Despre noile tensiuni mai mult sau mai puțin serioase dintre Chișinău și Tiraspol au stat de vorbă, în studioul Europei Libere, Vasile Botnaru și istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Decizia administraţiei de la Tiraspol de delimitare a unor frontiere ale enclavei separatiste în raport cu întreg teritoriul Republicii Moldova, după ce anterior Evgheni Şevciuk anunţase despre intenţia de a paraşuta Sovietul Suprem din stânga, în dreapta Nistrului, la Tighina, a provocat îngrijorare nu numai la Chişinău, ci şi la Bucureşti, Kiev sau la Bruxelles, Strasbourg şi Washington.
Practic, este pentru întâia dată de la războiul din 1992 încoace, când problema Transnistriei este readusă pe agenda internaţională nu ca un conflict în stare congelată, ci ca unul care poate declanşa o explozie cu consecinţe devastatoare pentru întreaga regiune.”
Europa Liberă: Ce explicaţii invocă administraţia lui Evgheni Şevciuc în legătură cu paşii unilaterali pe care îi întreprinde şi cât de credibile sunt acestea?
Gheorghe Cojocaru: „Şevciuc ar vrea să explice aceste decizii ale sale prin o instabilitate politică anume de la Chişinău, ca o reacţie de autoapărare, deşi este limpede că în haosul de la Chişinău, din toată această primă jumătate de an, prea puţină lume politică s-a preocupat la modul serios de problema Transnistriei. Tiraspolul trebuie să explice cumva aceste decizii unilaterale ale sale, destabilizatoare şi sfidătoare, iar încercarea de a arunca vina asupra autorităţilor Republicii Moldova aminteşte de practicile provocatoare de altă dată, utilizate de cei care urmăreau să aprindă flacăra unor conflicte sau războaie distrugătoare. Este evident că nu factorul instabilităţii politice de la Chişinău se face vinovat de ceea ce-i trece prin cap lui Evgheni Şevciuc, ci cu totul alte motive şi motivaţii. Invocarea unei asemenea explicaţii este doar o pierdea de fum...”
Europa Liberă: Şi dacă e vorba de o fumigenă, ce stă în dosul acestei perdele de fum?
Gheorghe Cojocaru: „Stau nişte interese mari geopolitice, care promovează proiectul grandios al refacerii unui spaţiu euro-asiatic şi care, prin ceea ce pune în scenă administraţia de la Tiraspol, reacţionează de o manieră radicală, imprevizibilă sau, în orice caz, tinde să inducă această impresie. Dimpotrivă, autorităţile actuale de la Chişinău par decise să urmeze vectorul integrării europene, iar reacţiile crispate ale Tiraspolului la toate acestea se constituie într-un factor de subminare extrem de periculos pentru stabilitatea locală şi regională, subminând şi eforturile autorităţilor de la Kiev, care exercită preşedinţia OSCE, de reglementare a acestui conflict.”
Europa Liberă: Toată lumea are aceeaşi întrebare: de ce anume acum apare această ameninţare din partea Tiraspolului?
Gheorghe Cojocaru: „Pentru că la Chişinău s-a pus capăt crizei şi instabilităţii politice şi pentru că noul guvern, în frunte cu Iurie Leancă, face eforturi pentru a recupera din timpul pierdut şi a prinde trenul de la Vilnius. Prin urmare, nu instabilitatea, ci invers, stabilitatea politică de la Chişinău ar putea fi explicaţia recentelor decizii periculoase luate la Tiraspol. Paradoxal, dar această reacţie crispată a Tiraspolului ar putea fi şi un semnal, din cu totul altă tabără, că şansele Republicii Moldova de a se număra printre statele semnatare ale acordurilor de asociere la Uniunea Europeană încă nu sunt pierdute.”
