Astăzi s-a încheiat în capitală o nouă ediție a târgului mierii. Corespondenta noastră Alla Ceapai l-a vizitat și a stat de vorbă cu unul din participanții tineri, întors din occident ca să-și încerce norocul cu albinele moldovene.
După ce a muncit 5 ani în Marea Britanie, Ştefan Sandic în vârstă de 29 de ani a decis să revină acasă, în satul Şipca, raionul Şoldăneşti. Cu experienţa acumulată şi cu banii agonisiţi printre străini s-a hotărât să-şi înceapă propria afacere. După trei ani de muncă şi investiţii pe măsură, Ştefan Sandic are cu ce se lauda. Are peste 1000 de stupi de albini. Le îngrijeşte împreună cu fratele său şi câţiva prieteni pe care i-a convins să revină din străinătate pentru a munci acasă. De ce a ales apicultura? Ştefan Sandic are o explicaţie simplă:
„Bunicul nostru a fost apicultor. Eu cu fratele am decis să dezvoltăm apicultura mai departe. Ne-am pus scopul să facem tot lanţul, de la stupi până la produsul finit ambalat şi exportat. Încă nu am ajuns la export, dar suntem la etapa finală şi lucrăm în această direcţie.”
A reuşit să-şi pună pe picioare afacerea, beneficiind de mai multe granturi oferite de europeni prin diverse proiecte, care au constituit a cincea parte din investiţiile personale. Cel mai recent grant, de 15 mii de euro, obţinut din proiectul european „Remitenţele dezvoltă comunităţile în Moldova”, l-a ajutat să-şi procure un laborator mobil de colectare a mierii:
„Acest laborator este foarte bun, deja l-am testat. Noi avem prisăci amplasate la rază de 25 de kilometri şi este foarte greu să extrageri mierea în mod tradiţional, pentru că trebuie să încarci ramele, să le aduci la bază. Aceasta necesită mult timp, tehnologia nu corespunde, condiţiile sunt insuficiente. Iar cu acest laborator putem să extragem în câmp mierea.”
Ştefan Sandic spune că deocamdată nu a reuşit să-şi recupereze banii investiţi în afacere. Însă odată ce va putea exporta mierea pe care o produce, el se arată convins că va obţine profituri mari:
„În primul rând, ca să exporţi trebuie să ai capacităţi mari de producere. Ca să ai capacităţi mari de producere trebuie să dai garanţii. Ca să dai garanţii trebuie să ai produsul tău, adică mierea. Ca să ai mierea ta trebuie să investeşti foarte mult, adică o investiţie în 1000 de stupi nu o poţi face într-un an de zile. Acum avem nişte proiecte de a procura nişte linii de ambalare şi termoficare a mierii, adică produsul finit să fie ambalat la noi ca să corespundă standardelor europene şi să poată fi exportat.”
Ştefan Sandic speră că în cel mult patru ani afacerea sa va deveni una profitabilă. Până atunci însă planifică să lanseze şi alte afaceri în agricultură, cum ar fi cultivarea de fructe şi legume, dar şi creșterea animalelor. Care sunt problemele cele mai mari cu care se confruntă apicultorii care tind să-şi facă afacerea profitabilă? l-am întrebat pe Ştefan Sandic:
„Cadrul legislativ, normativ este bun, dar el nu se respectă. Nu există o strânsă colaborate între apicultori şi cei care stropesc pădurile. Altă problemă ar fi că tratamentul albinelor trebuie să fie coordonat, monitorizat, dacă stropim, toţi să folosim acelaşi preparat, să nu fie haos. Cât priveşte preţurile, într-adevăr sunt mici, dar dacă produci cantităţi mari ai profit.”
O altă problemă care le dă bătăi de cap apicultorilor este obţinerea subvenţiilor oferite din partea statului. Ştefan Sandic spune că deşi subvenţiile sunt un colac de salvare pentru apicultori, nu toţi pot beneficia de ele. Statul subvenţionează circa 30 la sută din investiţiile făcute. Însă dacă apicultorul nu şi-a legalizat afacerea, atunci nu mai poate beneficia de aceste subvenţii. Legalizarea afacerii însă presupune cheltuieli adăugătoare, dar mai ales înfruntarea unor proceduri birocratice. În consecința, o parte din apicultori se lasă bătuți şi... renunţă.
