Liderul Solidarității poloneze Lech Walesa împlinește 70 de ani

Lech Walesa s-a născut la 29 septembrie, acum 70 de ani, într-un mic sat între Varșovia şi Gdansk. A devenit în anii 70 şi 80 unul dintre cei mai activi militanţi pentru drepturi cetăţeneşti din spatele Cortinei de Fier şi a devenit o imagine clasică a dizidentului anticomunist. A fost preşedintele primului sindicat liber din comunism, a fost preşedinte al Poloniei şi a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cu ocazia celor 70 de ani, corespondentul nostru, Rikard Jozwiak, priveşte la câteva momente esenţiale din viaţa acestui om, care a schimbat soarta ţării lui şi a contribuit masiv la prăbuşirea comunismului în Europa de Răsărit. Un rezumat de la Oana Serafim.

„Avem un sindicat independent, al nostru. Avem dreptul să facem grevă!” Era la sfârşitul lunii august, anul 1980, la Gdansk. Mustăciosul electrician cu 8 copii, Lech Walesa, reuşise să obţină ceea ce nu se mai auzise în spatele Cortinei de Fier: un sindicat liber într-un regim totalitar! În câteva luni de la înfiinţare, sindicatul Solidaritatea avea 10 milioane de membri, adică o pătrime din populaţia Poloniei.

A început să lucreze la şantierele de la Gdansk în 1967. În 1970, a organizat o grevă ilegală în şantier, cerând condiţii de viaţă decente. Greva s-a soldat cu moartea a 30 de muncitori. A fost momentul în care Lech Walesa a hotărât să continue activitatea. Poliţia secretă comunista l-a urmărit constant în anii 70. În 1976 a fost concediat de la şantierul naval din Gdansk.

După crearea sindicatului liber Solidaritatea, în decembrie 1981, în Polonia a fost decretată legea marţială. Walesa a fost întemniţat timp de 11 luni, iar sindicatul pe care îl crease a fost scos în afara legii.

După eliberarea din detenție şi-a continuat activitatea anticomunistă ilegală. A avut acum de partea sa Occidentul şi pe Papa Ioan Paul al II-lea. Puternica biserică catolică poloneză l-a susţinut fără rezerve.

A fost numit „Omul anului” de către revista Times şi în 1983 a primit Premiul Nobel pentru Pace.


În 1989, pe fundalul protestelor sociale şi politice, Lech Walesa a fost invitat să reprezinte Solidaritatea în cadrul faimoasei „Mese rotunde” a negocierilor. În urma acelor negocieri, Polonia începea reformele politice şi economice. În 1989, au avut loc alegeri libere pentru camera superioară a Parlamentului de la Varşovia şi pentru 35 de locuri în camera inferioară. Victoria Solidarităţii a fost zdrobitoare.

În 1990, a candidat la preşedinţia Poloniei sub sloganul „Nu vreau, dar nu am de ales”. Lech Walesa a devenit primul preşedinte al Poloniei postcomuniste:

„Dacă cineva mi-ar fi spus că am sa trăiesc să văd că nu mai este comunism şi că nu mai sunt soviete în Polonia şi că Polonia va fi un stat suveran şi independent nu aş fi crezut nici în ruptul capului că aşa ceva se va putea întâmpla.”

În timpul preşedinţiei sale a reuşit să negocieze retragerea trupelor sovietice din Polonia, a obţinut reducerea masivă a datoriei externe a ţării sale şi au fost făcuţi primii paşi ai Poloniei către Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană.

Şi au început să apară şi lucrurile mai neplăcute ale caracterului sau. Au existat dispute cu foştii aliaţi din Solidaritatea, a fost acuzat de colaboratorii săi că ar fi autoritar şi fără buna creştere, arogant, şi polonezii au început să creadă că nu este omul care poate sa-i reprezinte cel mai bine.

În 1995 a candidat pentru un nou mandat. A pierdut. În 2000 a încercat din nou şi abia de a obţinut atunci 1 procent din voturile compatrioţilor săi.

A fost acuzat că ar fi colaborat cu poliţia secretă comunistă. Într-un interviu de acum 2 ani cu ziarul britanic The Guardian, Lech Walesa a spus că a avut convorbiri cu politia secretă, dar că „nici un moment nu am fost de partea cealaltă”.

Aeroportul principal din Varşovia îi poartă numele.

La Mulţi Ani, Lech Walesa!