Cine ascunde și de ce adevărul despre evenimentele din aprilie 2009?

Acum un an, Parlamentul de la Chişinău declara ziua de 7 aprilie Zi a Libertăţii, în amintirea protestelor din aprilie 2009, împotriva victoriei Partidului Comuniştilor la alegerile parlamentare. Protestele paşnice ale tinerilor au fost deturnate şi transformate în violenţe, soldate cu incendierea Parlamentului, distrugerea Preşedinţiei, sute de tineri arestaţi şi maltrataţi de poliţie şi, cel puţin, o victima. Despre nevoia cunoaşterii adevărului, vorbim la acest sfârşit de săptămână. Nici după 4 ani nu au fost elucidate motivele pentru care protestele paşnice au degenerat în acţiuni violente. Societatea nu cunoaşte cine se face vinovat de atacurile şi tortura aplicată faţă de participanţii la evenimentele respective. Viceministrul de Externe Andrei Popov atunci, în 2009, era director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă. Diplomatul îşi aminteşte în detalii despre tulburările stradale de acum 4 ani.

Andrei Popov: „Ziua de 7 aprilie am început-o cu întâlnirea cu observatorii OSCE, care au participat la alegeri. După care urma să am un prânz de lucru, într-un local de lângă Opera Naţională, cu un deputat venit să monitorizeze alegerile. În drum, m-am oprit, traversând bulevardul Ştefan cel Mare şi am văzut că au început să se spargă primele ferestre în clădirea Preşedinţiei. Am înţeles că nu e de bine deloc. L-am sunat pe Iurie Leancă, prietenul şi colegul din Asociaţia pentru Politică Externă, membru activ al Partidului Liberal-Democrat. Şi domnul Leancă mi-a tras câteva dumnezeie şi mi-a spus că, dacă sunt aşa deştept, să merg să încerc cu Vlad Filat să-i opresc. Am înţeles că lucrurile sunt şi mai complicate. Evident, am anulat prânzul. Dar nu mi-am permis în acea atmosferă de isterie – în care erau expulzaţi şi diplomaţii – să stau chiar în epicentrul evenimentelor. Am invitat-o pe Natalia, soţia mea, cu care am stat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, de la ora unu până pe la şase seara. Ne-am şi întâlnit, doamnă Valentina, acolo. Atunci am făcut cunoştinţă cu Dorin Recean. Pe la cinci jumate, am trecut prin faţă cu domnul Ion Stăvilă, prietenul meu, atunci în clădirea guvernului. Când cei trei lideri au coborât de la întâlnirea cu preşedintele Voronin – la care, graţie prezenţei Valentinei Ursu, sunt înregistrate vreo douăzeci de minute istorice ale unei discuţii – cei trei lideri după aceea au ieşit să vorbească cu protestatarii, era domnul Filat, Serafim Urechean şi Dorin Chirtoacă. Şi când ei vorbeau cu masele, eu încercam să identific – simţind că miroase a provocaţie – să identific aşa-zişii provocatori, oprind tinerii cei mai gălăgioşi şi întrebându-i ce fac, ce ştiu. Nu toţi erau cu capul ras, dar am constatat, ca martor ocular – nimeni nu m-a chemat să dau depoziţii, nici nu i-aş fi poate recunoscut – erau persoane care nu aveau habar cu politica, dar care erau foarte prezente şi active în mulţime. După aceea, când am auzit apelul să se meargă la televiziune, am plecat împreună cu Ion Stăvilă – pe care l-am invitat la mine acasă – cu prietenii mei apropiaţi Victor Chirilă şi cu Eugen Revenco, cu care am urmărit televizorul. Am simţit că îmi pierd controlul psihologic, văzând cum arde Parlamentul şi incendiul nu este oprit. L-am sunat pe Kalman Mijei, pe care l-am prins în aeroportul din Budapesta – el zbura de la Bruxelles la Budapesta – şi i-am spus: „Kalman, uite să fie clar, senzaţia mea este că nu se stinge incendiul. Sunt pompieri în apropiere, dar nu se stinge intenţionat, ca să aibă ce demonstra europenilor”. După aceea am convenit că mă întâlnesc cu Kalman Mijei, imediat după ce soseşte el la Chişinău. Şi, pe la unsprezece şi jumătate, prietenii mei au plecat. Eu am rămas acasă, schimbând cu soţia impresii, când am auzit împuşcături. Şi instinctiv, nemaiavând încredere în mass-media de atunci, am comandat un taxi. Soţia mi-a spus că sunt iresponsabil, am urcat în taxi şi am plecat să văd ce se întâmplă. Bulevardul Ştefan cel Mare era blocat, am deviat. Urcând pe strada Puşkin, am văzut nişte manifestanţi, îmbrăcaţi în civil – cu nişte pancarte şi nişte obiecte, lemne, nu ştiu – coborând. Am deschis fereastra taxiului şi i-am întrebat: „Ce se întâmplă acolo, ce e cu împuşcăturile acestea?” Şi domnul respectiv – de o manieră foarte calmă şi foarte controlat – mi-a spus: „Nu vă duceţi acolo. Nu vă recomandăm”. Fiind îmbrăcaţi în civil, mi s-a creat impresia foarte clară că ei veneau dintr-o altă zonă, decât din civil... Cu taxiul am trecut pe lângă misiunea OSCE şi pe la ora doisprezece-unu, cam pe atunci, prin zona respectivă, intersecţie Mitropolitul Dosoftei cu strada Maria Cebotari am făcut stânga şi, la colţ, era o mulţime de poliţişti în măşti şi de civili. Proporţia mi s-a părut foarte apropiată, erau vreo treizeci-patruzeci de oameni, care se uitau acolo, şi amestecătura ceea şi, dacă i-ai vedea numai pe civili, ai zice că sunt nişte demonstranţi... Nu mă apuc să fac judecări şi să conectez aceste puncte, dar aceasta e ceea ce am văzut. Tocmai ieşea fum din faţa Parlamentului, neînţelegând atunci ce s-a întâmplat în acel loc, că au murit şi oameni. Iată, aceasta e amintirea mea despre ziua de 7 aprilie.”