După ce a muncit 5 ani în Marea Britanie, Ştefan Sandic în vârstă de 29 de ani a decis să revină acasă, în satul Şipca, raionul Şoldăneşti. Cu experienţa acumulată şi cu banii agonisiţi printre străini s-a hotărât să-şi înceapă propria afacere. După trei ani de muncă şi investiţii pe măsură, Ştefan Sandic are cu ce se lauda. Are peste 1000 de stupi de albini. Le îngrijeşte împreună cu fratele său şi câţiva prieteni pe care i-a convins să revină din străinătate pentru a munci acasă. De ce a ales apicultura? Ştefan Sandic are o explicaţie simplă:
„Bunicul nostru a fost apicultor. Eu cu fratele am decis să dezvoltăm apicultura mai departe. Ne-am pus scopul să facem tot lanţul, de la stupi până la produsul finit ambalat şi exportat. Încă nu am ajuns la export, dar suntem la etapa finală şi lucrăm în această direcţie.”
A reuşit să-şi pună pe picioare afacerea, beneficiind de mai multe granturi oferite de europeni prin diverse proiecte, care au constituit a cincea parte din investiţiile personale. Cel mai recent grant, de 15 mii de euro, obţinut din proiectul european „Remitenţele dezvoltă comunităţile în Moldova”, l-a ajutat să-şi procure un laborator mobil de colectare a mierii:
„Acest laborator este foarte bun, deja l-am testat. Noi avem prisăci amplasate la rază de 25 de kilometri şi este foarte greu să extrageri mierea în mod tradiţional, pentru că trebuie să încarci ramele, să le aduci la bază. Aceasta necesită mult timp, tehnologia nu corespunde, condiţiile sunt insuficiente. Iar cu acest laborator putem să extragem în câmp mierea.”
Ştefan Sandic spune că deocamdată nu a reuşit să-şi recupereze banii investiţi în afacere. Însă odată ce va putea exporta mierea pe care o produce, el se arată convins că va obţine profituri mari:
„În primul rând, ca să exporţi trebuie să ai capacităţi mari de producere. Ca să ai capacităţi mari de producere trebuie să dai garanţii. Ca să dai garanţii trebuie să ai produsul tău, adică mierea. Ca să ai mierea ta trebuie să investeşti foarte mult, adică o investiţie în 1000 de stupi nu o poţi face într-un an de zile. Acum avem nişte proiecte de a procura nişte linii de ambalare şi termoficare a mierii, adică produsul finit să fie ambalat la noi ca să corespundă standardelor europene şi să poată fi exportat.”
Ştefan Sandic speră că în cel mult patru ani afacerea sa va deveni una profitabilă. Până atunci însă planifică să lanseze şi alte afaceri în agricultură, cum ar fi cultivarea de fructe şi legume, dar şi creșterea animalelor. Care sunt problemele cele mai mari cu care se confruntă apicultorii care tind să-şi facă afacerea profitabilă? l-am întrebat pe Ştefan Sandic:
„Cadrul legislativ, normativ este bun, dar el nu se respectă. Nu există o strânsă colaborate între apicultori şi cei care stropesc pădurile. Altă problemă ar fi că tratamentul albinelor trebuie să fie coordonat, monitorizat, dacă stropim, toţi să folosim acelaşi preparat, să nu fie haos. Cât priveşte preţurile, într-adevăr sunt mici, dar dacă produci cantităţi mari ai profit.”
O altă problemă care le dă bătăi de cap apicultorilor este obţinerea subvenţiilor oferite din partea statului. Ştefan Sandic spune că deşi subvenţiile sunt un colac de salvare pentru apicultori, nu toţi pot beneficia de ele. Statul subvenţionează circa 30 la sută din investiţiile făcute. Însă dacă apicultorul nu şi-a legalizat afacerea, atunci nu mai poate beneficia de aceste subvenţii. Legalizarea afacerii însă presupune cheltuieli adăugătoare, dar mai ales înfruntarea unor proceduri birocratice. În consecința, o parte din apicultori se lasă bătuți şi... renunţă.