Intr-un raport dat publicităţii astazi de organizaţia Amnesty International se arata că agentii guvernamentale din republicile central asiatice, din Rusia si Ucraina „sunt complici in operatii de rapire, dispariţii, transferi ilegale şi tortură” . Raportul se intituleaza „Reîntoarcerea la tortură: extrădari, intoarceri forţate şi suprimari in Asia Centrală”.
Directorul pentru Europa şi Asia Centrala din cadrul Amnesty International, John Dalhuisen, spune că raportul documentează aceasta tendintă în care agentii ale statelor din fostul spaţiu sovietic colaborează pentru a-i trimite inapoi in mod ilegal pe cei care sunt cautati de alte republici si unde stiu că vor fi supusi persecuţiilor si torturii.
Potrivit raportului, aceasta tendinţă este răspîndită şi ar putea fi considerata ca un program regional de întoarceri forţate in spaţiul fost sovietic. Cele mai mari ingrijorari ale organizaţiei sunt legate de cei care sunt cautati in legatură cu presupuse actiuni extremiste, pentru legaturi cu organizatii islamiste sau grupări, si care sunt extradati fara indeplinirea legilor daca sunt dati in căutare de catre un alt stat al Comunităţii Statelor Independente.
In anumite situatii, arata raportul Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a intervenit si a impiedicat aceste extrădari ilegale, dar in general legea internaţionala este ocolită în mod cinic si persoanele ajung sa fie torturate si persecutate in mod abuziv.
„Aceste cazuri au loc mai ales in Rusia si Ucraina, unde, desi au existat decizii ale Curtii Europene pentru Drepturile omului care cereau oprirea operatiilor de intoarcere a celor căutati in anumite ţări, aceste persoane au fost eliberate din arestul politiei, au fost imediat rapite de fortele de securitate din Tadjikistan si Uzbekistan, mai ales, şi reapar peste citeva saptamini in arestul poliţiei al acelor ţări despre care exista rapoarte foarte credibile că folosesc tortura.”
Directorul pentru Europa si Asia Centrala de la Amnesty International, John Dalhuisen, a declarat postului nostru de radio că exista „sarcini” diferite pe care le execută unele din ţările CIS implicate in acest program:
„Statele care solicită asta sunt in mod copleşitor Uzbekistanul si Tadjikistanul. Ele cer in mod frecvent Rusiei si Kazahstanului să le fie predati anumiti indivizi. Asa ca tarile care ii trimit inapoi pe cei care solicitati sunt Rusia si citeodata Ucraina si Kazahstanul, iar tarile care comit acte de tortură sunt Uzbekistanul si Tatdjikistanul.”
John Dalhuisen spune că prin publicarea raportului spera sa trezeasca ingrijorarea comunităţii internationala fata de aceasta practica raspindită şi despre care „nimeni nu spune nimic”.