Europa Liberă: Dar v-aţi răspuns la întrebarea ce se întâmpla, cine a provocat, de ce s-a ajuns să se vorbească despre evenimente cu victime, din păcate?

Andrei Popov: „Este o întrebare neaşteptată pentru mine. Mi-ai răvăşit amintirile. Am şi eu anumite concluzii şi anumite ipoteze de lucru, mai ales, după 29 iulie 2009, atunci când am mers în campanie cu sloganul: „Dacă câştigăm, vom afla adevărul, în câteva săptămâni”. Dacă mi-ar fi spus cineva că, după ce se creează Alianţa partidelor – trei din patru fiind participanţii şi protagoniştii în sensul victimelor, într-un fel, ai acelor evenimente şi speculaţiilor, şi acuzaţiilor, ne aducem aminte de filmul propagandistic „Atac asupra Moldovei” – dacă mi-ar fi spus cineva atunci că, după patru ani de zile, nimeni nu va putea emite o ipoteză cât de cât coerentă şi argumentată, probată, ar fi fost de neconceput... Dar uite că aşa se întâmplă şi noi acuma ghicim în cafea…”

Europa Liberă: Dar se va mai afla vreodată adevărul?

Andrei Popov: „Sincer, nu ştiu.”

Europa Liberă: Mai vrea cineva să se afle acel adevăr?

Andrei Popov: „Nu sunt eu interlocutorul care să dea răspunsuri la aceste întrebări.”

Europa Liberă: Nu, dar să ne spuneţi ca cetăţean care a fost martor ocular al acelor evenimente.

Andrei Popov: „Ca cetăţean, eu am văzut cum se dezbină ţara... În dimineaţa zilei de 8 aprilie, am organizat o declaraţie a reprezentanţilor societăţii civile cu privire la evenimentele din Republica Moldova. Şi am concluzionat atunci, în acea declaraţie, că Republica Moldova era în pragul alunecării către un stat poliţist. Acest lucru nu s-a întâmplat şi mă bucur foarte mult că au fost organizate alegeri – eu zic democratice şi aşa zice şi OSCE-ul, şi observatorii internaţionali – în iulie 2009. Şi guvernarea comunistă – care pierdea puterea – totuşi a permis organizarea unui scrutin democratic. Trebuie să recunoaştem acest lucru, ca cetăţean, ca un om care gândeşte liber. Şi, în rezultatul alegerilor, au venit la putere partidele care se află şi în prezent la guvernare, cu excepţia AMN-ului.”

