Cu gen. Ion Pacepa despre „Dezinformare”

Gen. Ion Pacepa: „Înainte de a răspunde întrebărilor dvs. dați-mi voie să spun că în opinia mea Europa Liberă a fost cea mai important armă a Statelor Unite și aliaților lor în războiul rece. Dacă încă vă mai întrebați cum au fost în stare Statele Unite să câștige războiul rece fără să tragă vreun foc de armă, iată o explicație a celui de-al doilea președinte post-comunist al României, Emil Constantinescu: „Radio Europa Liberă a fost mult mai important decât armatele și decât armele cele mai sofisticate. „Rachetele” care au distrus comunismul au fost lansate de la Radio Europa Liberă și aceasta a fost cea mai importantă investiție a Washingtonului în vremea războiului rece. Nu știu dacă americanii înșiși sunt conștienți de asta acum, la șapte ani de la căderea comunismului, dar noi înțelegem acest lucru perfect. (Nestor Ratesh, prelegerea „Impactul Europei Libere în România în timpul războiului rece", pregătită pentru Conference on Cold War Broadcasting Impact, Stanford, CA, October 13-15 2004)

Metafora președintelui Constantinescu nu este exagerată. Potrivit presei românești post-comuniste, în 1988 și 1989, când Radio Europa Liberă transmitea in serial cartea Orizonturi Roșii, străzile Bucureștiului erau pustii. Românii erau dornici să-l vadă despuiat pe tiranul lor glorificat, așa cum era cu adevărat: un traficant de droguri agramat și un terorist internațional care a făcut o imensă avere personală vânzând arme și cetățeni ai României pe valută forte. De Crăciun în 1989 Ceaușescu a fost executat de propriul popor după un proces ale cărui acuzații principale se bazau pe cartea mea. Astăzi România este membră în Uniunea Europeană și NATO. ”

Europa Liberă: Cartea îl numește pe fostul șef KGB și lider sovietic Iuri Andropov „tatăl unei noi epoci a dezinformării, care a revigorat anti-semitismul și a generat terorism internațional împotriva Statelor Unite și Israelului”. Generalul Pacepa prespune că Andropov, care se simțea umilit de înfrângerea arabilor sprijiniți de sovietici în războiul din 1967, a inventat o campanie de dezinformare menită să discrediteze statul evreiesc și să se prezente sionismul ca un „rasism de tip nazist”, consolidând astfel poziția Uniunii Sovietice. Operațiunea cu numele de cod SIG (Sionistskiye Gosudarstva) a fost lansată în 1972 și a implicat în afara KGB-ului multe servicii secrete din blocul sovetic, din România, Bulgaria, Ungaria, Germania de est și chiar Cuba, în cadrul a ceea ce Andropov numea ironic „diviziunea socialistă a muncii”. Operațiunea voia să infiltreze agenți în țările musulmane și arabe, unii dintre ei proveniți din minoritățile islamice ale țărilor est-europene. Câți asemenea agenți au fost trimiși și sub ce acoperire?

Gen. Ion Pacepa: „Înainte de plecarea mea definitivă din România în 1978 serviciul meu DIE a trimis cam 500 de agenți acoperiți în diverse țări islamice. Majoritatea erau clerici, ingineri, doctori, profesori și instructori artistici. Potrivit unor estimări brute de la Moscova, până în 1978 comunitatea de informații din întregul bloc sovietic trimisese cam 4000 de asemenea agenți de influență în lumea islamică. Se credea în general că numai 70-75% din această investiție în acea parte de lume a fost cu adevărat utilă. Deși astăzi trăim într-o epocă a tehnologiei nu putem nici acum măsura precis rezultatele unei operațiuni de influențare susținute, dar cred că poate prespune că a avut un efect.”

Europa Liberă: Ampla operațiune de dezinformare a avut doi vectori. Unul pe termen lung, ideologic, care a început în 1972 traducerea și răspândirea în lumea arabă și musulmană a „Protocoalelor înțelepților Sionului”, făcătura de sorginte țaristă descriind pretinsele planuri evreiești de dominație mondială. Al doilea vector, mai concret, plănuia și executa atacuri asupra unor ținte „sioniste”. Ne puteți spune cum funcționau toate acestea și ce succese au avut?

