Premierul roman, socialistul Victor Ponta crede ca tara va fi impartita in noi regiuni pentru dezvoltare in perioada mandatului sau, dar nu stie exact cind se va intimpla acest lucru. Initial, atit modificarea Constitutiei, cit si regionalizarea erau obiective care trebuiau puse in practica in acest an, fiind si anul cel mai calm din punct de vedere politic. In 2014 Romania isi alege un nou presedinte, iar din 2015 va incepe din nou campania electorala pentru alegerile generale din 2016. Deocamdata nu se stiu insa competitorii pentru prezidentiale si, fiind primul an de mandat, toate lucrurile pareau mai simple pentru Uniunea Social-Liberala.
Presedintele Traian Basescu este de parere ca nu va mai avea loc nicio regionalizare, de vreme ce arcul guvernamental, care are o sustinere parlamnetara de 70 la suta nu a reusit sa se miste pina acum. Din punctul de vedere al presedintelui roman, ministrul socialist Liviu Dragnea, care are misiunea de a pune in practica regionalizarea, a inceput acest proces in sens invers. Traian Basescu spune ca batalia baronilor judeteni pentru sefia potentialelor regiuni demonstreaza „cit de putin inteleg” cei din coalitia de guvernamint „din nevoia de regionalizare administrativa”. Din perspectiva presedintelui roman, regionalizarea trebuia sa inceapa printr-un proces de comasare a comunelor si a institutiilor descentralizate inaintea aparitei legii de reorganizare administrativa.
In schimb, pina acum dezbaterea privind reimpartirea Romaniei in regiuni s-a pierdut in detalii de forma, daca sa fie rotunde sau de forma alungita, in ce oras sa fie plasat fiscul si administratia regiunii, unde si pe ce criterii ar trebui aleasa capitala fiecarei regiuni. Fara sa fie nimic sigur, in mod preventiv, functionarii din administratia publica din Timisoara au facut recent o scurta greva fiindca au auzit zvonuri ca vor fi concediati, dupa ce prerogativele lor vor fi preluate de functionarii din Deva, un oras mult mai mic, aflat la 100 de kilometri departare si care ar fi urmat sa devina in viziunea unor decidenti politici capitala regiunii de Vest.
Destule dintre principiile enuntate pina acum sint vagi, iar altele ilogice. De exemplu, ministrul Dezvoltarii, cel care are ambitia sa faca un proiect al regionalizarii a explicat ca „intr-o regiune este important sa fie cit mai multe slujbe neagricole” pentru ca acesta ar fi „un criteriu obligatoriu pentru dezvoltare”. In consecinta, ministrul Livi Dragnea crede ca „daca numarul de slujbe agricole inr-o regiune e mai mare decit in celelalte” acest lucru ar duce la o reteta a subdezvoltarii si de accea trebuie sa se evite comasarea judetelor agricole. Nu este prea clar ce legatura exista intre trasarea cartografica a regiunii si bunastrea comunitatii si mai ales in ce fel se schimba economia locului daca granitele regionale respecta noile tendinte. Lucrurile importante intr-un proces al regionalizarii au fost pina acum igonrate, astfel incit nu se stie exact ce atributii vor avea regiunile si daca acestea vor putea pune in practica politici economice, agricole sau legate de invatamint si sanatate.
Romania a evitat sa urmeze modelul european in materie de delimitare a regiunilor dupa criterii istorice si prefera noi experiente „stiintifice” facute de sociologi mai multe sau mai putin avizati. Chiar Traian Basescu atunci cind respinge formarea regiunii traditional-maghiare Tinutul Secuiesc pare sa nu inteleaga sensul regionalizarii, in sensul continuitatii si al compatibilitatii.
Romania are si acum opt regiuni de dezvoltare, fara pesonalitate juridica si fara atributii administrative, care au fost create in 1998 prin asocierea consiliilor judetene din Romania pentru a coordona dezvoltarea echilibrata a tarii in vederea aderarii la UE.