Europa Liberă: Deci 7 aprilie v-a făcut politician?

Andrei Popov: „Nu 7 aprilie. Pe mine m-a făcut politician lipsa de oxigen, pe care am simţit-o în ţara mea, în situaţia în care ţara s-a împărţit în două... Şi la mijloc nu mai rămânea nimeni, şi toţi, care promovau mesaje moderate, erau catalogaţi drept trădători şi laşi şi de o tabără, şi de alta... Nu sunt laş, nu sunt trădător, dar nu sunt om al extremelor. Sunt un om cumpătat. Dar îmi era foarte important, Valentina, ştii, nu înţelegeam votul lui Marian Lupu din 3 iunie, de ce totuşi a votat-o pe doamna Greceanîi. Şi, în fond, eu mi-am şi făcut concluzia că n-ar fi trebuit să mă implic: „Am proiecte, am parcurs reuşit în societatea civilă. Numai-numai Asociaţia pentru Politică Externă a prins aripi, a câştigat un renume european. De ce să las eu totul şi să vin în politică?” Şi un telefon, pe care ţi l-am dat înaintea acelei întrevederi – tu confirmi – am întrebat: „Valentina, merită sau nu merită?” Şi tu mi-ai spus că merită. Este o istorie reală pe care acuma mi-o amintesc, într-un gest de mărturie, după patru ani de zile.”

Europa Liberă: Cât e o amintire despre 7 aprilie 2009?

Andrei Popov: „Eu am citit o maximă şi sunt adeptul ei: „Cei slabi se răzbună, cei puternici iartă, cei fericiţi merg înainte”... Sunt atâtea lucruri pe care le avem de făcut în prezent şi viitor, şi atât de puţin timp, şi foarte important, atât de puţine resurse, încât divizarea pe linii şi baricade artificiale ne seacă de puteri, de energii şi pierdem ferestre de oportunitate, şi ni se închid uşi... Multe uşi sunt deschise, altele s-ar putea deschide, dacă vom bate, dar trebuie să ajungem la ele. Noi ne cramponăm şi ne blocăm, scormonim, căutăm prilej de ceartă şi de neînţelegeri pe teme care sunt secundare. Desigur, putem presupune două lucruri fundamentale, unu: respectul pentru celălalt – în orice interlocutor, trebuie să vezi nu un instrument sau un sclav, ci un om viu, o personalitate, aşa să trăieşti – şi doi: să ştii ce înseamnă compromis. Uniunea Europeană s-a clădit pe compromis, pe depăşirea traumei celor două războaie dintre Franţa şi Germania şi pe capacitatea de a vedea, de a avea viziuni asupra bunului comun, înţelegerea că împreună poţi ajunge mai departe, decât de unul singur, chiar dacă tactic, poate undeva egoist, ai putea să te desprinzi de celălalt, dar împreună faci mai multe. Însă, pentru a merge împreună, trebuie să ştii să faci un pas, doi paşi înapoi, dacă într-adevăr ţii la ideea pe care o promovezi...”


***

În această săptămână, Procuratura Generală a dat publicităţii bilanţul cercetărilor în dosarul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Au fost deschise 173 de cauze penale, dintre care 59 au ajuns în judecată. 14 poliţişti şi 13 protestatari au fost condamnaţi, iar instanţele au pronunţat 18 sentinţe pentru comiterea infracţiunilor de dezordini în masă şi jaf. La solicitarea procurorilor, au fost suspendaţi provizoriu din funcţie 14 poliţişti. Generalul Victor Catană este cel care a preluat funcţia de ministru la Interne, după ce fusese suspendat Gheorghe Papuc.

Victor Catană: „Când am venit la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, în instituţie erau toţi acei care, într-o formă sau alta, au participat la „asigurarea” ordinii publice, în timpul manifestărilor şi dezordinilor în masă din 7 aprilie, acei care au organizat şi au participat la desfăşurarea torturilor în masă.”

Europa Liberă: Moştenirea era grea.

Victor Catană: „Moştenirea a fost gravă. Trebuia selectată conducerea aparatului central al MAI. Papuc şi-a dat demisia, toţi locţiitorii au fost schimbaţi. 70-80% din şefii de direcţii, de asemenea, au fost schimbaţi.”

