Plouă cu critici şi avertismente dinspre vest – înalţi oficiali ai Uniunii Europene şi ai Consiliului Europei se declară îngrijoraţi de ultimele evoluţii politice de la Chişinău, în special de virtuozitatea demnă de întrebuinţare mai bună la jonglarea legislaţiei Republicii Moldova… Este oare, în acest caz, definitiv compromis - cum se afirmă deja la mânie - drumul triumfal până nu demult spre UE al Republicii Moldova? Ne vom întreba împreună cu analistul Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociaţia pentru Politică Externă.
Europa Liberă: Aşa dar, dle Revenco, neobişnuit, surprinzător, dar adevărat: mesaje de îngrijorare şi avertismente din partea din partea unor oficiali care au deprins R. Moldova cu laude: Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Relații Externe și Politica de Securitate; Stefan Fule, Comisarul Uniunii Europene pentru Extindere și Politica de Vecinătate, Jean-Claude Mignon, Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE); Secretarul General al Consiliului Europei (CoE), Thorbjrn Jagland, ca să nu mai vorbim de Preşedintele Comisiei de la Veneţia, Gianni Buquicchio… Ce trebuie să înţelegem din aceste mesaje, declaraţii ale unor parteneri care anterior emiteau mai degrabă mesaje de entuziasm când era vorba de R. Moldova?
Este univocă reacţia cancelariilor europene în raport cu ultimele decizii adoptate în Parlament şi acestea, de fapt, dacă nu demască povestea de succes a Republicii Moldova, atunci cel puţin este un semnal foarte îngrijorător că lucrurile derapează şi există asemănări foarte multe cu situaţia din Ucraina, după alegerea lui Ianukovici.”
Europa Liberă: Spuneţi despre o forţă politică care riscă să se compromită; la ce vă referiţi de fapt?
Eugen Revenco: „Mă refer în mod special la PLDM, care nu se ştie deja când a avut deciziile asumate: în 2009, când a votat pragul electoral să fie coborât, sau în 2013, acum, când l-a ridicat înapoi.”
Europa Liberă: Dar din perspectiva UE, a oficialilor europeni, dle Revenco, există această diferenţă, că e vorba despre o forţă politică sau despre clasa politică în general, care iată ia nişte decizii neagreate de partenerii europeni?
Eugen Revenco: „Pentru partenerii europeni contează sigur raportul cu o ţară. Dar să nu uităm că aceşti parteneri europeni au investit foarte multă credibilitate politică, dar nu numai ei, ci şi
Indirect, dacă doriţi, este o situaţie jenantă chiar şi pentru partenerii europeni, care au susţinut acea guvernare, dar până la urmă forţa politică, sau interlocutorul principal din acel moment, fostul prim-ministru totuşi. Spre regret, acum trebuie să constatăm că lucrurile se întorc urât pentru Republica Moldova şi chiar aş putea îndrăzni să spun că dacă ele vor continua tot aşa, am putea să avem dificultăţi chiar şi cu parafarea Acordului de asociere.”
Europa Liberă: Revenim şi la parafare, dar drumul spre UE ar fi, cum pare sau cum susţin deja mai mulţi observatori, definitiv compromis pentru Republica Moldova prin aceste, cum au fost calificate, „atacuri fundamentale la adresa statului de drept”, sau e totuşi o neînţelegere de moment cauzată de tulburări politice şi indigestii personale politice la Chişinău?
Eugen Revenco: „În primul rând, eu cred că aceste decizii sunt totuşi politice, adoptate de către o instituţie democratică – Parlament. Dar ele vorbesc despre calitatea proastă, funcţionalitatea slabă a Parlamentului – şi, în fond, se înscriu în criticile tradiţionale ale Consiliului Europei la adresa Republicii Moldova, atunci când este vorba despre instabilitatea instituţiilor democratice.
Aş vrea să reamintesc că în programul de guvernare al defunctei AIE exista un punct care ţinea de închiderea procedurilor de monitorizare a Consiliului Europei. Şi iată aceste decizii sunt un fel de pas înapoi, care ne îndepărtează de închiderea acestor proceduri de monitorizare.
Parcursul, drumul european nu este compromis definitiv, pentru că mai există încă şi şanse pentru stabilizare, dar totul este în mâinile politicienilor. Însă semnalele sunt evident extrem de îngrijorătoare.”
Europa Liberă: Puneţi sub semnul întrebării chiar şi parafarea aşteptată de la Vilnius a Acordului de asociere. Vă puteţi imagina totuşi că se poate întâmpla ceva ca totuşi acest acord să fie parafat, sau mai degrabă ar trebui să ne luăm rămas bun de la această idee?
Eugen Revenco: „Spre regret, ceea ce se întâmplă în Republica Moldova acum creează îngrijorări tot mai multe. Nu vreau să spun că Acordul de asociere nu va fi parafat la Vilnius, dar aşa cum se aranjează circumstanţele acum apar mai multe semnale negative, îngrijorătoare care ar putea ridica asemenea întrebări şi care ar putea crea obstacole. Să nu uităm că mai avem vreo şase luni până la Vilnius. Lucrurile se pot schimba spre bine, dar pot şi deraia.”
