„Dacă nu avea loc puciul de la Moscova, posibil că se mai tergiversa cu declararea independenţei”

Se împlinesc 22 de ani de la puciul de la Moscova, considerat de mulți drept piatra de mormânt pentru Uniunea Sovietică și începutul unui drum nou, lung și sinuos pentru Federația Rusă. Cum își amintește evenimentele dramatice de la Moscova premierul de atunci al Moldovei, Valeriu Muravschi, veți afla din interviul acordat Valentinei Ursu.

Europa Liberă: Domnule Muravschi, dacă de la înălţimea timpului e să ne amintim de ceea ce se întâmpla în Republica Moldova, atunci când Dvs., pe 19 august 1991, în fosta URSS şi în Republica Moldova, când exercitaţi funcţia de premier. Care a fost adevărul adevărat despre acea zi?

Valeriu Muravschi: „Trebuie examinat în contextul evenimentelor care au început să se producă în majoritatea republicilor din fosta Uniune Sovietică. Era clar că majoritatea acestor state ţineau calea spre independenţă. Conducerea de la Moscova a făcut în februarie sau martie un referendum referitor la păstrarea URSS. La acel plebiscit populaţia din Republica Moldova, în proporţie de 70%, a spus nu. În contextul acestor împrejurări, sigur că forţele conservatoare de la Moscova au încercat să stopeze aceste zvâcniri şi destrămarea Uniunii Sovietice.”

Europa Liberă: Puciştii doreau să evite chiar semnarea unui nou tratat unional, din câte îmi amintesc, fixat pentru ziua de 20 august 1991.

Valeriu Muravschi: „Da, Gorbaciov pregătise, dar noi am spus că nu participăm la semnarea lui.”

Europa Liberă: Domnule Muravschi, atunci preşedinte ţării, Mircea Snegur, şi speakerul, Alexandru Moşanu, erau la odihnă, înafara Republicii Moldova, eraţi doar Dvs. ca şi premier şi Ion Hadârcă ca vicespeaker. Ce aţi întreprins?

Valeriu Muravschi: „Într-adevăr, membrii Guvernului şi membrii prezidiului Parlamentului, deputaţii erau majoritatea în concediu. Eu eram de vreo două luni şi jumătate în funcţia de premier.

Chiar în dimineaţa de 19 august am venit la ora 7 la serviciu. Ştiam ce se întâmplă la Moscova, de la televizor şi radio. Îmi telefonase generalul Osipov, comandantul suprem al Statului Major al direcţiei Sud-Vest aici la Chişinău şi îmi spune că el împreună cu generalul Kolesov, care era şi deputat, iar în dimineaţa de 19 august a fost numit comandantul militar al Chişinăului, se cer în audienţa. La care eu le-am reproşat şi le-am zis: cum aşa, cineva de la Moscova îl numeşte pe Kolesov comandantul Chişinăului, fără să coordoneze cu Guvernul? I-am primit pe ei. Împreună cu mine era Constantin Oboroc, prim-vice-prim-ministrul, şi Constantin Tampiza, vice-prim-ministrul şi ministrul Economiei. Ideea lor era să acceptăm ca forţele militare să patruleze oraşele principale, obiectivele principale, strategice. Eu am spus categoric nu. Ei au propus să facem patrule mixte între militari şi poliţia noastră. Eu de asemenea am spus categoric nu. La noi este poliţia care asigură ordinea publică în Chişinău şi în toate oraşele. Unica la ce am căzut de acord era că militarii lor să patruleze pe perimetrul unităţilor militare care erau dislocate aici.”

Europa Liberă: Dacă îmi amintesc corect, autorităţile de la Tiraspol şi cele de la Comrat au susţinut puciştii în acea vreme?

Valeriu Muravschi: „Din păcate, da, i-au susţinut. Tiraspolul era clar unde merge. Comratul era provocat. Poate că a fost o greşeală şi cu voluntariada noastră din 1990, posibil a fost şi asta o provocare. În rezultatul voluntariadei, Moscova a introdus trupele de interne în zona de sud a republicii. Acolo s-a pornit înarmarea separatiștilor. Toate aceste lucruri, de la înălţimea anilor, se văd un pic altfel decât atunci.”

Europa Liberă: Ziceam că preşedintele de atunci Mircea Snegur şi speakerul Alexandru Moşanu erau la odihnă în afara ţării. Dar au revenit imediat în acea seară de 19 august...