Europa Liberă: Ce se ştia despre 7 aprilie, în documentele care existau la MAI, când aţi ajuns dumneavoastră în cabinetul de ministru?

Victor Catană: „În scurt timp după numirea mea în funcţia de ministru, a fost desemnat noul procuror general, domnul Valeriu Zubco. M-am adresat dumnealui – şi a fost foarte receptiv – cu solicitarea să convocăm grupele de urmărire penală a procurorilor şi grupele operative care trebuiau să ajute procurorii în documentarea cazurilor respective. Am pus procurorilor – care examinaseră dosarele timp de 5 luni – întrebarea ce s-a făcut şi mi-au spus: „Noi, pe tot parcursul acesta, am lucrat pe direcţia de documentare a versiunii date de către ex-preşedintele ţării, domnul Vladimir Voronin că a fost o tentativă de uzurpare a puterii de stat, că a fost o tentativă de lovitură de stat, întreprinsă de către statele străine, inclusiv de Uniunea Europeană şi România”... Se documentau numai cazurile de dezordine, adică erau vizaţi răufăcătorii, persoanele vizibile...”

Europa Liberă: Ce s-a dosit în această perioadă?

Victor Catană: „S-a dosit cauza pentru care poliţia nu a întreprins măsurile cuvenite, pentru a asigura derularea paşnică a evenimentelor şi a împiedica transformarea acestora în dezordini în masă. Noi imediat am creat o comisie de experţi, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şi am făcut următoarele lucruri: am examinat care a fost cadrul normativ-legislativ şi ce trebuia să întreprindă poliţia, în conformitate cu derularea evenimentelor şi de ce aceste acţiuni nu au fost întreprinse. Şi am văzut neglijenţa şi abuzul comise de către conducătorii care nu au luat măsurile cuvenite, pentru asigurarea ordinii publice...”

Europa Liberă: Care au fost ordinele domnului Papuc, pe atunci ministru de Interne?

Victor Catană: „Urmărirea penală trebuia să stabilească ordinele care au fost date de Papuc. Conducerea Ministerului Afacerilor Interne, Statul Major al MAI nu au întreprins măsurile cuvenite pentru asigurarea ordinii publice şi neadmiterea transformării manifestaţiei paşnice în dezordini în masă. Vinovaţi de aceasta au fost ministrul de Interne, şeful Statului Major, viceministrul Zubic, comisarul general de Poliţie al municipiului Chişinău, domnul Botnari. Noi am acumulat câteva dosare consistente, care demonstrau anume acest lucru. Şi le-am trimis organului de urmărire penală, ca, pe urmă, să vedem că dosarele au fost puse într-o parte, nimeni din experţii care au semnat – expertul semnează pentru darea declaraţiilor veridice, în caz invers, ei duc răspundere – nimeni nu a fost cercetat. Cauza penală pe evenimentele din aprilie a fost transmisă Procuraturii Generale, care a anchetat doar partea apărării. Au asigurat partea apărării, prin cercetările martorilor, cum ar fi ex-preşedintele ţării, domnul Voronin, doamna Greceanîi, ex-prim-ministru, Mark Tkaciuk, Igor Dodon şi alte personalităţi, care au lucrat în apărarea proprie. Ei nu puteau să spună ceva împotriva conducerii Ministerului Afacerilor Interne, în cazul acesta, Papuc şi alţii ar fi mărturisit adevărul: cine i-a impus să nu întreprindă măsurile cuvenite, fiindcă ei ştiau cum să ia măsurile respective. Şi în instanţa de judecată s-a ajuns numai cu partea apărării, cu martori solizi, cu autoritate şi aşa mai departe. Dar partea pătimită, persoanele care au pătimit – cu avocaţii lor – care au fost supuse torturii nu au fost cercetate, au fost date într-o parte de cazul penal.”

Europa Liberă: De ce s-a procedat în aşa fel cu aceste persoane?

