După cum o anunța cu sobrietate malițioasă, joia trecută, cotidianul moscovit Izvestia, afacerea Snowden a determinat FSB, serviciile secrete ruse, să deblocheze o sumă importantă pentru achiziționarea de mașini de scris.
Întorsătură ironica si razbunare binemeritată a frumoasei invenții mecanice pe care toți scriitorii secolului trecut și-au scris minunățiile fără sa aibă nevoie de sentimentul de falsă creativitate pe care ți-l dă computerul.
Azi avem cu toții impresia că dacă din două clickuri mutăm un paragraf pe ecran, ne-a străbătut pe loc un talaz de geniu. Faulkner si Hemingway foloseau însă foarfecă si lipici pentru a deplasa același paragraf, făcând colaje scripturare care erau mult mai chibzuite, întrucât implicau deplasarea fizică a textului.
Ba chiar legenda spune ca Jack Kerouac si-a bătut, posedat de Logos, On the Road pe un uriaș rulou unic de hârtie, fara să întrerupă, fară să deruleze înapoi si să corecteze, rulou pe care l-a depănat si înnegrit pînă cand si-a sfârșit romanul magic.
Nu doar ultimii fabricanți de mașini de scris vor fi fericiti de neașteptata mană, ci si fabricanții de hârtie, cea mai mare fabrica din lume fiind chiar in Rusia: uzina din Kondopoga, in Karelia.
Ba mai comandă acum FSB-ul si impresionante cantități de dosare, alea clasice, din carton gros sau imitatie de piele, cu copertă si incuietoare, in care se pot piti si clasa foi si documente ultrasecrete, pe care, pentru a le copia, trebuie sa ai o „cârtiță", un om care sa pătrundă in birou sau in safe si să le fotografieze sau xeroxeze... infinit mai greu și mai riscant decat sa spargi codul unui computer, prin cateva clickuri, stand la o terasa de cafenea la capătul celălalt al planetei.
Brusc, revenirea la mașini de scris si la hârtie începe sa prezinte numai avantaje. Cum isi amintesc cei care au trăit in vremea lui Ceaușescu, e ușor de identificat cu ce mașină a fost scris un text anume, fiecare mașină de scris prezentând o amprentă unică in corpul literelor. E o garanție de autenticitate, pe care o pagină ieșită dintr-o imprimanta laser nu o oferă.
Alt avantaj colateral e acela că revenirea la mașini de scris ar pune capăt folosirii corectoarelor de text, de ortografie si gramatică, si i-ar face pe oameni sa scrie mai îngrijit.
Si, în sfârșit, toata povestea dă un sens nou frazei lui Mao, pe care azi nu o mai înțelege aproape nimeni, despre „tigrii de hârtie".
Și poate, dacă se continuă așa, se va renunța si la mașini de scris, pentru o mai mare securitate și autenticitate: Stalin cerea ca fiecare document important sa fie redactat de mână, intr-un singur exemplar. Revenirea la tradiții si la profesionalismul conspiraționist autentic.
Întorsătură ironica si razbunare binemeritată a frumoasei invenții mecanice pe care toți scriitorii secolului trecut și-au scris minunățiile fără sa aibă nevoie de sentimentul de falsă creativitate pe care ți-l dă computerul.
Azi avem cu toții impresia că dacă din două clickuri mutăm un paragraf pe ecran, ne-a străbătut pe loc un talaz de geniu. Faulkner si Hemingway foloseau însă foarfecă si lipici pentru a deplasa același paragraf, făcând colaje scripturare care erau mult mai chibzuite, întrucât implicau deplasarea fizică a textului.
Ba chiar legenda spune ca Jack Kerouac si-a bătut, posedat de Logos, On the Road pe un uriaș rulou unic de hârtie, fara să întrerupă, fară să deruleze înapoi si să corecteze, rulou pe care l-a depănat si înnegrit pînă cand si-a sfârșit romanul magic.
Nu doar ultimii fabricanți de mașini de scris vor fi fericiti de neașteptata mană, ci si fabricanții de hârtie, cea mai mare fabrica din lume fiind chiar in Rusia: uzina din Kondopoga, in Karelia.
Ba mai comandă acum FSB-ul si impresionante cantități de dosare, alea clasice, din carton gros sau imitatie de piele, cu copertă si incuietoare, in care se pot piti si clasa foi si documente ultrasecrete, pe care, pentru a le copia, trebuie sa ai o „cârtiță", un om care sa pătrundă in birou sau in safe si să le fotografieze sau xeroxeze... infinit mai greu și mai riscant decat sa spargi codul unui computer, prin cateva clickuri, stand la o terasa de cafenea la capătul celălalt al planetei.
Brusc, revenirea la mașini de scris si la hârtie începe sa prezinte numai avantaje. Cum isi amintesc cei care au trăit in vremea lui Ceaușescu, e ușor de identificat cu ce mașină a fost scris un text anume, fiecare mașină de scris prezentând o amprentă unică in corpul literelor. E o garanție de autenticitate, pe care o pagină ieșită dintr-o imprimanta laser nu o oferă.
Alt avantaj colateral e acela că revenirea la mașini de scris ar pune capăt folosirii corectoarelor de text, de ortografie si gramatică, si i-ar face pe oameni sa scrie mai îngrijit.
Si, în sfârșit, toata povestea dă un sens nou frazei lui Mao, pe care azi nu o mai înțelege aproape nimeni, despre „tigrii de hârtie".
Și poate, dacă se continuă așa, se va renunța si la mașini de scris, pentru o mai mare securitate și autenticitate: Stalin cerea ca fiecare document important sa fie redactat de mână, intr-un singur exemplar. Revenirea la tradiții si la profesionalismul conspiraționist autentic.