Gen. Ion Pacepa: „Nimeni nu poate spune cum a funcționat această operațiune în mintea „țintelor” ei, dar după 20 de ani de efect cumulativ al diseminării milioanelor de „Protocoale” în lumea islamică și de portretizare a Statelor Unite ca un surogat sionist criminal – trebuie să fi avut vreun efect. Uitați-vă la ocuparea ambasadei americane din Iran în 1979, la atacul cu bombă asupra cazărmii pușcașilor marini americani din Beirut în 1983, atacul de la World Trade Center din New York din 1993 și distrugerea ambasadelor americane din Kenia și Tanzania în 1998.

Este de asemenea semnificativ că uciderea de americani a devenit un mijloc de energizare a „luptătorilor pentru libertate” ai Organizației pentru Eliberarea Palestinei, oferindu-le „victorii” pe care să le sărbătorească. După 11 septembrie 2001 mii de palestinieni au dansat pe străzi zile de-a rândul sărbătorind victoria glorioasă asupra „relei” Americi. În martie 2002 palestinienii au făcut coadă la o tabără de refugiați controlată de mișcarea Fatah ca să-i felicite pe tatăl și fratele lui Mohamed Daraghmed, de 18 ani, care tocmai omorâse cinci copii și patru femei într-un atentat sinucigaș cu bombă în Israel.”

Europa Liberă: Cartea dvs. spune că departe de a avea ca scop consolidarea clienților arabi și musulmani ai Moscovei, operațiunea a fost o tipică încercare de a dezbina și conduce, de a slăbi toate părțile – pe americani, Israelul, arabii – în avantajul Moscovei. Este interesant că Andropov însuși avea o părere proastă nu doar despre evrei, ci și despre musulmani, cărora le reproșa „gustul pentru naționalism, retorica externă agresivă și tentația victimologiei”. Cum puteau influența asemenea trăsături (percepute) operațiunea SIG?

Gen. Ion Pacepa: „Mao Țedung spunea: „O minciună repetată de o sută de ori devine adevăr”. A fost singura dată când a avut dreptate. Imensa mașinărie de dezinformare a Kremlinului nu doar că a întinat imaginea inamicului său numărul unu, Statele Unite, dar în șiretenia ei a reușit să folosească anti-semitismul, o armă emoțională exploatată cu succes de mulți dictatori. În anii aceia, serviciul meu românesc și comunitatea de servici secrete din restul blocului comunist au muncit zi și noapte ca să portretizeze Statele Unite ca pe moșie evreiască arogantă și agresivă finanțată cu bani evreiești și condusă de un rapace „Consiliu al înțelepților Sionului” (epitetul Kremlinului pentru Congresul Statelor Unite) al cărui scop era să transforme și restul lumii într-o moșie evreiască.

Asta mă aduce la esența problemei. Antisemitismul a generat întotdeauna terorism. Antisemitismul a provocat pogromurile. Antisemitismul nazist a născut Holocaustul. Antisemitismul sovietic a generat actualul terorism internațional – așa cum scriu documentat în cartea mea. Antisemitismul Rusiei post-sovietice a dus la ascensiunea unui Hitler contemporan în persoana iranianului Ahmadinejad, iar acum înarmează guvernarea teroristă a Iranului cu arme nucleare. Antisemitismul Iranului riscă să transforme terorismul internațional actual într-un holocaust nuclear, cu Israelul și Statele Unite ca prime ținte, urmate de restul lumii iudeo-creștine.”