Victor Catană: „Atunci când nu au fost luate în consideraţie materialele acumulate de Ministerul Afacerilor Interne – care confirmau că trebuiau întreprinse măsuri pentru neadmiterea dezordinilor, cum prevede legea, ordinele, instrucţiunile, dispoziţiile, acestea fiind acte normative pentru exercitate – când nu s-au luat în vedere lucrurile acestea, eu mi-am dat seama ce se întâmplă... Şi am spus că procurorii merg pe calea greşită, şi ne vom pomeni cu achitarea persoanelor vinovate, ceea ce ulterior s-a şi întâmplat. Toată presiunea s-a exercitat asupra poliţiştilor, acei care au aplicat tortura. Special parcă s-a atras atenţia asupra acelor care trebuiau să ducă urmărirea penală, poliţiştii. Ei au fost nişte instrumente, nişte instrumente care urmau să ducă răspunderea cuvenită, contravenţională, răspundere penală şi aşa mai departe... Dar, dacă ar fi fost trase la răspunderea cuvenită persoanele din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, eu sunt sigur că aveau să spună corect care au fost acţiunile prim-ministrului, de ce nu s-au întreprins măsurile corespunzătoare, care au fost acţiunile preşedintelui ţării. De ce în chestiuni mai puţin importante se convoca Consiliul de Securitate, dar atunci nu s-a convocat?..”

Europa Liberă: Nu a fost convocată nicio şedinţă.

Victor Catană: „Nicio şedinţă nu a fost convocată. De ce nu s-a convocat?”

Europa Liberă: Dar cine a dat foc celor două instituţii de stat, reşedinţei preşedintelui şi clădirii Legislativului?

Victor Catană: „Au dat foc acei care au fost cointeresaţi să dea foc.”

Europa Liberă: Cine a fost interesat?

Victor Catană: „Acei care au asigurat paza bunurilor materiale.”

Europa Liberă: Cine sunt ei?

Victor Catană: „Eu nu sunt organul de urmărire penală şi nu sunt judecător, ca să spun cine este vinovat. Există prezumţia nevinovăţiei. Dar ca cetăţean, consider că lucrurile acestea au fost chiar dirijate de cineva, ca să se devasteze, să se distrugă şi să se dea foc Declaraţiei de Independenţă, manifestanţii nici nu ştiau unde e locul aflării acesteia. De ce s-au dus acolo? De ce au distrus tocmai cele mai importante documente şi au furat banii de care ştiau numai organizatorii?..”

Europa Liberă: Domnule Catană, mai nou am aflat, după moartea lui Boris Berezovski, că, chipurile, ar fi avut şi el anumite implicaţii în acele acţiuni care s-au petrecut în Republica Moldova. Ce doză de adevăr ar fi aici?

Victor Catană: „Dosarul lui Baghirov elocvent demonstra că a existat implicarea unor forţe conservatoare, revanşarde din Federaţia Rusă, care au participat, prin diferite focare de rezistenţă, în diverse ţări şi organizau aceste activităţi. Anume dosarul Baghirov urma să demonstreze implicarea forţelor revanşarde din Federaţia Rusă, din alte ţări în provocarea tineretului, în devastarea clădirii Parlamentului, în devastarea reşedinţei preşedintelui.”

Europa Liberă: Am înţeles că au trecut Nistrul şi câteva sute de persoane, pentru a fi prezente aici, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. O bună parte din ei erau cei care purtau cagule pe faţă.

Victor Catană: „Bineînţeles. Dacă aţi observat, unii din ei nici nu ştiau limba română, erau nişte persoane pregătite special. Mai mult decât atât, nu putem să facem numai supoziţii, ştim că, în 2005, când au fost alegerile parlamentare, Serviciul de Securitate şi Ministerul Afacerilor Interne au făcut o operaţiune foarte importantă şi au depistat persoane din afară, cointeresate în implicarea în alegeri şi aşa mai departe. Persoanele au fost depistate şi trimise din ţară şi cu aceasta s-a terminat cazul atunci. Dar nu au fost distruse rădăcinile. Persoanele date au venit şi au făcut tot posibilul ca manifestaţiile respective să fie folosite în destabilizarea situaţiei din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar am auzit câteva declaraţii pe care le făcea fostul preşedinte al ţării, Vladimir Voronin, care afirma că cei de la guvernare nu ar fi interesaţi să spună adevărul despre 7 aprilie.

