Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Catherine Ashton, vicepreşedinte al Comisiei Europene, soseşte azi la Chişinău, ca spre seară să se deplaseze şi în Ucraina. Doamna Ashton a declarat că vine la Chişinău pentru – cum a spus într-un comunicat – a „accentua angajamentul nostru reciproc de asociere politică şi integrare economică a Republicii Moldova în UE”. Ce presupune, dincolo de o evidentă încurajare a guvernării şi populaţiei pro-europene, vizita acestui foarte important oficial de la Bruxelles? Un interviu despre vizita respectivă şi context – peste câteva minute, cu Leonid Litra, analistul politic de la IDIS Viitorul de la Chişinău şi Institutul pentru politică mondială din Kiev. Pentru început, l-am întrebat pe Leonid Litra cum trebuie „citită” sau înţeleasă vizita expres a doamnei Ashton la Chişinău.
Din această cauză cred că Catherine Ashton vrea să sprijine acţiunile guvernului Leancă şi să încurajeze finalizarea tuturor proceselor legate de Planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize, care în fond este îndeplinit, pentru ca la Vilnius Comisia Europeană să recomande Consiliului liberalizarea vizelor cu UE şi să parafeze Acordul de Asociere, inclusiv cu Acordul de liber schimb. Apropo, din câte cunosc eu, nu va fi o parafare deplină a acestui document.
Va fi parafarea doar a părţii generale pentru că Comisia Europeană şi instituţiile europene nu vor fi gata să prezinte textul, deci expertiza juridică şi toate momentele legate de acest proces pentru summitul de la Vilnius. Astfel cred că va fi un fel de parafare generală după care vor urma mai multe procese până va putea fi semnat. În ce-o priveşte pe Ucraina, cred că situaţia este mult mai dificilă. Bineînţeles este legat în primul rând de arestul fostului premier Timoşenko, dar şi de alte procese, cum ar fi adoptarea unui Cod Electoral care ar răspunde unor norme europene generale; lupta cu corupţia - toate procesele legate de planul de liberalizare a regimului de vize cu UE.”
Europa Liberă: Şi dacă există aceste probleme în raport cu Ucraina, totuşi aceste ţări la ce se pot aştepta la Vilnius? Vor avea ele totuşi o agendă diferită sau vor fi tratate la fel de UE?
Leonid Litra: „Bineînţeles că la Vilnius vor exista valenţe în ceea ce priveşte rezultatele pentru fiecare ţară. Cred că este absolut normal să existe o abordare diferenţiată faţă de progresul anumitor state din Parteneriatul Estic. Înţelegem că există şi o tendinţă de aliniere a anumitor grupuri de state. De exemplu, ştim cu toţii că Moldova deja a negociat Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu UE. Armenia, de exemplu, este în proces de finalizare a acestor negocieri. Totuşi, UE spune că va încerca parafarea şi cu Moldova, şi cu Armenia, şi cu Georgia.
Cred că există o tendinţă de a grupa cumva anumite ţări. În acelaşi timp există procese care nu vor fi posibile pentru toate ţările. De exemplu, recomandarea Comisiei, care sperăm să o vedem la Vilnius, privind liberalizarea regimului de vize cu UE. Recomandarea care va fi adresată Consiliului UE este posibilă în acest moment doar Pentru Republica Moldova şi nu cred că se va schimba ceva.
Pentru Ucraina, în dialogul privind regimul de vize cu UE, este posibilă în cazul în care parlamentul ucrainean va adopta legea antidiscriminare în septembrie şi va crea o instituţie specializată pentru lupta împotriva corupţiei. Atunci pentru Ucraina este posibilă recomandarea Comisiei către Consiliul de a încheia prima fază şi de a trece la monitorizarea celei de-a doua faze.”
Europa Liberă: Din ceea ce spuneţi dvs. s-ar putea deduce că perspectivele sunt foarte bune în raport cu liberalizarea vizelor. La Chişinău, dimpotrivă, se speculează că o certitudine ar fi Acordul de liber schimb cu Republica Moldova (efectele acestui acord sunt privite încă foarte controversat, unii cred că ar putea aduce daune agriculturii) şi nu atât de bune ar fi perspectivele cu liberalizarea vizelor…
Leonid Litra: „Deocamdată la nivel de comunicare oficială pe care o vedem, de exemplu, ultimul raport al Comisiei Europene, din 21 iunie 2013, privind implementarea celei de-a doua faze, spune că Republica Moldova, în fond, în mare măsură, îndeplineşte toate condiţiile pentru liberalizarea regimului de vize. Deci, este un document al Comisiei Europene care a fost deja adoptat şi dat publicităţii. Lucrul care este neclar pentru alte dimensiuni, de exemplu pentru acordul de liber schimb. Dimpotrivă, cred că în ceea ce priveşte Acordul de liber schimb există o mare incertitudine.”
