Cu siguranţă că niciodată n-a fost instituţia năşitului atît de înfloritoare ca în zilele noastre. E un privilegiu să fii naş de botez sau de cununie după cum statutul de fin sau de fină este şi el foarte rîvnit. În comunism, era ascunsă dimensiunea religioasă a acestui tip de relaţii şi prioritate aveau legăturile de familie: clanul Ceauşescu este cel mai bun exemplu, cu replica lui – nu mai puţin aberantă – din Coreea de Nord. Fenomenul familiilor tentaculare este şi astăzi foarte prezent: premierul Victor Ponta, de pildă, are un socru ce este un personaj politic important în Partidul Social Democrat şi o soţie europarlamentar. Năşitul însă a luat un mare avînt iar ceremoniile de botez şi de nuntă se desfăşoară astăzi la vedere, cu fast, la biserică şi în faţa camerelor de luat vederi. A alege un naş sau o naşă e un act ce trebuie înfăptuit cu maximă responsabilitate, deoarece el poate avea consecinţe pe termen lung, influenţînd decisiv destinul fericiţilor fini.
Să luăm un caz recent. Iată cum s-au potrivit lucrurile în ce priveşte Autoritatea de Supraveghere Financiară, o instituţie nou creată, al cărei rol este de a controla zone întinse de circulaţie a banilor. În fruntea acestei instituţii a fost numit liberalul Dan Radu Ruşanu, a cărui notorietate nu se datorează în niciun caz unei integrităţi ireproşabile; dimpotrivă. Ca un făcut, şef al Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală, adică şef al fiscului, a fost numit Gelu Ştefan Diaconu, care este – să vezi şi să nu crezi – finul lui Dan Radu Ruşanu. Care Dan Radu Ruşanu mai este şi naşul lui Daniel Chiţoiu, actualul ministru al finanţelor. Ruşanu l-a mai năşit şi pe ministrul transporturilor, Relu Fenechiu, dar asta e mai mult aşa, un fel de bonus. Prin urmare, cam tot ce mişcă în domeniul finanţelor e controlat de un clan format dintr-un naş şi mai mulţi fini. Sau, ca să parafrazăm o vorbă românească, mai mulţi lupi au fost puşi paznici la oi.
Dată fiind importanţa funcţiilor pe care le deţin, se poate spune că Ruşanu şi ai lui au dat lovitura. Alţii sînt cel puţin deocamdată, mai modeşti. Astfel, Claudiu Preoteasa, Teodora Preoteasa şi Ioana Pop, finii lui Victor Ponta, s-au mulţumit cu nişte posturi călduţe la Ministerul Mediului şi la Colegiul pentru Combaterea Discriminării. Rămîn însă pe lista de aşteptare.
Avîndu-şi rădăcinile în socialismul familial multilateral dezvoltat, societatea românească a progresat spectaculos în direcţia „capitalismului de cumetrie”. La un an după ce a venit la putere, Uniunea Social Liberală face dovada profundului ei ataşament faţă de acest model.