Victor Catană: „De acord că sunt foarte mulţi care cunosc adevărul, dar nu-l destăinuie, fiindcă, în primul rând, acei care cunosc adevărul sunt şi persoanele vinovate, care trebuie să răspundă în faţa legii. Şi acestea, pur şi simplu, demonstrează vinovăţia altora. Spre exemplu, s-a încercat a se da vina pe tentativa de uzurpare a puterii de stat. Şi s-a văzut că aceasta nu a existat. A fost, pur şi simplu, o transformare a manifestaţiilor în dezordini în masă. S-a încercat să fie învinuite Uniunea Europeană şi România de participare la acţiuni. Public, Procuratura Generală a dezminţit aceste acuzaţii. Adică versiunea lui Voronin şi a aliaţilor săi – că a fost tentativă de uzurpare a puterii de stat, că au fost intenţii de lovitură de stat – a eşuat.”

Europa Liberă: Ca fost ministru de interne, imediat după acele evenimente, aş vrea să vă întreb care sunt regretele dumneavoastră pe marginea dosarului din 7 aprilie?

Victor Catană: „Că venind la putere, Alianţa pentru Integrare Europeană nu a dat dovadă de mai multă seriozitate în examinarea cauzelor penale, ca să fie găsiţi vinovaţii. Cunoaştem că, în fruntea Procuraturii Generale, a venit reprezentantul unei formaţiuni politice, Partidul Democrat. Deşi am fost numit în funcţie de Partidul Liberal Democrat, eu am făcut tot posibilul pentru a se afla adevărul şi pot să demonstrez acest lucru. Un stat întreg a pătimit de pe urma evenimentelor din aprilie şi nu s-a convocat o şedinţă în Parlament la care să se examineze cum Procuratura anchetează cazul, nu să se întrebe câţi poliţişti au fost traşi la răspundere... Numaidecât trebuia aflat adevărul, trebuia să se vadă cine a organizat dezordinile şi de ce au avut loc torturi în masă.”

Europa Liberă: Deci nu a fost interes din partea Procuraturii?

Victor Catană: „Nu a fost interes din partea formaţiunilor politice care au numit în funcţie procurorul general şi care trebuiau să-l întrebe despre acţiunile întreprinse în examinarea cauzelor celor întâmplate. S-a făcut tot posibilul ca Partidul Liberal, în frunte cu domnul Ghimpu, Partidul Democrat – mai neutru a fost în cazul acesta – să exercite toată presiunea asupra Ministerului Afacerilor Interne. Eu eram, de dimineaţă până seara, întrebat de ce nu am suspendat din funcţie tot efectivul, mi se spuneau nume de familie şi aşa mai departe, făceam anchete, suspendam oamenii şi vedeam că ei nu fuseseră implicaţi, că ei erau profesionişti, pur şi simplu...”

Europa Liberă: Câţi poliţişti au suferit atunci?

Victor Catană: „Vreo sută de persoane. Au avut leziuni corporale.”

Europa Liberă: Mai credeţi în aflarea adevărului despre 7 aprilie?

Victor Catană: „Adevărul îl cunoaştem noi toţi. Dar nu s-au întreprins măsurile necesare ca persoanele care au comis aceste încălcări ale legii, care nu au asigurat ordinea de drept, care au organizat torturile în masă şi au participat la acestea să fie trase la răspundere, nu poliţistul acela care...”

Europa Liberă: De la cine trebuie să mai cerem astăzi aflarea adevărului?

Victor Catană: „Voinţă politică trebuie să cerem, ca să fie. Dar timpul a trecut... Unele probe deja s-au învechit.”

Europa Liberă: Şi rănile s-au cicatrizat?

Victor Catană: „Nu, rănile nu se cicatrizează, fiindcă Republica Moldova a trecut prin calvarul acestor dezordini şi s-a văzut în toată lumea ce fel de societate suntem, ce fel de organe de drept avem. Noi, societatea, trebuie să veghem ca în aceste organe şi în Procuratură, şi în Ministerul Afacerilor Interne, să lucreze oameni cinstiţi, oameni principiali, profesionişti şi – foarte important – incoruptibili, ca ei să nu se lase ademeniţi de către acei care vor să se eschiveze de la răspunderea pentru cele înfăptuite.”

***
Chişinăul e eşuat în investigarea dosarului 7 aprilie, crede jurnalistul Dorin Scobioală, care, în acele zile de protest, a şi filmat.

