Imaginați-vă un prizonier căruia i s-a deschis larg ușa de la celula închisorii, dar nu i s-au scos lanțurile de la picioare. Nu se poate spune, deci, că în situația prizonierului nu ar fi intervenit o schimbare importantă. Este chiar o schimbare radicală: înainte, până la el nu răzbătea nicio rază de soare! Doar că, pentru ca nefericitul captiv să atingă priveliștile minunate care-l îmbie de dincolo de pragul pușcăriei, el mai trebuie să-l convingă pe gardian. Și aici e greul cel mare: temnicerul nu vrea să-l părăsești, el ține la tine și ca să-și demonstreze sentimentele, e gata să te sufoce cu îmbrățișarea lui...
În ultimele zile presa a vuit de „vorbele de duh” despre Moldova ale vicepremierului rus Dmitri Rogozin: „Să nu vă faceți iluzii că puteți semna acordurile cu Bruxelles-ul fără a vă consulta cu Moscova; Aveți grijă ca, alergând după Europa, să nu pierdeți Transnistria; Integrarea e una, asocierea e alta, veți fi niște slugi în vestiarul saunei europene; Să sperăm că nu veți îngheța la iarnă!...”
Talentatul domn Rogozin. Un artist in nuce, care și-a ratat, ai zice, o strălucită carieră scenică de dragul unui „teatru” mai mare, geopolitic, acolo unde execuțiile sale senzaționale sunt urmărite cu sufletul la gură de un public incomparabil mai numeros.
Amenințările batjocoritoare ale demnitarului rus pun conducerea Moldovei într-o situație jenantă. Cum să răspunzi acestor insulte? Să te superi pe Rogozin care se duce la Tiraspol să sărbătorească „independența Transnistriei”? Să-l declari persona non grata pentru a-ți salva demnitatea, sau să-l inviți la Ministerul Economiei pentru a salva aparențele: chipurile, omul nu vine de capul lui, are treabă și cu autoritățile legitime ale Republicii Moldova!... Orice s-ar spune, nu e deloc confortabil să fii, în aceste zile, în pielea guvernanților de la Chișinău.
Rusia încearcă să blocheze drumul fostelor sale colonii spre Uniunea Europeană și operează după cum îi stă în obicei: te șantajează, intimidează, îți interzice exporturile, amenință cu expulzarea cetățenilor tăi care lucrează la Moscova, pentru a-ți provoca tensiuni sociale. Ucraina a simțit din plin efectele supărării rusești. La rând vine Moldova: Onișcenko, sanitarul-șef de la Moscova, prevestește noi sancțiuni pentru vinurile basarabene. Atitudinea oficialilor ruși față de țările ex-sovietice ilustrează elocvent realitățile politice și economice din Uniunea vamală, dându-ne o idee clară și despre cum va fi viața în proiectata „uniune eurasiatică”. Au dreptate cei care au remarcat, cu ironie, că atacurile violente și obscene ale lui Rogozin la adresa fostelor republici sovietice ajută mai mult cauzei integrării lor europene decât zeci de discursuri ale funcționarilor occidentali, descurajându-i chiar și pe cei mai zeloși „fani” ai Moscovei.
Că independența are un preț începe să se înțeleagă și la Chișinău. Aflată în preajma unor decizii istorice pentru ea, Moldova se trezește extrem de vulnerabilă în fața presiunilor rusești. Toți guvernanții de după 1991 au vorbit copios despre „statalitate” și „independență”, dar nu le-au transformat în realități tangibile, și-au văzut mai degrabă de interesele lor private. Chiar în zilele în care Rogozin și Onișcenko luau peste picior Republica Moldova, presa era zguduită de două scandaluri: concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău către niște miliardari din Cecenia și pierderea pachetului majoritar de acțiuni al guvernului la Banca de Economii. Două afaceri obscure – afirmă experții – la limita legalității, care nu se împacă deloc cu angajamentele pro-europene ale actualei puteri.
Nu știm cum vor evolua aceste scandaluri și dacă interesul public va putea fi protejat, dar e sigur că venalitatea și lăcomia unor potentați de la noi șubrezesc trupul Moldovei și așa mult prea vlăguit de îmbrățișarea ursului moscovit.