Europa Liberă: Scrieți în carte că oribila ucidere prin decapitare a reporterului de la „Wall Street Journal”, Daniel Pearl, în 2002, a ajuns să ilustreze cel mai bine moștenirea campaniei de propagandă anti-americană și anti-evreiască a lui Andropov în țările musulmane și arabe. „Creierul atacurilor din 11 septembrie 2001 – scrieți în carte – Khalid Sheikh Mohammed, l-a ucis într-un mod oribil pe Pearl pentru simplul motiv că era un evreu american”. Mai scrieți că Andropov vedea lumea musulmană ca pe o „eprubetă în care comunitatea KGB avea ocazia să creeze un virus de ură față de America crescut din bacteria gândirii marxist-leniniste”. Este o metaforă puternică. Cum se face că virusul a continuat să se dezvolte încă și mai puternic după căderea comunismului?

Gen. Ion Pacepa: „Sunt multe răspunsuri, iar cititorul răbdător le va descoperi în carte. În esență toate ne duc înapoi la năravul istoric al Kremlinului de a rescrie trecutul pentru a servi intereselor curente ale conducătorului. Eseistul american George Santayana, un imigrant ca mine, spunea că aceia care nu-și cunosc trecutul riscă să-l repete.
Această carte pe care am scris-o împreună cu profesorul Ronald J. Rychlak, descrie procesul prin care Statele Unite, care au salvat lumea de Holocaustul nazist și de una din cele mai distrugătoare dictaturi din lume – imperiul sovietic –, au ajuns să fie în ochii multora în lumea arabă inamicul libertății. Sper că cititorii noștri vor avea răbdarea de a ne urmări până la capăt povestea – care ne-a pasionat și pe mine, și pe co-autorul cărții.”

Europa Liberă: În cartea dvs. scrieți că operațiunea SIG a evoluat dintr-una anterioară, menită să discrediteze memoria Papei Pius XII și să șubrezească în cele din urmă influența politică a Vaticanului. Asta s-a realizat prin controversata piesă de teatru a lui Rolf Hochhuth Der Stellvertreter (Locțiitorul), o tragedie creștină publicată în 1963. KGB voia să distrugă în occident și printre evrei imaginea Papei Pius ca personalitate care ar fi făcut eforturi încununate de succes să salveze evrei în timpul Holocaustului. În ce măsură a avut succes operațiunea cu numele de cod „Seat 12” și ce beneficii a adus Moscovei?

Gen. Ion Pacepa: „Piesa lui Rolf Hochhuth a fost distribuită în lumea întreagă de imensa mașinărie de dezinformare a KGB-ului. Iată o mostră. Producătorul piesei, Erwin Piscator, fusese membru al Partidului Comunist German din 1919 și agent NKVD din 1931, când s-a mutat la Moscova. Acolo a devenit președintele Asociației Internaționale a Teatrelor Muncitorești (IATB), care și-a schimbat apoi denumirea în Asociația Internațională a Teatrelor Revoluționare. Premiera berlineză a piesei Der Stellvertreter a fost pusă în scenă de Freie Volksbuehne, un teatru fățiș comunist condus de Piscator.

În ciuda lipsei de succes a premierei berlineze, Der Stellvertreter a fost tradusă rapid și pusă în scenă de câteva din cele mai proeminente nume din lumea teatrului. Prima versiune franceză a fost tradusă de Jorge Semprum, membru în biroul politic al Partidului Comunist Francez, iar apoi al Partidului Comunist Spaniol din exil. Versiunea britanică a piesei (intitulată Reprezentantul) a fost produsă de Peter Brook, care în timpul celui de-al doilea război mondial produsese o piesă ale cărei beneficii au mers în „Fondul de Ajutorare a Rusiei”. În 1955 el a făcut un turneu încununat de succes în Uniunea Sovietică. Mai târziu, când Brook a înscenat o piesă împotriva războiului din Vietnam, U.S., Lordul Chamberlain (al Marii Britanii) s-a plâns că e „bestială, anti-americană și comunistă”.

În Statele Unite, Der Stellvertreter a fost publicată de editura Grove Press din New York, care aparținea lui Barney Rosset, un comunist autoproclamat. Grove Press a publicat de asemenea jurnalele lui Che Guevara, cu o introducere de Fidel Castro. Într-un interviu din 2006 Rosset a fost întrebat despre religia lui. A răspuns că nu a avut niciodată o religie: „Așa că am devenit comunist. Ca religie. Insist să mă credeți”.