Dorin Scobioală: „A fost prima dată în viaţă când a trebuit să pun mâna eu pe cameră. Ulterior imaginile filmate de mine au ajuns şi la CNN, şi la BBC şi la toate posturile ruseşti, româneşti din întreaga lume. Am avut o senzaţie de deturnare a unei revolte spontane şi fireşti. Nu am pus la dispoziţia acelei comisii parlamentare – formate şi reformate ulterior – materialele. Unu la mână: pentru că erau, conform contractului, proprietatea Reuters, din momentul în care le-am filmat. Doi la mână: nu am crezut în acea comisie. Am ştiut, de la bun început, că nu se va solda cu nimic activitatea acesteia. Şi am avut dreptate.”

Europa Liberă: Cum aţi văzut acea revoltă atunci?

Dorin Scobioală: „De dimineaţă, erau acei tineri care credeau, într-adevăr, că au fost falsificate alegerile şi că revolta lor, şi protestul lor este motivat. Însă ulterior am observat grupuri organizate de tineri – tunşi scurt sau raşi în cap – vorbind ruseşte, comunicând între ei prin semne şi se vedea clar că au un sistem de comunicare non-verbală foarte bine pus la punct. La anumite momente, se adunau în jurul unui lider, în câteva secunde, îşi primeau indicaţiile, după care se împrăştiau prin mulţime şi îi vedeam foarte activi. Îi vedeam pe ei instigând la scandări, uneori obscene. Îi vedeam pe ei împingând mulţimea spre atac, spre asaltul Preşedinţiei. În special, am văzut aceasta la Preşedinţie.”

Europa Liberă: Situaţia ieşise de sub control?

Dorin Scobioală: „Situaţia ieşise de sub control. Dar eu consider că poliţia şi organele statului au lăsat-o intenţionat să iasă de sub control.”

Europa Liberă: Nu că ar fi fost neputincioase?

Dorin Scobioală: „Nu, nu, nu, nu. Trupele speciale foarte bine echipate au stat toată ziua pe străduţa dintre Preşedinţie şi Ministerul Agriculturii, în timp ce Parlamentul, aflat sub asediu, era apărat de carabinieri de 18 ani. La un moment dat, chiar eu m-am apropiat de un preot care era acolo, în mulţime, şi l-am rugat să vorbească cu comandanţii să-i scoată pe acei copii, pentru că ar fi putut să fie masacraţi. Ulterior, un copil, care aproape leşinase, din primul rând, a lăsat scutul, a lăsat casca şi preotul a reuşit să-l scoată măcar pe el de acolo şi a oprit mulţimea, să nu-l atace. Eu am filmat aceste imagini, le-am urmărit ulterior la CNN şi producătorul meu cu care lucram atunci, când le-a văzut prima dată, mi-a zis: „Ai filmat cadrul-simbol al acestei revoluţii. Un preot, care salvează un soldat, este simbolic pentru cea ce se întâmplă la Chişinău’.”

Europa Liberă: Au fost făcute atâtea filme despre ceea ce s-a întâmplat în 7 aprilie 2009. Cât adevăr şi câtă manipulare există în aceste filme?

Dorin Scobioală: „Fiecare dintre acele filme are partea lui de adevăr, inclusiv cel comunist.”

Europa Liberă: „Atac asupra Moldovei”?

Dorin Scobioală: „Da, inclusiv acel film conţine un grăunte de adevăr, deşi este foarte ticălos. Am văzut că sunt şi imagini trucate, sunt personaje inserate care se aflau în altă parte, în acea zi. Dar şi acolo sunt unele adevăruri referitor la cine a reuşit să acapareze rezultatele acelei revolte spontane, cine a reuşit să preia controlul, cine a reuşit, în cele din urmă, să tragă dividende de pe urma protestului şi de pe urma suferinţei acelor oameni ieşiţi în stradă.”

Europa Liberă: Astăzi faptul că nu se cunoaşte adevărul e un minus pentru actuala guvernare?

Dorin Scobioală: „Da. Da, şi eu cunosc foarte mulţi oameni care nu vor mai merge să voteze niciunul din actualele partide aflate la putere sau vor boicota alegerile pe viitor, anume din acest motiv. Au trecut 4 ani de zile, nu s-a întâmplat nimic. Unu la mână: atunci actualii lideri ai partidelor aflate la putere erau convinşi – la fel ca şi tinerii protestatari – că era motivat acel protest prin faptul că au fost falsificate alegerile. Nu am văzut nicio dovadă până acum a falsificării acelor alegeri. Dacă alegerile au fost falsificate, trebuiau să fie dosare penale, trebuiau să fie oameni care să facă puşcărie pentru aceasta. Nu a fost niciun astfel de dosar. Aceasta ne face să credem că Vladimir Voronin – chiar dacă nu-mi place să recunosc – avea dreptate, atunci când spunea că este o diversiune. Deci acum Vladimir Voronin este motivat să spună că lor, pe bune, li s-a furat atunci victoria. Doi la mână: îmi imaginez ce simt acei tineri, acei oameni care au trecut prin coridoarele morţii...”

