Până să înceapă sesiunea de toamnă a Parlamentului, anunțată pentru 2 septembrie, presa moldovenească suferă de „carantină politică”. Întrucât acțiunile Guvernului, în perioada estivală, nu au neapărat darul să provoace pasiuni, fiind mai mult o activitate de administrare curentă, singurele surse de incitare pentru opinia publică rămân declarațiile politice cu refere la Republica Moldova.
Astfel, mai multe posturi de televiziune de la Chișinău au consacrat dezbateri pe marginea declarațiilor făcute de președintele Traian Băsescu la o tabără de vară din Harghita, cu participarea asociațiilor românești din afara granițelor. La acea întâlnire dl Băsescu i-a încurajat pe conaționalii noștri din țările limitrofe României să se declare români la recensămintele din țările în care trăiesc. A vorbit despre un „filon sănătos” unionist basarabean, dar și despre reticența majorității cetățenilor moldoveni de a cere azi Unirea cu România. Dl Băsescu a acuzat persistența unor sintagme de genul „limba moldovenească” în legislația de la Chișinău, fapt ce produce confuzie și încurajează politicile de deznaționalizare a etnicilor români din Ucraina, drept pentru care aceste relicte staliniste din Constituția moldoveană ar trebui eliminate.
Declarațiile liderului de la București au provocat reacții diferite la Chișinău. Partidele din arcul guvernamental s-au abținut să le comenteze. Opoziția de stânga, în schimb, a ripostat. Artur Reșetnikov, purtătorul de cuvânt al comuniștilor, a dat o calificare cel puțin ciudată declarațiilor președintelui Băsescu, spunând că „niciun moldovean sănătos nu se va declara vreodată român”. Să fie o remarcă rasistă sau o amenințare voalată la adresa intelectualilor basarabeni, majoritar românofili?...
Igor Dodon, șeful Partidului Socialist, a preferat o interpretare „psihanalitică” a declarațiilor lui Traian Băsescu, spunând că președintele român e „un om disperat”, lipsit de sprijin intern. Mai mult, consideră Dodon, citând o statistică pe care doar el o cunoaște, chiar românii din România, plecați să muncească în Europa, preferă să se declare „moldoveni”, pentru a avea o imagine mai bună.
Au fost însă și luări de atitudine rezonabile, deși nu fără accente critice. Lideri de opinie de la Chișinău au subliniat că pentru a schimba stările de spirit din stânga Prutului, România ar trebui să-și fortifice prezența economică, mediatică și culturală în Moldova, să devină mai atractivă nu doar prin cetățenii și burse, ci și prin deschiderea pieței de muncă interne pentru moldoveni, prin ducerea la bun sfârșit a proiectelor de infrastructură, antamate cu partea moldoveană. Încă o dată: fapte și nu vorbe.
Dinspre Est, Chișinăul recepționează semnale diametral opuse. După ce ministrul de Externe, Natalia Gherman, i-a spus omologului său rus Lavrov că Moldova este decisă să meargă spre Europa, nu în Uniunea Eurasiatică, vinurile moldovenești și-au pierdut „subit” din calitate și probabil vor fi restricționate pe piața rusă. Supărarea rușilor este accentuată de refuzul Moldovei de a susține boicotul ciocolatei ucrainene.
Această răzbunare meschină și previzibilă a Moscovei a ajuns să-l irite până și pe Lukașenko – fidelul său aliat –, care se plângea zilele trecute de tratament economic discriminatoriu din partea Moscovei. Poate în loc să amenințe și să-și șantajeze vecinii, rușii ar face bine să se întrebe: de ce oare popoarele ex-sovietice încearcă, sub o formă sau alta, să se îndepărteze de ei?...
Moldovenii sunt singurii, se pare, care mai au unele dubii. Dacă declarațiile președintelui Băsescu trezesc suspiciuni în sânul clasei politice, guvernanții de la Chișinău ar trebui să-și plece urechea la mesajul intelectualității moldovene, care cere același lucru de 20 de ani: înlăturarea relictelor staliniste din legislația națională. Doar că nu a fost auzită.
