Călugărul din vîrful pilastrului

Într-o regiune izolată a Caucazului, un călugăr își petrece zilele în rugăciuni solitare deasupra unei coloane de calcar de 40 de metri, în apropiere de orașul Ciatura, în vestul Georgiei. Pilastrul Kațhi a fost folosit de stiliți (asceți creștini care trăiau în vîrful coloanelor ca să se ferească de ispitele lumești) pînă în secolul 15, când această pratică a fost oprită după invadarea Georgiei de Imperiul Otoman. Secole la rând pilastrul a fost abandonat, iar localnicii puteau doar ghici care e povestea misterioaselor ruine din vîrf. Asta pînă în 1944, când un alpinist a urcat pînă sus și a găsit acolo scheletul unui stilit și rămășițele unei capele. Puțin timp după căderea comunismului și renașterea religiei în Georgia, un fost „băiat rău”, Maxim Qavtaradze (acum în vîrstă de 59 de ani) a decis să trăiască în vîrful pilastrului, așa cum făceau vechii stiliți. „În tinerețe am băut, am vîndut droguri, am făcut de toate. Și când m-am trezit la pușcărie, mi-am dat seama că e nevoie de o schimbare. Obișnuiam să beau cu prietenii pe dealurile din împrejurimi și să ne uităm sus la locul ăsta, unde pământul întîlnește cerul. Știam că au fost călugări care au trăit acolo sus, și simțeam un mare respect pentru ei.” În 1993, Maxim s-a călugărit și a urcat în vîrful pilastrului ca să înceapă noua lui viață. „În primii doi ani nu era nimic acolo sus, dormeam într-un frigider vechi ca să mă apăr de vremea rea.” Mai tîrziu, Maxim și comunitatea creștină din împrejurimi au construit o scară pînă sus, au reconstruit capela, și au înălțat o cabană unde Maxim își trece zilele rugîndu-se, citind și „pregătindu-se să-l întîlnească pe Dumnezeu”. Ca rezultat al interesului pentru acest loc, la baza pilastrului s-a înfiripat o comunitate religioasă. Bărbați cu vieți tulburate vin să ceară povață de la Maxim și de la preoții tineri. Bărbații sînt găzduiți și hrăniți cu condiția să li se alăture preoților în rugăciune cam șapte ore pe zi (inclusiv de la două dimineața pînă la răsăritul soarelui). Fotoreportaj de Amos Chapple. Traducere și adaptare de Lucian Ștefănescu