Ce trebuie să facem dacă ne dorim o lume mai fericită

Conform unui raport publicat recent de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cea mai fericită ţară din lume este Danemarca. În topul fericirii, pe locurile următoare se găsesc Norvegia, Elveţia, Olanda şi Suedia. România se află pe locul 90, Moldova - pe poziţia 53. Ce trebuie să facem dacă ne dorim o lume mai fericită - discutăm la acest sfârşit de săptămână.

Paulo Coelho scria ca „fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert”, referindu-se la sentimentul trăit de o persoană. Oamenii pot fi nefericiţi din diverse motive: de la sărăcie şi lipsa unui loc de muncă până la problemele familiale. Din discuţia cu mai multe persoane întâlnite la Bâlciul olarilor de la Iurceni, Nisporeni, am aflat că străinătatea i-a făcut pe mulţi moldoveni fericiţi.

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre moldovenii care merg la muncă în străinătate?

- „Ei îşi fac bani pentru existenţă, fiindcă la noi în Moldova e greu de trăit pentru acei care au muncit cinstit toată viaţa şi trăiesc din salariu şi din pensia mult meritată care, la bătrâneţe, nu ne ajunge. E foarte greu de trăit.”

Europa Liberă: Aveţi băiatul plecat peste hotare?

- „Da. El e în Rusia, lucrează, e aranjat bine. Cu timpul poate am să plec şi eu din Moldova, deşi mi-e greu să plec din Moldova, din Moldova mea iubită.”

Europa Liberă: În Rusia se câştigă bani?

- „Da, în Rusia se fac bani.”

Europa Liberă: Şi băiatul a acumulat ceva bani?

- „A acumulat, da. Are bani, are apartament, are business-ul lui în Reazani.”

Europa Liberă: Se gândeşte să revină în Moldova?

- „Nu. El vrea să mă ia şi pe mine, dar eu greu mă despart de plaiul natal, de Moldova mea iubită. Sperăm la un viitor mai bun.”

Europa Liberă: Cine îl poate face mai bun?

- „Noi trebuie să îl facem, că lucrăm cinstit, că acumulăm bani cinstiţi, să nu ne facem casă de lux.”

Europa Liberă: Şi de ce moldovenii, când au bani mulţi, îşi mai ridică un nivel la casă, îşi schimbă gardul, perdelele?

- „Fiindcă aşa e moldoveanul nostru: la mine să fie mai bine decât la vecin.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre moldovenii care pleacă peste hotare?

- „Au avut nevoie de bunăstare, de mijloace financiare pentru a se construi, a face un gard frumos, o casă frumoasă, copiii să fie îmbrăcaţi, să înveţe. Pentru aceasta mai mult au plecat.”

Europa Liberă: Şi în Moldova e greu să găseşti un loc de muncă bine plătit?

- „La Chişinău cred că nu e greu, dar la Nisporeni e foarte greu. Nu sunt locuri de muncă.”

Europa Liberă: Aveţi o fiică plecată?

- „Da, 3 luni e la Italia, 3 luni la Nisporeni. În 3 luni vine cu 3.000 de euro.”

Europa Liberă: Mai vrea lumea să plece sau deja vor mai mult să revină şi să se stabilească acasă?

- „Acei care stau 7-10 ani vin înapoi în Moldova, dar acei care au plecat mai recent vor să mai stea. Am fost şi eu după hotare, dar m-am întors înapoi la Moldova. Îmi iubesc Patria, îmi iubesc Moldova şi tot ce e în Moldova şi în raionul Nisporeni. Părerea mea e că toţi, cu timpul, se vor întoarce înapoi acasă, doar copiii să rămână. Care va veni, va depune bani ori valută să facă un business mare sau mic ca să aibă de lucru.”

Europa Liberă: Ce lucruri bune aduc moldovenii din străinătate, cu excepţia banilor?

- „Se schimbă mentalitatea. Dacă un om se duce după graniţă, el mult se schimbă.”

Europa Liberă: Nu mai scuipă coji de răsărită în stradă, nu mai aruncă hârtii?

