Vineri este 28 iunie, o dată cu multe conotatii istorice pentru Moldova. Este data la care, în 1940, Basarabia de atunci si Bucovina intrau in componenţa Uniunii Sovietice. Despre acest moment a stat de vorba Vasile Botnaru cu istoricul si analistul politic de la Chisinau, Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Ceea ce s-a întâmplat, la 28 iunie 1940, între Prut şi Nistru, era, după cum bine se ştie, interpretat în istoriografia sovietică ca „un act de dreptate istorică”, ca reunire cu marea patrie sovietică a unor vechi teritorii româneşti, ca Basarabia şi Nordul Bucovinei, declarate sfidător, prin nota ultimativă a lui Molotov, teritorii cu o populaţie majoritară ucraineană. Ecoul acestor interpretări eronate şi abuzive se aude şi astăzi în Republica Moldova, stând la baza unor demersuri de natură propagandistică, manipulatorii şi nostalgice, care nu au cum contribui la depăşirea moştenirii istorice lăsate de fostul regim sovietic.”
Europa Liberă: Vorbiţi despre interpretări eronate care rezonează, după decenii. De ce nu se face lumină, ca toată lumea să realizeze ce s-a întâmplat, în realitate, atunci?
Europa Liberă: Veţi fi de acord că oamenii care sunt pe baricade nu recunosc niciodată că ei sunt cei înfocaţi. Prin urmare, avem, pe de o parte, a face cu cei care cred în „actul de dreptate” de la 28 iunie 1940, pe de altă parte, cu cei care consideră că atunci s-a produs o drama cu grele consecinţe pentru trecutul, dar şi prezentul Republicii Moldova. Există o cale de reconciliere între aceste două tabere?
Gheorghe Cojocaru: „O cale de reconciliere există până şi în cele mai grele situaţii, dacă există, bineînţeles, o minimă disponibilitate de dialog, în acest sens. Dar întrebarea care se pune este care să fie punctul de plecare la realizarea acestui deziderat: adevărul istoric, bazat pe documente şi fapte probate documentar, sau nişte scheme vetuste, propagandistice din care unii nu se mai pot desprinde? Ştiinţa şi adevărul istoric trebuie tratate cu maximă încredere şi responsabilitate, dacă se doreşte depăşirea unor handicapuri de mentalitate, care macină din interior societatea.”
Europa Liberă: Aceasta ar însemna să-i lăsăm în faţă pe istorici, or ar însemna politicienii să se dea măcar un pic la o parte. Se încearcă o ieşire din această situaţie oarecum de impas?
Gheorghe Cojocaru: „Cu regret, societatea din Republica Moldova rămâne una sfâşiată de contradicţii, o societate slabă, tocmai din această lipsă de coeziune şi de solidaritate internă. Şi, din păcate, nici clasa intelectuală sau cea politică adeseori nu realizează dimensiunea fundăturii în care s-a prăbuşit şi statul, şi societatea, în ansamblu. Or, în aceste condiţii, o societate care nu pune preţ pe adevărul istoric riscă să-l repete la infinit, fără perspectiva de a ieşi din îmbrăţişarea propriei istorii, neînţelese şi neasumate.”