Producătorul piesei Der Stellvertreter pe Broadway a fost Herman Shumlin, un comunist activ. Potrivit revistei „Time” (5 februarie 1940) Shumlin a fost singurul producător american care avea reclamă în ziarul „Communist Daily Worker”. În articol se spunea mai departe că „dl. Shumlin aproape că nu avea prieteni, cu excepția stângistei Lillian Hellman”. Hellman, cu care Shumlin a avut o relație profesională și romantică, era o avocată a comunismului.

Prima recenzie a piesei Der Stellvertreter a fost publicată în 1963 de I.F. Stone, o legendă a jurnalismului american de talia unor H.L. Mencken și William F. Buckley, care a fost demascat apoi ca agent sovietic. Documente KGB publicate recent în Arhivele Vasiliev arată că I.F. Stone fusese recrutat de NKVD în 1936 pe baze ideologice și a primit numele de cod „Blin”(„plăcintă” în rusă). Iar interceptările comunicațiilor codificate sovietice (din cadrul programului anglo-american) „Venona” din 1944 arată că Stone era un agent de influență plătit de NKVD.

Următoarea recenzie a piesei, publicată și ea în 1963, a fost semnată de alt jurnalist american plătit de KGB, Victor Perlo (identificat ca agent sovietic de Elisabeth Bentley, Whittaker Chambers și în interceptările electronice Venona).

Tot în 1963, în timp ce piesa începea să creeze disensiuni între catolici și evrei, o editură din Statele Unite sponsorizată de KGB, „Liberty-Prometheus Book Club”, a retipărit o carte veche, pro-comunistă care repeta acuzațiile din Der Stellvertreter. Cartea se numea „Shylock: Istoria unui personaj”, a autorului Hermann Sinsheimer și se concentra asupra maltratării evreilor de către suveranii pontifi și alți creștini. „Liberty-Prometheus Book Club” îl avea ca co-proprietar pe Carl Aldo Marzani, un comunist american născut în Italia și un foarte activ agent de dezinformare sovietic, recrutat probabil înaintea celui de-al doilea război mondial. Documente din Arhiva Mitrohin arată că Marzani (cu numele de cod KGB „Nord”) a primit sume substanțiale de bani de la KGB pentru a publica materiale pro-sovietice la editura Liberty Book Club (nume de cod„Sever”). Marzani primea de asemenea 10.000 de dolari anual de la KGB pentru a face reclamă agresivă unor asemenea cărți.”

Europa Liberă: În carte conchideți că este imposibil de evaluat impactul concret al operațiunii SIG în alimentarea terorismului anti-american și anti-israelian, dar pe de altă parte scrieți că efectele s-au putut vedea în acțiuni precum ocuparea ambasadei Statelor Unite din Teheran în 1979, atacul cu bombă din 1983 asupra cazărmii pușcașilor marini americani din Beirut, atacul cu bombă asupra World Trade Center din New York în 1993, atacurile din 1998 asupra ambasadelor americane din Kenia și Tanzania și, nu în ultimul rând, atacurile de la 11 septembrie 2001. Nu este oare o contradicție în faptul că însuși fondatorul rețelei Al Qaeda, Osama bin Laden, luptase împotriva sovieticilor în Afganistan și cooperase cu CIA?

Gen. Ion Pacepa: „În nici un caz. Vă amintiți de Alexander Litvinenko, fostul ofițer KGB/FSB asasinat la Londra cu poloniu-210? El a dezvăluit că adjunctul lui bin Laden, Ayman al-Zawari, care este acum liderul Al Qaeda, a fost instruit o jumătate de an de FSB în Daghestan în 1997. Fostul ofițer KGB, scriitorul Konstantin Preobrajenski, a întărit această supoziție și a spus că Litvinenko „a fost răspunzător de asigurarea secretului sosirii lui Al-Zawari în Rusia; a fost antrenat de instructori FSB în Daghestan, Caucazul de Nord, în 1996-1997.”

[*Traducerea și adaptarea interviului: Mircea Țicudean]