La sfîrşitul anului trecut, americanii Laura Shatto şi soţul ei au încheiat procedurile anevoioase şi costisitoare si au adoptat doi copii din Rusia: pe Maksim şi pe Kiril, care au devenit, in Statele Unite, Max si Kristopher. In luna februarie anul acesta, Max a murit in conditii rămase neclare, iar presa rusă şi opinia publică din ţara de baştină a băieţilor s-au grabit să o acuze de crimă. In luna martie, autorităţile americane, care au anchetat cazul, au decis ca moartea a fost dintr-un accident, şi femeia nu a fost pusă sub acuzare. Intr-unul din primele sale interviuri, Laura Shatto a raspuns mai multor întrebări ale corespondentului nostru la Washington, Richard Solash.
„Max şi Kris erau afara şi se jucau, iar eu a trebuit, din nefericire să ma duc pînă la toaletă. A fost prima data cînd mi-am luat ochii de pe ei. A fost o urgenţă… Băieţii erau bine şi se jucau cu căţelul şi nici unul dintre copii nu avea vreun echipament special de joacă. Cind m-am intors afara, Max era pe jos, linga leagăn. Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că asta nu era ceva neobişnuit pentru Max. M-am gîndit că o fi căzut şi că nu mai poate respira. L-am luat de subțiori şi l-am zguduit niţel. Ei bine, fără rezultat. Am incercat să fac manevra Heimlich crezind că s-a asfixiat. I-am luat picioarele intre genunchii mei şi l-am ţinut aşa, ca sa ii ţin gîtul si să ma uit in ochii lui, pentru ca nu mai respira. Acum am înţeles că a fost vorba de secunde.
Am alergat cu el în casă. Am inteles că e o problemă, dar nu mi-am dat seama, ce fel de problema. Avea pe el o salopetă. Am desfacut-o, i-am ridicat cămaşa şi am încercat sa-i ascult inima, daca bate… Am sunat la urgenta la 911 şi am inceput sa ii fac respiraţie artificiala. Cei de la urgenţa mi-au spus cum ar trebui sa o fac pentru un baietel de 3 ani. Pentru ca ne-au spus ca Max ar putea sa aibă o malformaţie la inimă, m-am gîndit că o fi făcut un atac de inimă. Cind am ajuns la spital, ni s-a spus, mie şi lui Kris, să stăm afară. M-am rugat tot timpul, si acasa, şi la spital să il ajute Dumnezeu pe băiatul meu. Pina la urma un detectiv a venit şi mi-a spus ca băiatul este mort.”
„O, doamne nici nu pot sa spun ce durere am simţit! Era copilul meu. Era baiatul meu. A fost un accident. Ceea ce au putut spune cei care au investigat cazul este ca probabil Max s-a suit pe dispozitiv, a ajuns pe treapta de sus, apoi ceva i-a atras atenţia şi a alunecat, s-a lovit de bara transversala a leaganului cu burta şi apoi a căzut la pămînt. Faptul ca nu am reuşit să-mi salvez copilul ma macină şi acum. Dar eu nu am făcut nimic ca sa ii provoc moartea.”
Corespondentul nostru a întrebat-o pe Laura Shatto cum a primit reacţia autorităţilor ruse, care s-au grabit să o acuze de omorîrea băiatului şi i-au acuzat si pe medici că nu i-au dat asistenţa medicala necesară:
„Am rămas perplexă. Cind nici măcar nu îmi bat copiii, să fiu acuzată că i-am omorît în bătaie, puteti să vă imaginaţi ce fel de reacţie am avut. N-am ştiut ce să cred. M-am trezit acuzata de o ţara intreaga fără nici un motiv. Cred că reacţia ruşilor a fost neprofesionistă, mai degraba decit isterică, şi cred ca s-au pus într-o situaţie foarte neplăcută pentru ca nici nu au retractat ce au spus, nici nu şi-au cerut scuze, or acum toata lumea ştie că nu au avut dreptate. Presupun că ei s-au bazat pe datele pe care au crezut că le au. Ce ar putea să facă acum ? Să îşi ceară scuze şi mie şi soţului meu, dar cred ca sunt destul de încăpăţînaţi ca sa nu faca acest lucru. Iar noi avem numai gînduri bune faţă de poporul rus. Modul in care autorităţile au tratat acest caz, nu înseamna Rusia in întregime.”
După moartea lui Max, spune corespondentul nostru, autorităţile de la Moscova au cerut ca şi celălalt băiat infiiat de familia Shatto să fie adus înapoi in Rusia. Iata cum vede Laura Shatto aceasta situaţie:
„Mama băieţilor este o beţivă şi de aceea autorităţile i-au luat copiii, şi ea nu a venit niciodata la orfelinat şi nu s-a interesat deloc de soarta băieţilor. Dar cind a văzut atenţia pe care presa a acordat-o cazului, şi nu ştiu daca a fost iniţiativa ei sau a fost doar folosită ca o marionetă a propagandei oficiale, dar stiu ca a spus ca vrea sa vină să îmi scoată ochii; ei bine eu ii raspund că ceea ce i-a facut ea băiatului meu nici nu poate fi povestit şi că eu sunt mama lui Kris şi ca nu il avea niciodata inapoi, pentru ca eu ii sunt mama. Punct. Si nu imi pasa al cui a fost acest copil Eu ii sunt mamă.”
Corespondentul nostru a intrebat-o pe Laura Shatto care este reacția ei fata de interzicerea adopţiilor internaţionale in Rusia:
„Daca poate să se întimple ceva bun după moartea lui Max este ca astfel a fost adusa in fata opiniei publice situaţia dezastruoasa din orfelinatele ruseşti care sunt lipsite de finanţări si se prabuşesc. Toate jucăriile pe care le-a avut Max in orfelinatul rusesc erau donaţii de la familii americane. Pot să spun numai lucruri bune despre personalul orfelinatului. Erau foarte buni profesionişti, dar orfelinatele nu au personal suficient. Daca comisarul pentru drepturile copilului, Pavel Astakov, si comisarul pentru drepturile omului, democratie si domnia legii, de la Ministerul de Externe, Konstantin Dolgov, ar fi intr-adevar interesaţi de situaţia din orfelinate, ar trebui sa aloce fonduri pentru ca in permanenţă sa existe doua persoane care sa se ocupe in acelaşi timp de copii, sa existe mincare pentru copii şi copiii să aibă parte de dragostea şi de grija de care au nevoie pentru ca sa nu mai sufere de atitea probleme psihice. Copiii aştia merită o şansă. Nu cred însă că vor obţine ceea ce le trebuie decit atunci cind preşedintele Putin o sa-i dea afara pe aceştia doi si va aduce în locul lor oameni cărora să le pese de copii mai mult decit de altele…”
