cu NATO. Pe de altă parte, totuşi autorităţile ruse îi sugerează Moldovei că această apropiere de NATO nu ar trebui să fie una vizibilă.
Andrei Popov: „Am avut mai multe discuţii cu partenerii ruşi la capitolul NATO. De fiecare dată, reiterez ataşamentul nostru faţă de statutul de neutralitate şi subliniez că este un statut asumat de Republica Moldova, prin Constituţia din ’94 şi confirmat ulterior, în mai multe documente şi nicidecum nu este un statut impus. Şi eu o spun foarte franc şi deschis partenerilor ruşi.”
Europa Liberă: Dar ei cer şi garanţii pentru această neutralitate.
Andrei Popov: „Una din principalele garanţii ale acestei neutralităţi ar fi retragerea completă a forţelor armate ruseşti din regiunea transnistreană care se află acolo. Mă
Una din principalele garanţii ale neutralităţii R. Moldova ar fi retragerea completă a forţelor armate ruseşti din regiunea transnistreană...
refer la componenta lor din prezenţa muniţiilor de la Colbasna care se află acolo: unu, în contradicţie cu statutul constituţional de neutralitate a Republicii Moldova, în contradicţie cu angajamentele internaţionale ale Federaţiei Ruse şi în contradicţie cu un principiu fundamental al dreptului internaţional şi anume acordul statului-gazdă asupra prezenţei militare a unui stat, pe teritoriul celuilalt stat. Dar vreau să vă spun că şi noi la Chişinău trebuie să ne dezinhibăm şi să înţelegem că să nu pronunţăm aşa, cu jumătate de voce cuvântul ,,neutralitate”. Sunt ţări cu un statut de neutralitate sau de non-aliniere consacrat în Europa.”
Europa Liberă: Bine, dar chiar Federaţia Rusă este cea care nu respectă acest principiu al neutralităţii consfinţit în Constituţia Republicii Moldova, din moment ce are staţionată armata pe teritoriul din stânga Nistrului, Moldovei.
Andrei Popov:,,Eu de mai multe ori am spus că permiteţi-mi în discursul public să nu spun totul ce discutăm noi cu partenerii noştri în privat. Aceasta ne oferă mai multă credibilitate şi te simţi mai confortabil şi mai sigur pe poziţie, atâta timp cât sunt nişte lucruri pe care nu le poţi spune în public, cât de tentat ai fi să le spui. Dar le spui în privat. De altfel, vreau să menţionez că, cu prilejul vizitei la NATO, am solicitat o întâlnire şi cu fostul viceministru de externe, partenerul meu de dialog, Alexandr Gruşko, care de câteva luni este şeful reprezentanţei Rusiei pe lângă NATO. Şi imediat după ce am avut o discuţie, timp de două ore la NATO, pe subiectul transnistrean, şi ne-am reiterat multe din tezele pe care le-am discutat cu partenerii din NATO şi cred că este o confirmare a seriozităţii şi maturităţii cursului de politică externă, promovat de Chişinău, în ultimii ani de zile.
Nu există decalaj în mesaj şi divorţ între ceea ce spunem noi la Moscova şi la Bruxelles, la Washington şi la Kiev. Suntem consecvenţi şi consistenţi şi cred că este
De exemplu, m-aş aştepta la o reacţie fermă din partea conducerii ruse cu privire la declaraţiile recente a liderului la Tiraspol, domnul Şevciuk, în ceea ce priveşte patria reală a acestei regiuni...
important să fim previzibili. Şi cu prilejul acestei întrevederi, vreau doar să vă spun că pe lângă nedumeriri, ne-am exprimat, de fapt, nu a fost acest cuvânt folosit, îngrijorarea cu privire la ultimele tendinţe şi am reiterat apelul către partenerii Ruşi, pentru o abordare serioasă, constructivă şi eficientă, şi utilizarea pârghiilor pe care Federaţia Rusă, indiscutabil, le are şi, în opinia noastră, în ultima perioadă şi le-a consolidat asupra influenţării proceselor şi politicii din regiunea transnistreană, în vederea promovării unei soluţii, de fapt. De exemplu, bunăoară, eu m-aş aştepta acum la o reacţie fermă din partea diplomaţilor ruşi, conducerii ruse, cu privire la declaraţiile recente a liderului la Tiraspol, domnul Şevciuk, în ceea ce priveşte patria reală a acestei regiuni şi locuitorilor acestei regiuni ruse, şi faptul că, în conformitate cu aşa-zisul referendum organizat în regiune, în septembrie 2006, obiectivul fundamental al dezvoltării acestei regiuni este integrarea în Federaţia Rusă. Or vreau să văd o consistenţă şi o consecvenţă din partea unui mediator, care trebuie să se delimiteze de aceste declaraţii, să le dezavueze, căci altminteri tăcerea ar putea crea senzaţia că o asemenea politică, un asemenea curs politic, în total dezacord cu principil declarat de către Federaţia Rusă, confirmat de către preşedintele Putin, ar fi într-un fel, susţinut sau, cel puţin, încurajat.”
