Într-o discuție avută astăzi în studioul nostru de la Chișinău cu Vasile Botnaru, istoricul și publicistul Ghe. Cojocaru s-a arătat mai pesmist decât de obicei în privința partidelor guvernării demisionare.
Gheorghe Cojocaru: „Autoritatea actualei guvernări, formată din resturile fostei Alianţe pentru Integrare Europeană, a ajuns într-un punct critic, după care urmează aproape că inevitabil – dacă ar fi să admitem un scenariu pesimist – prăbuşirea şi înlăturarea ei de pe scena politică.
Cu siguranţă, în aceste condiţii, responsabilii de la Chişinău pentru reluarea relaţiilor cu autorităţile separatiste de la Tiraspol resimt o presiune politică enormă, care creează complicaţii la masa negocierilor şi pune într-o lumină puţin credibilă seriozitatea demersului privind apropierea între cele două maluri ale Nistrului.”
Europa Liberă: S-a văzut, de fapt, că Tiraspolul tratează Chişinăul ca pe o „raţă şchioapă”, termenul acreditat în politologia anglo-saxonă, dar şi în cea rusească care zic „hromaya utka”. În aceste condiţii complicate pe scena internă de la Chişinău, ce ar mai putea face Ucraina, care deţine funcţia de preşedinte al OSCE, ca să contribuie efectiv la normalizarea raporturilor între Chişinău şi Tiraspol, pentru a nu se pierde promisele oportunităţi?
Gheorghe Cojocaru: „Din postura de preşedinte al OSCE şi ca stat vecin al Republicii Moldova, Ucraina tinde să pună realmente umărul la reglementarea transnistreană, dar, bineînţeles, că autorităţile de la Kiev nu vor putea face ceea ce sunt obligate să facă cele două părţi în litigiu. Relaţiile cu Tiraspolul nu au fost aşezate deocamdată şi, după cum se vede, nu vor fi aşezate pe o bază sigură nici în viitorul apropiat. Întâlnirile ocazionale între reprezentanţii Chişinăului cu cei de la Tiraspol, mediate de autorităţile ucrainene, nu rezolvă, din păcate, practic, nimic.”
Europa Liberă: Aceasta se vede şi din ping-pongul pe care îl urmărim, cu regularitate, între Carpov şi Ştanski. În acelaşi timp, se încearcă să se alimenteze iluzia unui progres, prin paşi mici pe care i-ar face negociatorii şi intermediarii pentru reglementarea transnistreană, prin exemple pozitive.
Gheorghe Cojocaru: „Da, aceste declaraţii la întâlnirile în format bilateral sau extins, declaraţii cu privire la aceşti paşi mici adeseori sunt declaraţii gratuite. Recent, la conferinţa de presă a celor două părţi în litigiu, asistate de responsabilii de la OSCE, reprezentanta administraţiei de la Tiraspol şi-a arătat până şi dezacordul cu afirmaţiile reprezentantului guvernului referitoare la activismul manifestat în perioada dintre ultimele două întâlniri.
În acelaşi timp, părţile au ce discuta şi în această situaţie: există o sumedenie de probleme de interes economic şi social reciproc care pot fi şi trebuie să fie soluţionate fără amânare.”
Europa Liberă: Să revenim la întrebarea de bază: ce impact ar putea avea asupra dialogului transnistrean rezultatele celui mai recent sondaj de opinieg, din care rezultă că cele trei partide liberale şi democrate sunt într-o scădere vădită de popularitate, mult sub scorul Partidului Comuniştilor?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, asemenea rezultate, în măsura în care acestea reflectă tendinţele simpatiilor electorale din societate, nu pot insufla mai mult optimism şi mai multă forţă de convingere celor care reprezintă guvernul la dialogul cu reprezentanţii Tiraspolului. Dar, cu toate acestea, ei au obligaţia să-şi exercite, cu aceeaşi conştiinciozitate şi devotament, mandatul pe care îl au, în strictă conformitate cu interesul naţional.
Totodată, este de presupus că scăderea de popularitate a factorilor decizionali în sondajele de opinie vor determina autorităţile de peste Nistru să adopte o tactică mai pronunţată a tergiversării, invocând cu uşurinţă ca pretext criza politică prelungită de la Chişinău.”