- „Nu. Chiar aici una a zvârlit ţigara şi eu i-am făcut observaţie. Altfel leul îl repartizează, nu ca până acum. Altfel primeşte oaspeţii, altfel face o petrecere.”

Europa Liberă: Nu mai risipeşte atât de mult?

- „Nu risipeşte aşa de mult, totul e cu economie, dacă se duc peste hotare. Noi, moldovenii, totul zvârlim în stânga, în dreapta. Dar, după ce te duci după graniţă, înţelegi că nu trebuie aşa, că nu are rost.”

Europa Liberă: Şi unde ar trebui să meargă Moldova, spre Est, spre Vest?

- „Eu socot spre Vest, în Uniunea Europeană, de atâta că lumea e mult mai dezvoltată acolo. Oamenii sunt cu totul altfel faţă de ai noştri. Alte valori au, nu sunt invidioşi ca la noi. La noi sunt invidioşi moldovenii, nu cumva celălalt să aibă mai mult ori să se dea cu un pas mai înainte. Eu am cuscri de la Italia.”

Europa Liberă: Şi cum v-aţi încuscrit?

- „E căsătorită acolo a doua fetiţă şi băiatul e din Italia, am o nepoţică Beatrice. Sunt fericită.”

Europa Liberă: Dar vă întrebam care e diferenţa dintre URSS şi Uniunea Europeană?

- „Nu trebuie să vină cineva din Rusia să ne conducă pe noi. Iată aceasta pe mine mă necăjeşte şi mă deranjează, că vine cineva să ne comande. Nu trebuie să ne comande. Moldoveanul e gospodar şi el ştie singur cum să-şi aranjeze gospodăria. Mie lucrurile acestea nu-mi plac, când cineva vine la mine în gospodărie să îmi arate ce să fac.”

- „Cei care nu pleacă şi au curajul să rămână aici sunt eroii adevăraţi... Cei care rezită în realităţile de acasă sunt eroii noştri. Dar cine vrea să plece nu trebuie să se teamă că nu îşi va găsi rostul şi acolo, fiecare pai are umbra sa pe pământ. Însă nu e uşor nici acolo să-ţi faci un rost. Şi, dacă poţi să ţi-l faci acasă, e mai bine acasă pentru că dorul te macină, neîmplinirea, te gândeşti că poate acasă reuşeam mai mult, poate acasă eram cineva, aici sunt nimeni. E mai bine acasă, dacă reuşiţi să vă faceţi un rost, rămâneţi acasă. Oricum, chiar dacă trăiţi simplu, cu mai puţini bani şi nu reuşiţi să aveţi tot ce vă doriţi, sunteţi eroii adevăraţi ai acestui pământ.”

Europa Liberă: Dar, dominaţi de problemele voastre personale, vă gândiţi şi la soarta, la viitorul Republicii Moldova? Cum îl vreţi să fie?

- „Mă puneţi în încurcătură. Desigur, am vrea ca la noi acasă să fie bine, zicem noi, să avem unde ne întoarce. Dar, pe de altă parte, îmi dau seama că cineva trebuie să facă acest bine. Deci este de datoria noastră să contribuim ori să nu cerem, să nu pretindem, ori să contribuim ca să avem unde ne întoarce. Aşa că ar trebui şi noi să venim acasă cu banii, să îi investim, să facem lucruri frumoase, să contribuim împreună cu populaţia care rezistă în aceste greutăţi zilnice. Pentru noi, fiind o ţară micuţă, fiind din Europa de Est, poate că este un privilegiu să intrăm în Uniunea Europeană. Vom atrage investiţii, proiecte şi probabil aşa Moldova va scăpa de sărăcie şi de dominaţia aceasta rusească.”

***

Despre moldovenii aflaţi peste hotare politicienii spun şi aici o să-i citez: „Nu trebuie să-i uităm, ei sunt ai noştri, chiar dacă viaţa i-a mânat atât de departe de Moldova. Dar nici ei nu trebuie să uite că sunt parte, la fel ca şi noi, a aceluiaşi neam. Că aici, în Moldova, le sunt casa şi rădăcinile şi că problemele cele mai mari pentru ţară şi neam trebuie să le rezolvăm împreună cu toţii. Mai ales că ei au văzut altfel de viaţă, altfel de lume şi înţeleg mai bine încotro trebuie să meargă Republica Moldova”. Despre fenomenul migraţiei am discutat cu doctorul de la Cioreşti, Nisporeni, Sergiu Spânu. De peste 10 ani munceşte împreună cu nevastă-sa în Grecia.

