Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de copii în colaborare cu Centrul de Investigaţii şi Consultanţă „Sociopolis” a realizat un prim studiu despre condițiile legale de protecție a copiilor care devin martori sau victime ale infracțiunilor. Autorii studiului au avertizat că numărul unor asemenea delicte crește de la un an la altul. Alte concluzii, în relatarea Tamarei Grejdeanu.
Pentru a proteja copiii care au asistat sau au avut de suferit în urma unei infracţiuni, experţii insistă asupra unui sistem justiţiar prietenos copilului. Adică aplicarea unor practici care ar scoate în faţă necesităţile lor şi respectarea drepturilor. Studiul arată că toţi cei care sunt parte a procesului de urmărire penală, poliţişti, judecători, procurori, ar trebui să acorde mai multă atenţie statutului de victimă al copilului.
„Chiar dacă au fost enumerate măsurile speciale de protecţie a copilului martor, prin asigurarea audierii acestora în cadrul unor spaţii special amenajate, camere de audiere a copiilor, totodată acest articol nu prevede că aceste măsuri speciale de protecţie să se refere şi la faza de judecată a copilului. Legislaţia încă, totuşi creează context pentru ca copilul să fie audiat de mai multe ori.”
Deşi în timpul audierilor copiii sunt însoţiţi de pedagogi, aşa cum spune legea, prezenţa acestora este una formală, a mai adăugat psihologul. Pentru a proteja interesele copilului alături de el ar trebui să se regăsească un specialist care să aibă cunoştinţe speciale despre psihologia victimei şi consecinţele traumei de care a avut parte. Daniela Sîmboteanu zice că la aceste concluzii s-a ajuns în urma discuţiilor cu toţi cei implicaţi în procesul penal:
„Foarte muţi respondenţi, ofiţeri de urmărire penală, procurori, judecători au menţionat că prezenţa pedagogului estre una formală, iar copiii şi-au exprimat opinia că ei ar dori să fie însoţiţi de profesionişti pregătiţi, ar dori ca aceşti specialişti să le adreseze întrebări corecte, ca ei să se pregătească înainte de a adresa întrebările.”
Studiul relevă necesitatea instruirii nu doar a psihologilor care însoţesc copii, dar şi a organelor de urmărire. În una dintre concluzii se atestă lipsa unei legături eficiente dintre justiţie şi serviciile sociale pentru copiii.
În acelaşi timp, în detrimentul copiilor este şi audierea repetată, spune una din autoarele studiului, Diana Cheianu. În opinia ei poliţiştii ar trebui să coopereze cu psihologii pentru că victimele sunt afectate atunci când discută de mai multe ori cu poliţiştii:
„Al doilea moment important ar ţine de comunicarea şi modul de relaţionare şi de acordare a întrebărilor, atât în proces iniţial de documentare a cazurilor cât şi ulterior, pe parcursul de examinare, acumulare a probelor, inclusiv în procesul de judecată. Să fie organizată astfel audierea încât actorii importanţi să pună toate întrebările pe care le au.”
Experta susţine că de cele mai multe ori pentru procese şi audieri nu sunt pregătiţi nici copiii şi nici familiile acestora. Iată de ce este nevoie de asistenţa unui psiholog profesionist care să fie o punte de legătură dintre victimă şi organele de urmărire penală. Iar un astfel de serviciu specializat ar trebui să se regăsească pe lângă serviciul de asistenţă socială.
