Relaţia Rusiei cu Uniunea Europeana este in acest moment tensionată de decizia Moscovei de a furniza in continuare arme sofistricate regimului preşedintelui Bashar al-Assad, si de cea a Uniunii Europene de a ridica partial embargoul de arme pentru Siria, permitind companiilor europene sa îi inarmeze pe oponentii regimului Assad, luptatorii rebeli. Summitul anuntat pentru săptamina viitoare se va desfășura la Ekaterinburg la 3-4 iunie.
Relațiile sînt de două feluri, pe care oficialii ruși reușesc deseori sa le amestece in mod eficace. Pe de o parte, relațiile ruse cu Uniunea Europeană ca structură transnațională, peste care atârnă cererea insistentă a Moscovei de liberalizarea a regimului vizelor cetățenilor ruși pentu UE și ancheta, deocamdată împotmolită, lansată de Comisia Europeană asupra giganticului trust rusesc Gazprom.
La fel, recenta decizie luată la Bruxelles de a permite statelor membre în UE să înarmeze opoziția siriană a nemulțumit profund Kremlinul, care acum furnizează pe față armament sofisticat regimului de la Damasc.
Pe de altă parte, Kremlinul a jucat întotdeauna foarte abil pe relațiile diferite cu una sau alta dintre țările din UE. Puțin a reușit sa mentină legături strânse cu Germania si Italia, in vreme ce cele cu Marea Britanie s-au răcit la nivelul „războiului rece” după asasinarea la Londra, în 2006, a fostului ofițer din serviciile secrete rusesti Aleksandr Litvinenko, devenit critic al regimului lui Putin.
La fel, anunțul Marii Britanii, zilele trecute, că e gata sa înceapă deîndată înarmarea rebelilor sirieni, a răcit si mai mult relațiile dintre Kremlin si Londra.
Pe de altă parte, țări, precum Germania sau Italia, care importă mari cantități de gaz rusesc, se află într-o situație paradoxala si privilegiată. Prietenia personală a lui Putin pentru foștii premieri Berlusconi si Schröder a făcut ca Italia si Germania sa beneficieze de tarife preferențiale pentru gazul rusesc.
În schimb, Gazprom își facturează aproape dublu livrarile de gaz către Lituania, țară considerată ostilă de Kremlin, față de cele către Germania sau alte țări occidentale. In Germaniа, de altfel, e încă prezent in toate mințile cazul fostului cancelar Schröder, care, la încheierea mandatului sau, a primit de la Putin o importantă si bine retribuita funcție onorifică in cadrul trustului Gazprom, ceea ce a dus la suspiciuni in legătura cu politica lui Schröder față de Rusia pe vremea când se afla in fruntea guvernului federal german.
In afară de Marea Britanie, singurele țări din UE intr-adevăr critice față de Rusia sint cateva din fostele tari comuniste, in special Polonia si țările baltice. Polonia e de altfel singura țară de dimensiuni mari din UE care sprijină in mod deschis ideea aplicării unor sancțiuni Gazpromului.
