Pentru prima dată în România, un post de televiziune Antena 3 şi patronul acestuia, Dan Voiculescu, sunt date în judecată pentru „denigrarea sistemului juridic”, în scopul de a influenţa „decizia magistraților”. Printre inculpați se mai află fostul șef al Fiscului, fiica lui Dan Voiculescu, ca principal acționar al trustului media și director general. De la Bucureşti, Sabina Fati:
Încercările de dezvinovățire a inculpaților și „denigrarea sistemului juridic” pentru a obține „influențarea deciziei magistraților” apar pentru prima dată printre motivele trimiterii în judecată a televiziunii Antena 3 și a celui care a înființat cel mai puternic trust media din România, Dan Voiculescu. Este o premieră de altfel și trimiterea în judecată a unor instanțe media, este vorba despre Antena 3 și Antena Group, societate care deține mai multe licențe tv între care pentru Antena 1, Antena 2, Euforiatv și GSP tv. Printre inculpați se mai află și fostul șef al Fiscului, Șerban Pop, acuzat că le-a furnizat documente confidențiale celor de la Antene, fiica lui Dan Voiculescu, ca principal acționar al trustului media și directorul general, cel care a fost primul anchetat în afacerea de șantaj, afacere care ar putea afecta acest conglomerate media pe termen lung.
Trustul de presă fondat de Dan Voiculescu are 6 posturi tv (Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia, Antena International și GSP), două cotidiane (Jurnalul National și Gazeta Sporturilor), trei reviste cu ștaif, pentru care a cumpărat francizele de la BBC (BBC Good Food, BBC Top Gear, BBC Science Focus) si doua radiouri (Romantica FM si Radio Zu). Nu toate sunt folosite în scopuri propagandistice, unele sunt destinate strict divertismentului, altele pasionaților de sport, în vreme ce, de pildă, Antena 1 îmbină pentru patronii ei utilul cu plăcutul și a transmis întotdeauna în buletinele de știri mesaje politice bine țintite. Postul de televiziune Antena 3 și cotidianul Jurnalul Național sunt, în schimb, bine cunoscute pentru susținerea politică necamuflată a lui Dan Voiculescu și aliaților săi politici, dar mai ales pentru atacarea sistematică a președintelui Traian Băsescu.
După ce procurorii anticorupție au început să devină eficienți, inclusiv în ceea ce-i privește pe Dan Voiculescu, pentru care judecătorii au dat deja un verdict în primă instanță de condamnare la 5 ani de închisoare, procurorii și judecătorii au devenit țintele atacurilor Antenei 3. Metoda folosită era calomnia, iar tehnica preferată a postului de televiziune este absența permanent a părții acuzate.
Dosarul de șantaj în care reprezentanții Antenelor sunt trimiși în judecată a pornit de la încercarea de șantajare a administratorului companiei de cablu RCS&RDS, pentru a obține un preț mai mic de retransmitere a emisiunilor televiziunilor fondate de Dan Voiculescu. Reprezentantul companiei de cablu a fost amenințat în mod direct, dar și prin intermediul unui spot publicitar prin care se sugerau fapte de corupție care puteau fi trecute în contul administratorului RCS&RDS, spot care a rulat de 400 de ori în perioada 9-30 mai 2013 pe toate canalele trustului. Din stenogramele publicate în presa centrală de la București se vede legătura de subordonare dintre patronat, Dan Voiculescu și fiica sa, și jurnaliștii care primeau ordin să apere interesele trustului, folosindu-se nu doar de persuasiune, ci și de dezinformare.
Procurorii anticorupție menționează de altfel în rechizitoriu „pericolul social” pe care îl reprezintă posturile de televiziune folosite de familia Voiculescu pentru a se folosi „de buna-credință a publicului pentru a-și realiza interesele de grup”. Procurorii anticorupție mai arată că „atât angajații, cât și celelalte persoane implicate în campania media au fost folosiți ca masă de manevră îndrumată să nu recunoască autoritățile statului, să nege chiar ideea statului de drept și să accepte cu titlu de adevăr absolut apărările inculpaților”, în numele unei „prost înțelese libertăți de exprimare”
Acest proces împotriva televiziunilor care nu respectă niciun fel de norme jurnalistice și care s-au transformat în trambuline politice ar putea duce la asanarea mass-media din România într-un moment în care ziariștii pare tot mai mult arondați unor patroni cu interese politice explicite.