Europa Liberă: De fapt cine ar trebui să aibă urechi de auzit în cazul acestor critici, avertismente de la partenerii occidentali, de vreme ce Republica Moldova este un fel de ţară a interimatelor acum? Dacă îl excludem din formulă pe domnul preşedinte Timofti, numai cu interimate se are de a face…
Eugen Revenco: „Aş vrea să cred că în aceste circumstanţe preşedintele Timofti este unicul actor plenipotenţiar care poate introduce, care trebuie şi poate interveni în acest joc mai activ, mai în forţă. Şi de asemenea aş vrea să spun că cetăţenii Republicii Moldova pot să judece deja şi în baza acestor informaţii, îngrijorări despre calitatea actului de guvernare, şi despre deciziile asumate ale actorilor politici.”
Europa Liberă: S-a relatat deja că la Chişinău deja lumea politică a început să se autosesizeze. Preşedintelui Timofti mai că urmează să i se spună să nu promulge un act sau altul. În general, îngrijorările s-ar potoli şi lucrurile s-ar reface dacă s-ar da înapoi? Sau răul deja a fost făcut şi multe lucruri vor putea fi reparate doar odată cu timpul?
Eugen Revenco: „Cu certitudine că lucrul rău deja s-a făcut, pentru că a fost o lovitură la imaginea Moldovei peste hotare şi a fost, dacă doriţi, un deserviciu prietenilor Moldovei care încearcă să promoveze agenda europeană şi Republica Moldova peste hotare.
Dar este şi nu mesaj care prinde bine la, să spunem aş, duşmanii, sau cei care uneltesc împotriva integrării europene a Republicii Moldova. Cu siguranţă că acum ceea ce este de făcut este să se limiteze impactul negativ şi să se încerce a se găsi soluţii, însă diplomaţia singură aici este incapabilă, nu poate singură să schimbe realităţile din Republica Moldova.
Este datoria clasei politice să refacă situaţia. Nu ştiu dacă este posibil imediat, nu ştiu dacă îşi vor asuma decizii, pentru că va fi o lovitură de imagine pentru politicienii care au adoptat aceste decizii. Lucrurile vor fi foarte complicate, dar cu siguranţă ele nu vor trece mai departe neobservate.”
Europa Liberă: Dle Revenco, aţi arătat în mod special cu degetul spre o forţă politică care s-ar compromite acum în opinia dvs. Dar se creează deseori impresia, de exemplu, că mustrările sau ruşinările ce vin, chiar şi astea, de la Bruxelles sau Strasbourg nu îngrijorează de-a valma participanţii la guvernare, ci servesc, cum s-a văzut, prilej pentru a arăta cu degetul, triumfător, la partenerul de coaliţie. De pildă, nu rareori se putea observa cum unii politicieni din arcul guvernării îşi frecau triumfător palmele când guvernul mai rata câte ceva pe calea integrării europene. În general, oficialii europeni mai au timp şi posibilitatea să diferenţieze între cei care muncesc pentru apropierea de UE şi cei care îşi cultivă spiritul critic, ca să spunem aşa, pe acest subiect?
Eugen Revenco: „Îmi vine greu să vă spun despre percepţiile occidentalilor asupra anumitor componente politice din legislativ sau din tot spectrul politic moldovenesc. Însă este cert că ei au parteneri în interior şi nu urmăresc toate mişcările mărunte, învinuirile care se aduc reciproc dintr-o tabără sau alta. Este important pentru ei să fie o guvernare responsabilă.
Ceea ce vreau să spun este că ultimele decizii adoptate în Parlament sunt cel puţin iresponsabile din punct de vedere politic, şi nu sunt oneste nici în raport cu cetăţenii, nici cu visele create, nici în raport cu partenerii occidentali.”
Europa Liberă: Unii s-ar întreba de ce de exemplu înalţii oficiali europeni nu au reacţionat atunci când au fost adoptate alte decizii care au împins anumite forţe politice la această gâlceavă nouă? De ce nu s-a reacţionat de exemplu la o decizie a Curţii Constituţionale apreciată de mulţi drept destul de discutabilă şi se reacţionează cu toată artileria acum?
Eugen Revenco: „Decizia Curţii Constituţionale este totuşi o decizia a unei instanţe care încă nu este compromisă. Cât de mult n-am critica această curte sau decizie, să nu uităm că până în 2009 foştii reprezentanţi ai opoziţiei criticau componenţa curţii care a fost numită de comunişti. Iată că după 2009 încoace s-a schimbat toată componenţa curţii şi cei care critică astăzi curtea au o parte din responsabilitate pentru componenţa pe care au numit-o şi condiţiile în care funcţionează acesta. Asta ar fi o primă reacţie.
Pentru că doi judecători au fost numiţi de Parlament, alţii au fost numiţi de guvern, alţii de Consiliul Superior al Magistraturii şi peste tot factorul politic a avut posibilitate să-şi numească sau să participe la numirea judecătorilor. S-ar părea că într-adevăr partenerii europeni au fost foarte indulgenţi şi despre asta vorbeam de mai multă vreme, se vorbea şi în Moldova de mai multă vreme că partenerii europeni au fost foarte indulgenţi în scopul creării acestei „istorii de succes” în Parteneriatul Estic, care se pare că eşuează cum, în ultimele zile, de fapt ultimele luni, vorbind despre criza politică în general.”