Sergiu Spânu: „Părţile bune ale migraţiei sunt, în primul rând, aceea că lumea se duce, vede, compară şi încearcă să face ceva bun aici, la noi. Însă, cu părere de rău, de multe ori, nu se întâmplă lucrul acesta. Sunt o persoană dintre acei care a participat la programul PARE „1+1”. Întorcându-mă, peste un an, am găsit telefoanele la toţi care am fost în grupă şi am întrebat pe unii dintre ei şi toţi au rămas disperaţi, ce şi-au pus în plan să facă, nu au reuşit. Chiar avem o fetiţă, Maria, care era foarte entuziastă, e tânără, vroia să se ocupe cu cultivarea roşiilor cherry. O întreb: „Mărioară, cum ai să faci lucrul acesta? Ai pământ?” „Nu, dragă Sergiu, eu am să arendez un hectar de pământ, am să fac contracte cu magazinele, cu restaurantele, am să vând roşiile. Şi cred că va merge. Am înţeles că se vând bine pe piaţă”. Şi când o întreb acuma: „Ce e, Maria?” - „Oi, Sergiu, nimic. Aşa mai enervat şi m-am înciudat că migrez pentru totdeauna. Mă duc în Canada şi nici nu vreau să aud de Moldova.” - „De ce?” - „Păi eu, dragă, nici nu am început a produce, dar cineva îmi spune că trebuie să am contabil şi să-i pun 4.000 de lei pe lună”. Iată de aceasta lumea rămâne disperată. Noi suntem nişte oameni care ne ducem, dar totuşi Moldova ne trage aici, iar când venim...”

Europa Liberă: Deci miza că moldovenii aflaţi la muncă peste hotare se vor întoarce acasă e mică?

Sergiu Spânu: „E mică. Dar ştiţi de ce? Pentru că acei care s-au dus cu copiii, copiii multora deja au uitat limba, limba română. Afară de aceasta, noi întorcându-ne de acolo, găsim o barieră: mentalitatea de acolo şi cu cea de aici, care a rămas, este diferită.”

Europa Liberă: Care este diferenţa?

Sergiu Spânu: „Altfel gândesc oamenii. Nu gândesc ca noi: una. Al doilea: ne invidiază. Ei socot că noi suntem bogaţi, avem bani mulţi. Undeva vreo 10-15 procente din ceea ce câştigi pui în buzunar şi încerci să vii aici să investeşti, dar nu reuşeşti întotdeauna. Eu sunt medic şi aş vrea să mă întorc înapoi şi, după câte înţeleg, la noi, în Moldova, mai ales la sate nu sunt medici de familie, vreo 50 procente lipsesc. Da dar eu socot că Ministerul Sănătăţii, primăriile nu duc o politică corectă. Nu poţi impune o persoană care s-a dus din sat să înveţe la Universitatea de Medicină, a stat 9 ani în oraş, să se întoarcă într-un sat păcătos, să se ducă la mâca Anica să trăiască la gazdă şi să se ducă la mâca Anica, să mă iertaţi, la veceu în grădină. Aceasta va fugi imediat, a doua, a treia zi. Va plăti sume mari de bani numai să nu se ducă acolo. Dacă Ministerul Sănătăţii ar impune primăriile să construiască o căsuţă sau două, depinde de numărul populaţiei, care să fie mobilată şi dată medicului de familie să trăiască şi să-i spună aşa: „Măi băiete, facem ca în alte ţări”, lucrurile s-ar schimba. În Grecia era aşa, după universitatea de medicină, absolvenţii se duceau şi treceau practica de medic la sat trei ani de zile. Şi aici absolventul la medicină să fie impus prin contract să facă asta. Primăriile să asigure condiţii de lucru şi de trai. Să facă acolo trei ani practica de medic de familie şi după aceea să dea lucrul în primire şi să vină altul. Dar aşa vor fugi toţi. Au 22-23 de ani când intră la medicină şi apoi încă 9 ani învaţă, aproape că au 30 de ani la absolvire. Aceştia sunt medici căsătoriţi, au un copil, au doi copii. În multe sate nici grădiniţe nu sunt, nici şcoli, sau se închid, se deschid. Cine va lucra aşa? Când copiii au 3-4 ani să-i aducă în glodul şi în diferenţa aceasta dintre oraş şi sat?!”

