Intențiile agresive ale regimului separatist cu privire la așa-zisa frontieră de stat a Transnistriei tind să tulbure fragilul echilibru instalat la Chișinău după depășirea crizei politice. Adepții teoriilor escatologice ar putea vorbi despre un blestem care urmărește acest popor. De îndată ce moldovenii încearcă să iasă de sub tutela Moscovei, să se apropie de civilizația occidentală, Rusia pune piciorul în prag: fie activându-și rețelele de influență locale, fie folosind șantajul Tiraspolului. Așa s-a întâmplat în 1992, când războiul declanșat de separatiști trebuia să prevină unirea Republicii Moldova cu România (după cum mărturisea, stupefiant, Selezniov, fostul speaker al Dumei de stat), la fel s-a operat în preajma summit-ului de la Helsinki din 1999, când a fost demis guvernul Sturza, și același scenariu este resuscitat în 2013, când sperăm să facem un pas înainte prin semnarea sau măcar parafarea acordurilor de la Vilnius.
Agitația separatiștilor la pretinsa frontieră a Transnistriei nu epuizează arsenalul diversiunilor antimoldovenești. Rusia a declanșat și o campanie mediatică de intimidare, trimițându-și la Chișinău „trompetele” propagandistice. Am avut în aceste zile o apariție funambulescă pe la câteva posturi TV din Moldova, mereu vânând senzaționalul: este vorba despre politologul euroasiatic Alexandr Dughin. Personajul, cu o înfățișare hirsută de popă lipovean aflat în pribegie, a fost însoțit de Iurie Roșca – politicianul care, se pare, a abandonat idealurile românești (după ce a publicat ani de zile harta României Mari pe frontispiciul ziarului Țara – organul de presă al PPCD), îmbrățișând, azi, cauza înfrățirii moldo-ruse. Misiunea celor doi, în dezbateri și interviuri organizate, este să-i convingă pe moldoveni că locul lor e în Uniunea euroasiatică, cea care le va salva sufletele de „influența distructivă a trufașului Bruxelles”.
Dughin nu-i cheamă doar pe basarabeni în paradisul său pravoslavnic, el lasă portița deschisă și altor popoare ortodoxe căzute deja sau pe cale să se prăbușească în bolgiile infernului occidental: românii, sârbii, bulgarii. Și, în generozitatea sa, recunoaște că moldovenii și românii sunt două părți ale aceluiași popor, motiv pentru care ar trebui să se regăsească împreună în viitorul imperiu al credinței, plămădit de Moscova.
Acestui discurs ipocrit i s-a replicat cu bun-simț: dacă ne iubește atât de mult, dacă ne consideră „frați”, de ce nu-și ia Moscova armata din Transnistria? Imposibil, spune Dughin, el personal n-ar avea nimic împotrivă, însă dacă pleacă Rusia vine NATO, și asta nu se poate accepta! Păcat că moderatorii de la televiziunile pe unde s-au perindat dnii Dughin și Roșca n-au avut flerul să-i întrebe cum se împacă iubirea predicată de noul Ierusalim pravoslavnic cu liste de genul: Hodorkovski, Magnițki, Politkovskaia, Litvinenko, Listiev, Dolmatov, Kasparov, Navalny, fetele de la Pussy Riot și mulți, mulți alții – oameni vii și oameni dispăruți, care au pus la îndoială „spiritul samaritean” al regimului Putin?
Nu-i nimic, îi vor întreba altă dată, discuția abia a început. Rușii își pregătesc răspunsurile la „frontiera” de pe Nistru.
