Pentru moment, Franța socialistului François Hollande rămîne singura țară care se declară decisă să atace Siria, ba chiar anunță că o va face.
Vrînd să repete succesul intervenției franceze din Mali, când două treimi din francezi aprobaseră decizia, Hollande s-a angajat alături de SUA, dar se regăsește acum singur izolat și sub presiune, pus in mare încurcătură de faptul că săptămîna trecută Marea Britanie a dat inapoi, iar Barack Obama a anunțat că va cere un vot în Congres înainte de a ordona atacuri aeriene.
În 2011, președintele Statelor Unite nu a cerut acordul Congresului atunci cînd a ordonat atacarea Libiei lui Gaddafi.
Cu toate astea, in 2007 candidatul la președinție Barack Obama a spus că un președinte american nu are dreptul să atace o țară fără să ceară acordul Congresului.
Joia trecută, Parlamentul britanic a respins deja principiul unei interventii, iar premierul Cameron a anunțat ca Anglia se retrage dintr-o posibilă operatiune militara în Siria.
Decizia lui Obama a venit exact înaintea reuniunii G20, joi și vineri la Sankt-Petersburg, unde statutul lui Obama și al țării sale riscă să apară relativ știrbit după această dare înapoi.
Hollande este acum, așadar, pus în mare încurcătură, prins într-o capcană politico-militară.
El afirmă că este în contact permanent cu Obama și că votul în Senatul american va fi pozitiv.
În caz contrar însă, Hollande va putea cu greu să-și păstreze credibilitatea. Inițial, el anunțat că intervenția militară comună ar putea avea loc chiar săptămîna aceasta, luni sau marți, chiar înainte de ședința de informare a Parlamentului francez, miercuri.
Acum Franța e obligată să aștepte decizia aleșilor americani, iar opoziția franceză cere organizarea unui vot similar în Parlament.
Un sondaj recent arată că două treimi din francezi (64%) sînt împotriva intervenției (invers față de situația în cazul Mali). Aproape același procent se înregistrează și în Statele Unite.
Guvernul francez a publicat dovezi în sprijinul afirmațiilor că regimul lui Assad a folosit masiv armament chimic într-o ofensivă împotriva rebelilor în luna august.
Președinția franceza afirmă că o interventie militara nu ar fi menită sa răstoarne regimul, ci ar fi doar o masură punitivă pentru această crimă care încalcă convențiile internaționale.
Precedentul irakian al inexistenței armelor de distrugere în masă atribuite lui Saddam Husein face însă să fie menținut scepticismul asupra veracității probelor.
O participare NATO este exclusă în absența unui mandat ONU sau a unui atac al Siriei asupra unui stat membru în Alianță.
Franța nu poate însă interveni in absența unei participări americane, iar Hollande e acuzat că s-a angajat fără să ia precauții în ceea ce s-ar putea dovedi o primejdioasa aventură, pe deasupra una care nu va putea influența evoluția conflictului civil din Siria.
Franța nu are, cum zic francezii, „les moyens de ses ambitions“.