Europa Liberă: Doctorul Sergiu Spânu, care a migrat de mai bine de 10 ani în Grecia, a vrut să iniţieze o afacere la Cioreşti, în satul de baştină.

Sergiu Spânu: „Eu nu că am vrut. Eu am şi iniţiat-o şi am să o duc până la capăt.”

Europa Liberă: Deci un punct medical are şanse să fie inaugurat la Cioreşti?

Sergiu Spânu: „Datorită primarului Guţu, datorită domnului ministru Usatîi, domnului prim-ministru, acolo lucrul merge.”

Europa Liberă: Aţi vrut şi în agricultură să investiţi? V-aţi dezamăgit?

Sergiu Spânu: „Nu.”

Europa Liberă: Rămâneţi optimist?

Sergiu Spânu: „Rămân optimist. Noi, moldovenii de aici, trebuie să învăţăm un lucru: să ne protejăm noi pe noi. Când ne vom duce la piaţă să căutăm o băbuţă care vinde 10 kg de roşii sau castraveţi să-i procur pe ai ei, atunci noi ne vom ridica sus. Şi brânza, şi ouăle, şi carnea să le procurăm pe ale noastre, să-l ridicăm pe ţăranul nostru. Dar dacă noi vom cumpăra ceea ce vine din Turcia sau din altă parte, sau pulpele din Argentina, cum o să-l ridicăm pe producătorul nostru? Noi trebuie să fim patrioţi. Celor care vin încoace, care aduc marfa nu poţi să le interzici să o aducă. Ştiţi cum se întâmplă la noi, la ţăranii noştri? Zic: „Mă duc la piaţă să vând”. Dacă dau roşiile cu 10 lei, spun că le dau pe degeaba. Dar dacă se duc să cumpere şi sunt 10 lei kilogramul: „Văleu, sunt foarte scumpe!”. Aici nu trebuie nici mare politică, nici mare filozofie. Să ne protejăm noi înşine pe noi.”

Europa Liberă: Ce sfat aţi avea pentru cei care sunt cu mâna pe valiză şi vor să ia drumul pribegiei: să lase Moldova, să rămână acasă?

Sergiu Spânu: „Să se ducă să vadă, să compare, însă totuşi să se întoarcă acasă. Spun unii că au ură pe cei din Parlament. Pe cei din Parlament noi singuri îi trimetem încolo... Să se întoarcă acasă, căci pe noi peste hotare nimeni nu ne aşteaptă. Ne ducem, din entuziasm, la vârsta de 25-30 de ani. Însă îmbătrânim şi, când eşti bătrân, nimeni nu te aşteaptă acolo. Ei au asigurări plătite de părinţii lor, de dânşii, până la pensie şi compania de asigurare poate să te întreţină acolo, când eşti la bătrâneţe, că tot bătrânul e bolnav, dar acolo pe noi nimeni nu ne aşteaptă. Şi când ne îmbolnăvim, începem a umbla, începem a cheltui sau venim bolnavi încoace. Dar aici bolnav tot nu te aşteaptă nimeni. Companiile de asigurare de aici trebuie să funcţioneze bine, nu numai asigurarea obligatorie de stat să fie, dar şi companii de asigurare paralele, private.”

Europa Liberă: Cum vreţi să fie viitorul Moldovei?

Sergiu Spânu: „Eu vreau ca Moldova să fie în Uniunea Europeană. Vreau ca noi să fim prieteni şi cu Estul, şi cu Vestul, să ne ducem unde vrem.”

