Semifinalele Ligii Campionilor au produs două şocuri şi au deschis o epocă nouă în fotbalul european de club. Supremaţia germană e incontestabilă. Borussia Dortmund şi Bayern München au şanse mari să joace finala Ligii, în mai, la Londra, după ce au zdrobit în prima manşă a semifinalelor Real Madrid şi Barcelona. Foştii lideri ai fotbalului european au fost răsturnaţi în două nopţi de fotbal german irezistibil.
Mai întîi, Bayern a distrus, la München, tot ce era încă viu în Barcelona. Spaniolii au început, ca întotdeauna, bine cu un joc de posesie prelungit. Dar posesia nu mai e un atuu pentru Barcelona. Altătdată, posesia pregătea lovitura finală. De aproape un an, posesia e doar posesie - o performanţă strict statistică lipsită de urmări. Bayern a aşteptat perfect organizată defensiv şi a ripostat pe contre duse cu o viteză de sprinter şi o forţă de blindat.
Marile capcane tactice au fost perfect desfăşurate de Schweinsteiger, în postură de recuperator şi lansator de contre din adîncime, şi de Thomas Müller, infiltrat fără oprire în spaţiile libere şi mereu nemarcat. După ce Müller a deschis scorul, fisura a fost lărgită şi Barcelona a fost martora propriei disecţii. Messi, încă nerefăcut, a fost izolat şi deposedat sistematic de serviciul prin rotaţie al gărzilor lui Bayern. Stoperii, Pique şi Bartra, au fost solicitaţi în aer şi au cedat rapid la atacuri lansate agresiv de pe aripi.
Barcelona n-a reuşit nici un atac propriu zis şi a închiat cu bilnaţul absurd pe care îl provoacă o echipă care arestează mingea doar pentru a o reţine: 63% posesie în teren şi 0-4 pe tabelă. Bayern a atins un profesionism matur şi eficient. Echipa pierde foarte greu spaţiu şi iroseşte foarte puţine situaţii de joc. Disciplina tactică şi forţa fizică sînt, practic, fatale pentru orice adversar. Dar Bayern nu e doar un tăvălug de nivelat adversarul, ci o echipă foarte mobilă cu moral de fier şi cultul atacului frontal. E greu de imaginat că Barcelona poate răsturna situaţia săptămîna viitoare şi e foarte de crezut că Bayern e marea favorită la titlu.
A doua semifinală promitea un meci mai echilibrat. Borussia a pornit prudent şi a forţat abia după 15 minute. Lewnadowski a deshis scorul la o centrare excelentă urmată de o eroare de plasament a lui Pepe. Meciul se putea dezechilibra după ce arbitrul a refuzat un penalti clar pentru Borussia, iar în faza imediat următoare Hummels a greşit o preluare şi Ronaldo a egalat singur în faţa porţii.
Însă Borussia a demonstrat iar că are o capacitate extraordinară de concentrare şi a revenit în meci imediat după pauză. În 15 minute de atacuri insistente, Borussia a marcat de trei ori. Lewndowski a înscris toate cele patru goluri ale meciului şi Real a rămas la stadiul unor mici atentate ofensive conduse fără încredere.
Returul va fi interesant. Real are o şansă teoretică şi va încerca un miracol însă e greu de crezut că Borussia nu va înscrie la Madrid. Finala germană a Ligii e foarte posibilă.
De ce s-a schimbat ierarhia europeană? În teren, pentru că fotbalul spaniol e marcat de oboseala ultimilor ani de dominaţie. Apărările spaniole sînt fragile iar tehnica e mai degrabă un fetiş. Echipele germane au învăţat să judece perfect spaţiile de joc şi să ocupe defensiv sau ofensiv culoarele cheie.
Însă schimbarea a fost pregătită de reorganizări interne. Fotbalul german domină pentru că a pus la punct cel mai raţional şi productiv regim intern. Cluburile se sprijină pe şcoli de juniori care livrează jucători germani excelent pregătiţi. Importurile sînt controlate de un regim financiar strict care exclude îndatorarea cluburilor. Participarea publică e imensă, după ce acţionariatul a fost deschis către suporteri iar preţul biletelor a scăzut dramatic.
Fotbalul german e propulsat de o organizare de şantier ireproşabilă. În acest moment şi pentru destul timp de aici înainte, rivalii nu pot face nimic altceva decît să se regrupeze,să înveţe şi să imite.