Europa Liberă: Victimele torturilor...

Dorin Scobioală: „Victimele acelui regim odios, care de 4 ani aşteaptă să li se facă dreptate, care îi văd rânjind, prin sălile de judecată, convinşi că nu vor păţi nimic, pe Papuc, pe Botnari, pe...”

Europa Liberă: Gumeniţă.

Dorin Scobioală: „Gumeniţă şi ceilalţi... Ce să zic? Nu poţi să mai crezi în supremaţia legii, într-o ţară în care este posibil aşa ceva...”

Europa Liberă: Se zice că cinci ani sunt perioada valabilă pentru ca cel vinovat să fie tras la răspundere. Mai e un an...

Dorin Scobioală: „Da, după cinci ani se prescriu. Şi cred că spre aceasta ne îndreptăm, asta se urmăreşte.”

Europa Liberă: Se mai pot schimba lucrurile în bine?

Dorin Scobioală: „Nu, nu. Vor mai întinde-o încă un an. Iar după expirarea termenului de prescripţie – nici atâta.”

Europa Liberă: Vladimir Voronin s-ar fi gândit vreodată la prejudiciile care au fost aduse prin devastarea celor două instituţii ale statului, Parlamentul şi Preşedinţia?

Dorin Scobioală: „A recunoscut chiar dumnealui că i-a lăsat intenţionat, le-a ordonat celor din pază şi celor din poliţie să nu-i oprească, i-a lăsat intenţionat...”

Europa Liberă: Ca să nu existe vărsare de sânge?

Dorin Scobioală: „Păi, dar nu văd unde este logica. Atunci când mulţimea chiar se manifesta violent şi chiar aceasta era misiunea, de fapt, a organelor statului să intervină şi să evite acele confruntări şi cu poliţia, şi devastarea celor două clădiri. Nu s-a intervenit. Trupele speciale, cum spuneam, au stat nemişcate între Preşedinţie şi Ministerul Agriculturii. Şi, a propos, am filmări: atunci când mulţimea începuse să se retragă din faţa Preşedinţiei, spre piaţă – chemaţi, în mare parte, de liderii lor – atunci s-a decis regruparea trupelor speciale de lângă Preşedinţie, în spatele Parlamentului. Şi nu au făcut-o în mod liniştit. Le erau suficiente 30 de secunde, la pas rapid, să traverseze bulevardul Ştefan cel Mare care practic nu era controlat de nimeni. Au trecut, bătând cu bastoanele de cauciuc în scuturi, pentru a irita şi pentru a aduce mulţimea înapoi. A fost o provocare.”

Europa Liberă: Cum s-au infiltrat provocatorii în rândurile protestatarilor paşnici?

Dorin Scobioală: „Dar nu era foarte dificil, că nu scria la nimeni pe frunte: „provocator” sau „manifestant’...”

Europa Liberă: De ce s-a admis, s-a permis ca ei să nimerească în mulţime?

Dorin Scobioală: „Pentru a discredita ideea acelor tineri care au ieşit să protesteze contra viitorului, care li se fura, cum credeau ei. Astfel, în rândul protestatarilor, au fost infiltraţi elemente criminale, provocatori care să instige mulţimea la acţiuni, la fărădelegi. Ulterior Voronin considera că şi-a putut justifica ororile care au urmat: comisariatele, miile de arestaţi şi aşa mai departe. Forţele de ordine nu au intervenit, atunci când erau obligate să facă acest lucru. În schimb, într-un mod absolut criminal, în acea noapte, ei au atacat nişte tineri care stăteau paşnic în piaţă. Iar ce a urmat a doua zi – când au fost luaţi oameni din cămine şi din stradă – este incalificabil...”

Europa Liberă: Ce înseamă 7 aprilie 2009 pentru Dorin Scobioală?

Dorin Scobioală: „Simbolul eşecului Republicii Moldova...”