***

Dumitru Vicol, tânăr angajat la o bancă din Paris, visează să schimbe lucrurile acasă. Are de gând să se întoarcă în Moldova, nu ştie exact când, dar acesta este visul lui. Consideră că fiecare dintre cei care au studiat şi au o carieră în străinătate ar putea contribui la dezvoltarea Republicii Moldova. L-am întrebat ce trăsături îi aseamănă şi ce trăsături îi deosebesc pe moldoveni şi francezi.

Dumitru Vicol: „Poporul francez e un popor crescut cu proteste, mereu îşi cere drepturile. E obişnuit să iasă la proteste, dacă nu îi place ceva. Este ceva destul de obişnuit ca transportul public să staţioneze pentru câteva zile. Cred că au dreptate: administraţia e pentru cetăţeni. Adică nu sunt oameni care ar trebui să lase capul plecat. Acesta este motivul pentru care ei au reuşit să-şi dobândească multe lucruri. Istoric vorbind, Franţa e ţara care a dat cele mai multe drepturi omului şi acolo a fost adoptată Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Este un model de viaţă socială pentru lumea întreagă.”

Europa Liberă: Şi moldovenii sunt altfel?

Dumitru Vicol: „Probabil că da. Noi suntem un popor mai umil, încercăm să ne adaptăm factorilor exogeni. Probabil e pentru că suntem un popor mic şi mereu am fost cotropiţi, mereu am fost sub influenţa altor popoare sau la interacţiunea diferitelor armate, la intersecţia unor culturi.”

Europa Liberă: La intersecţia mai multor influenţe, mai multor culturi...

Dumitru Vicol: „Da. Şi asta nu ne-a permis să fim mai duri şi mai luptători pentru ceea ce e a nostru. Vedem chiar şi situaţia de acasă: nu toţi vorbesc româneşte, mulţi răspund în altă limbă, străină. Acesta este specificul.”

Europa Liberă: Altă limbă străină care e: engleză, franceză?

Dumitru Vicol: „Nu, rusa.”

Europa Liberă: E deranjant?

Dumitru Vicol: „Pentru mine personal, da.”

Europa Liberă: Păi, şi în Franţa nu auzi să se vorbească şi în altă limbă decât franceza?

Dumitru Vicol: „Da, dacă sunt străini. Dar e imposibil să vorbeşti cu un francez şi să te adresezi în engleză sau spaniolă. În momentul în care eşti străin, e acceptabil, fiindcă, mai ales, Parisul e un oraş plin de turişti. Dar să fii rezident şi să te adresezi într-o limbă necunoscută francezilor e imposibil.”

Europa Liberă: Ce te mai deranjează, când ajungi în Moldova?

Dumitru Vicol: „Lipsa de viziune din partea multor prieteni de-ai mei, colegi. Nu toţi au viziune pe termen lung. Multă lume gândeşte mai mult pentru ziua de astăzi sau pentru un termen foarte scurt. Aceasta chiar şi la nivel politic ne face să avem rezultate doar pe termen scurt, adică nu suntem un popor care să ne planificăm obiectivele pentru 10 ani, să ştim ce vrem să facem în 25 sau 35 de ani. Fiind un popor mioritic, cred că asta ne lipseşte mai mult: o viziune... Adică mai multă persistenţă în ceea ce vrem să facem şi să mergem pe calea noastră.”

Europa Liberă: Dar viziunea clasei politice vă este clară?

Dumitru Vicol: „Ceea ce este la moment e deja mai clar decât ce a fost până acum, dar tot nu este clar.”

Europa Liberă: Ce nu vă este clar? Încotro merge Moldova: spre Est, spre Vest? Nu vă este clar dacă are sau nu o economie de piaţă? Dacă regulile de joc sunt valabile pentru orişicare cetăţean? Dacă se respectă drepturile omului? Ce nu vă este clar?