Valeriu Muravschi: „Preşedintele Snegur era la Sergheevka, la Marea Neagră, şi s-a întors până la masă. Preşedintele Parlamentului, Alexandru Moşanu, era la Kislovodsk, Caucaz, şi s-a întors seara târziu. Îndată cum s-a întors preşedintele republicii, am convocat membrii Guvernului şi membrii prezidiului parlamentului. Nimeni nu ştia cum o să deruleze evenimentele, ce poate să se întâmple, ne gândeam la lucrurile cele mai rele, cele mai grave.

Atunci a fost luată o decizie şi au fost trimişi la Bucureşti domnul Hadârcă, prim-vice-preşedinte al Parlamentului, şi domnul Ţâu, ministrul de Externe. Ei urmau să reprezinte Guvernul Republicii Moldova şi Parlamentul în cazul în care aici avea să aibă loc o întorsătură tragică, nu se excludea că puteam fi arestaţi. ”



Europa Liberă: Deci, în exil, în eventualitatea unui deznodământ mai tragic?

Valeriu Muravschi: „Da, asta a fost.”

Europa Liberă: Până la urmă, pentru cetăţenii Republicii Moldova cea mai importantă consecinţă a puciului eşuat de la Moscova, de atunci, a fost declararea independenţei Republicii Moldova pe 27 august.

Valeriu Muravschi: „Consider că dacă nu avea să aibă loc acest puci, posibil că se mai tergiversa cu declararea independenţei. Toată lumea însă aştepta să se întâmple ceva şi apoi declararea independenţei.”

Europa Liberă: Domnule Muravschi, dar dependenţa de Moscova rămânea?
Valeriu Muravschi: „Din păcate şi acum rămâne.”

Europa Liberă: Şi cum se explică acest lucru?

Valeriu Muravschi: „Totul nu e atât de simplu cum pare. Rusia e o mare putere, este un imperiu. Imperiul, de când e lumea, se ştie că are scopurile sale de a se extinde, de a cotropi. Deşi toate imperiile au şi un sfârşit. Rusia acum desigur încearcă să recapete sau să menţină sub influenţa sa, reieşind din interesele sale geopolitice, republicile care au ieşit din Uniunea Sovietică în rezultatul acestui puci şi declaraţiilor de independenţă.”

Europa Liberă: Această dependenţă de Rusia este una păguboasă pentru Moldova?

Valeriu Muravschi: „Din păcate, noi în toţi aceşti ani am oscilat, am încercat şi cu Estul şi cu Vestul.

Parcă ar exista şi argumente în favoarea acestei politici, dar în realitate noi vedem că cei care au avut un scop bine determinat, care au declarat integrarea în UE şi au depus toate eforturile pentru a se apropia de Uniunea
Europeană, e altă situaţie. În aceste ţări situaţia e cu mult mai bună decât în Republica Moldova şi nu există această dependenţă pe care o avem noi faţă de Rusia.”



Europa Liberă: După 22 de ani, sunteţi de acord cu cei care spun că Moldova bate pasul pe loc?

Valeriu Muravschi: „Nu se poate spune categoric că nu s-au depus eforturi, că nu sunt schimbări. Sigur că sunt. Problema este alta. Începând cu declararea independenţei, aşteptările populaţiei au fost mult prea mari, chiar aş spune exagerat de mari. Dar chiar şi ceea ce era posibil nu s-a realizat în totalmente în satisfacerea așteptărilor populaţiei. Aceasta este marea problemă.”

Europa Liberă: Domnule Muravschi, dar astăzi putem să spunem cu voce tare care este interesul naţional al ţării?

Valeriu Muravschi: „Problema e că noi trebuie să ne salvăm. Acum noi suntem pe cale de dispariţie chiar şi fizic, şi din toate punctele de vedere. Cam greu ne administrăm treburile în ţară. În orice domeniu sunt probleme mari. Dar cea mai gravă e corupţia.

Corupţia erodează toată viaţa noastră politică, socială, economică. Marea problemă e că noi nu avem potenţial să luptăm singuri cu aceste vicii. Unii se întreabă de ce Europa ne dictează? Staţi domnilor, acestea sunt lucruri care noi singuri trebuie să le realizăm. Iar dacă noi nu putem sau nu dorim, ei ne impun standarde. Noi pentru ce am intrat în Consiliul Europei? Ca să jucăm după regulile de care se conduce toată Europa. Apropierea de UE ne-ar impune să găsim soluţii ca să ne administrăm treburile aşa cum ar trebui, să ne clădim viitorul corect.”