Europa Liberă: Înainte de această vizită, într-o declaraţie scrisă, doamna Ashton spune că „îi va asigura pe liderii de la Chişinău de sprijinul european pentru stabilizarea instituţiilor democraţiei, combaterea corupţiei, înaintarea către rezolvarea conflictului din Transnistria”. Cum ar putea fi înţeles acest sprijin, la ce ar putea el să se rezume, din moment ce tocmai la combaterea corupţiei se pare că există probleme mari, dosare multe pornite se pare că nu se mai aude nimic despre ele, în raport cu Transnistria există multe tensiuni, legate şi de aceste posturi de control a migraţiei la graniţă?
Leonid Litra: „Cred că ceea la ce se referă în special doamna Asthon e că nu se văd rezultate exacte în combaterea corupţiei la nivel înalt. Avem multe semne de întrebare. Republica Moldova a făcut jumătăţi de pas atunci când a iniţiat mai multe dosare pe numele unor funcţionari la nivel înalt, dar celelalte jumătăţi de pas sunt în aşteptare. Nu cunoaştem cu ce se vor termina toate aceste dosare.
Cred că este important pentru doamna Ashton să discute cu toţi actorii importanţi de pe arena politică din Moldova, pentru că vedem o polarizare foarte mare în ceea ce priveşte implementarea acestor reforme. Cred că UE mai are cumva şi o temă pe acasă care nu a fost făcută. Este vorba de dialogul cu opoziţia. Cred că în ultimii ani UE a făcut puţine eforturi pentru a dialoga cu opoziţia. În acest moment vedem cum opoziţia torpilează reformele legate de procesul nostru de asociere cu UE.
Cred că este important că doamna Ashton se va întâlni şi cu liderii fracţiunilor, inclusiv cu liderul fracţiunii PCRM. Pentru că integrarea europeană are nevoie de un sprijin plenar din partea tuturor forţelor politice din Moldova. Cât priveşte cel de-a treilea subiect, Transnistria, este evident că suntem într-o agitare a acestei probleme. Am văzut mai multe provocări unilaterale din partea aşa numitei autorităţi din Transnistria. Unele din ele cumva argumentate de ei prin a fi un răspuns la intenţiile Chişinăului de a controla migraţia pe linia administrativă. Intenţii care s-au accentuat odată cu cererea UE de a controla eficient fluxurile migraţionale.
Un lucru care este absolut necesar pentru Republica Moldova. Doar că, impresia mea este că acest lucru nu s-a întâmplat tocmai în momentul potrivit. În opinia mea, UE trebuia mai întâi să ofere un moment de respiro pentru noul Guvern ca acesta să poată planifica mai bine acţiunile şi controla anumite procese mai bine. Iar după asta, la summitul de la Vilnius, Comisia să recomande Consiliului liberalizarea regimului de vize cu condiţia că Republica Moldova va controla eficient fluxul de migraţie. Sau acest lucru putea fi realizat cu o lună înainte de summitul de la Vilnius. Acum, într-un moment în care guvernul abia şi-a reluat activitatea într-un regim normal apar toate aceste probleme, inclusiv legate de Transnistria. Şi asta face ca atenţia şi eforturile să fie considerabil redirecţionate pe această dimensiune.
Pentru a fi sinceri în acest dialog între UE şi Moldova trebuia ca acest lucru să fie spus încă din anul trecut şi nu acum. Posibil că a şi fost comunicat, dar în mod public noi nu l-am auzit.”
Europa Liberă: Care este rolul Ucrainei în tot acest proces, Ucraina care e angajată şi ea într-un efort foarte important în raport cu UE? Dar legat de Transnistria, cu ce ar putea ajuta mai mult Ucraina?
Leonid Litra: „Ar putea face foarte multe. De la, de exemplu, asigurarea schimbului de date privind intrarea şi ieşirea cetăţenilor care trec pe la frontiera ucraineană pe perimetrul transnistrean, până la, un efort mai mare în reformarea a misiunii de pacificatori, de exemplu. Există o serie de subiecte în care Ucraina poate face multe şi este competentă, adică are instrumentarul necesar pentru a face acest lucru. doar că, cred că în Ucraina problema transnistreană nu este o prioritate foarte mare, în pofida preşedinţiei Ucrainei în OSCE.
Bănuiesc că anumite chestii mai coercitive ar putea fi făcute exact în momentul în care se va încheia această preşedinţie, pentru că preşedinţia obligă cumva să fii echitabil şi să te comporţi cu toţi actorii corect. Cred că în momentul când se va încheia această preşedinţie Ucraina ar putea da anumite răspunsuri liderilor aşa zişilor din regiunea transnistreană. Am sesizat mai multe acuzaţii din partea liderilor transnistrene asupra Ucrainei. ”