Dumitru Vicol: „Mie nu-mi este clar de ce ceea ce se vorbeşte nu este în concordanţă cu ceea ce se face. Adică de aici spunem că mergem spre integrare europeană, de acolo totuşi avem aceleaşi concesiuni a activelor economice şi în partea rusească sau multe, multe alte chestii de genul acesta. Nu este o consistenţă în ceea ce se spune la nivel de guvern. Cred că nu mai putem acuza guvernul actual dacă viziunea este spre integrare europeană sau nu. E ceva mai clar, vorbind relativ, decât la guvernele de mai înainte, dar oricum nu e ceva solid, nu sunt mesaje mereu clare. Mesajele sunt clare atât cât nu vine cineva din Rusia... Când vine cineva din Rusia, deja mesajele se schimbă, sunt mai mult apă...”

Europa Liberă: Vă doriţi o Moldovă europeană?

Dumitru Vicol: „Exact.”

Europa Liberă: Cine edifică această Moldovă europeană? Şi dacă cumva cei de sus trăiesc cu grijile celor de jos şi invers, cei de jos ştiu ce e în capul guvernanţilor?

Dumitru Vicol: „Da. Fiecare îşi doreşte o Moldovă europeană, salarii europene şi infrastructură europeană. Dar, chiar acum câteva zile, vorbeam cu un coleg din Paris că nu există conexiunea aceasta dintre administraţie şi popor. Adică nu e un tot întreg.”

Europa Liberă: Cetăţeanul şi-a dat votul pentru actuala clasă politică.

Dumitru Vicol: „Da. Dar, vedeţi, îţi dai votul celor care candidează. Dacă ar fi fost alte alegeri, poate populaţia ar alege pe altcineva. Dar asta e. Alegem din ceea ce avem.”

Europa Liberă: Deci următorul scrutin parlamentar ar putea să schimbe, într-un fel, peisajul politic?

Dumitru Vicol: „Nu cred. Nu cred pentru că sunt actori care abia au intrat în peisajul politic şi aceşti actori nu cred că degrabă vor pleca de aici.”

Europa Liberă: Întrebam dacă cei de sus trăiesc cu grijile celor de jos? După modelul francez, cum îţi închipui că ar trebui să se întâmple şi în Republica Moldova această conexiune între cei care guvernează şi cei care sunt guvernaţi?

Dumitru Vicol: „Nici nu putem acuza grav guvernul nostru că nu are nicio conexiune cu populaţia. Adică oricum sunt proiecte sau programe pe care le implementează cât de cât. În Franţa sunt o mulţime de consultări publice la nivel local, la nivel naţional, atunci când este vorba de o reformă sau altceva. În cazul Moldovei, este un Consiliu Naţional de Participare, sunt nişte site-uri unde populaţia poate să-şi exprime părerea, dar nu există un dialog continuu. Chiar şi când se zice: „Noi am consultat societatea civilă”, niciodată nu ştim cine a fost acea societate civilă, cu cine a fost consultat proiectul de lege. E multă vorbă, dar fapte puţine. Dar, într-o oarecare măsură, asta e cel mai important într-o democraţie, să fie mereu dialog între populaţie şi administraţie.”

Europa Liberă: Când vii de la Paris, ai impresia că Moldova a ajuns să fie o ţară democrată?

Dumitru Vicol: „Cred că suntem departe să fim noi o ţară democrată. Adică nu cred că lumea se simte sigur acasă. Chiar dacă cineva deranjează aici un cetăţean al Republicii Moldova, cine ar fi acei care să înceapă să facă un protest sau să vină să scrie reclamaţii, să ştie că dreptul lor e protejat? Indiferent, dacă se duc într-un local şi ştiu că au dreptate, merg până la instanţa de judecată sau la comisia care se ocupă de concurenţă. Prin aceasta se demonstrează democraţia, când tu eşti sigur că drepturile tale vor fi protejate, cum e în Franţa, unde cetăţenii mereu luptă pentru drepturile lor. Indiferent ce se întâmplă ori indiferent unde sunt, ei ştiu că drepturile vor fi protejate.”

Europa Liberă: Voi, cei din afară, de ce nu veniţi în Republica Moldova să faceţi exact despre ce vorbeşti?

Dumitru Vicol: „Eu fac chestia aceasta.”

Europa Liberă: O faci acolo, la Paris?

Dumitru Vicol: „Nu. O fac aici, acasă. Bine, interacţiunea cu cei de acasă o am mai mult prin localuri sau pe unde stau cu prietenii. Chiar dacă îmi vorbeşte cineva într-o limbă străină, mereu vorbesc limba mea pe care trebuie să o vorbească băştinaşii, dacă nu îmi aduce bon de plată - cer bonul de plată, nu-mi place ceva - spun. Încerc şi eu să devin un fel de franţuzit, să fac mici proteste de genul acesta. Cei care vin de peste hotare fac chestia aceasta aici. Şi mulţi se uită foarte deocheat la aceştia. Eram la aeroport, la schimbul valutar am cerut bonul de plată şi s-a uitat doamna foarte urât la mine. Contează de la noi să înceapă schimbarea...”

Europa Liberă: Mai ai ambiţia să revii în Moldova?

Dumitru Vicol: „Eu sunt prea tânăr ca să spun asta, dar vreau. Este ambiţia mea să revin acasă. Consider că acasă se poate de făcut mult mai multe şi cred că fiecare are o valoarea adăugată, putem face multe, mai ales cei care au studiat şi au început o carieră acasă sau peste hotare.”

Europa Liberă: Tu ai făcut studii în domeniul?

Dumitru Vicol: „Economic. Sunt economist de profesie.”

Europa Liberă: Ar putea să arate economia Moldovei altfel decât arată azi?

Dumitru Vicol: „Da, desigur. Nu ar trebui categorizate ţările după resursele naturale. Bogăţia fiecărei ţări este forţa de muncă, este populaţia sa.”

Europa Liberă: Şi dacă forţa de muncă e plecată, în mare parte?

Dumitru Vicol: „Avem două categorii de persoane care au plecat. Cei care au plecat la muncă la greu, la muncă neagră - sunt şi rudele, părinţii noştri, nu putem să-i acuzăm, aşa au fost vremurile - şi cei care au plecat la studii. Dacă am încerca cumva să-i atragem pe cei care au plecat la studii, pe acei calificaţi, sunt şanse mari. Fiindcă talentul moldovenesc e abia în creştere, abia acum viitorul nostru se fortifică.”

Europa Liberă: Care sunt frânele, în opinia ta, care împiedică dezvoltarea economică a ţării?

Dumitru Vicol: „E vorba mai mult de reforme, de piaţa liberă a concurenţei, prea multe monopoluri, mulţi actori care sunt interesaţi să deţină o parte mai mare în piaţă. E mai mult vorbă la nivel de reformă. Şi al doilea lucru pe care încerc să-l explic multora e nivelul de mentalitate. Mentalitatea e un impediment pentru dezvoltarea economică la noi. Suntem obişnuiţi să facem afaceri cu corupţii. E vorba de mentalitate, să o schimbăm.”

Europa Liberă: Şi atunci trebuie să treacă câteva generaţii?

Dumitru Vicol: „Probabil că nu câteva generaţii, dar să fie mai mulţi dintre aceştia care vin cu idei de afară, care fac mai multe proteste.”

Europa Liberă: Tu, dacă ai avea o sumă mare de bani, ai investi-o?

Dumitru Vicol: „Da, aş face-o. Este foarte atractiv sectorul agricol şi sectorul IT, la moment. Chiar şi prieteni de-ai mei, colegi lucrează în companii IT, companii americane localizate aici şi au perspectivă. Asta înseamnă că avem talente acasă. Ei sunt, doar trebuie să găsim nişa noastră.”

Europa Liberă: Şi Dumitru Vicol când revine în Republica Moldova?

Dumitru Vicol: „Sper, în 10 ani.”

Europa Liberă: Peste un deceniu?

Dumitru Vicol: „Dacă vin acasă, să am o valoare adăugată, să am ce face, să am cu ce ajuta. Dacă revin la moment, cu doi ani de experienţă, nu am aşa de mult ce spune, adică nu am o greutate în cuvintele mele. Sunt tineri care, vă asigur, vor să revină. Încet-încet începe să revină lumea acasă. Fiţi mai optimişti. Nu e atât de grav, cum spun alţi.”