Mult fotbal de calitate şi nici o surpriză reală în meciurile de Liga Campionilor, jucate marţi şi miercuri. S-ar putea crede că surpriza e de găsit la Manchester unde Bayern a demolat Manchester City. E doar o aparenţă. Bayern a anulat dubiile comentatorilor şi a demonstrat clar că e, şi sub Guardiola, cea mai puternică echipă de club a Europei. Manchester City ar fi fost pentru oricine altcineva un adversar extrem de greu, poate imbatabil. Bayern a făcut, însă, Manchester City să arate, chiar la ea acasă, ca o echipă mediocră. În minutul 60 era 3-0 pentru Bayern care a controlat masiv jocul din primul minut.
Manchester City poate fi mulţumită că a înscris un gol, într-un meci în care a fost alergată, dominată şi depăşită din toate punctele de vedere. Meciul de la Manchester a anunţat că Bayern nu are de gînd să piardă supremaţia în Europa. Echipa lui Guardiola are o forţă de joc ieşită din comun şi Bayern seamănă pe lungi perioade de timp cu un utilaj greu de nivelat terenul şi adversarii. Nu e de crezut că există un alt club european care să poată opri acest utilaj.
Barcelona, rivala teoretică a lui Bayern, a făcut un meci bun în condiţii dificile la Glasgow. Celtic a mizat pe atacuri aeriene în valuri şi pressing avansat. Barcelona a rezistat la limită şi a înscris tîrziu, la o contră urmată de o lovitură de cap excelent plasată de Fabregas. A lipsit Messi care s-a accidentat acum o săptămînă, dar asta nu explică prea mult. Barcelona e o echipă de finala Ligii Campionilor, însă, aşa cum arată lucruile acum, nu e o echipă care să poată depăşi Bayern Munchen.
Mult mai aerisită şi mai înţeleaptă decît deobicei, Arsenal a făcut un meci splendid, la Londra, cu Napoli. Era de aşteptat un meci echilibrat dar aşteptările au fost rispite după primele minute de joc. Arsenal a ajuns aproape de formula ideală, cu 4-5 mijlocaşi ofenisvi în teren care dezvoltă în permanenţă soluţii şi variante de joc. Rosicky, Arteta, Ramsey şi Flamini sînt, la un loc, un front de atac derutant, dar sosirea lui Ozil a accelerat şi mai mult viteza şi variaţia de joc a echipei. Asta, în condiţiile în care Arsenal îi are pe bancă pe Wiltshere, Cazorla, Walcott şi Podolsky, alţi patru jucători care pot demonta orice sistem defensiv. Arsenal a făcut un fotbal încîntător, Napoli a amuţit şi în minutul 20 era 2-0. Meciul a continuat sub direcţia calmă a Arsenalului care a încercat, ca la antrenament, scheme de mare spectacol.
Adversarul adevărat va apărea, însă, abia în meciul cu Borussia Dortmund care s-a distrat la fel de bine cu Marseille şi a cîştigat cu 3-0, fără să apese pînă la capăt. Tot în ascenisune, Atletico Madrid, excelent antrenată fizic şi mental, de fostul internaţional argentinian Diego Simeone. Atletico face un fotbal extrem de solid, cu nuanţe germanice şi viteză de execuţie spaniolă. Porto n-a rezistat şi a pierdut acasă, după ce a condus cu 1-0 dar a fost egalată şi învinsă după ce Atletico a făcut o a doua repriză de atac pe toate fronturile. Real Madrid şi Paris Saint-Germain s-au relaxat şi aşteaptă meciuri mai grele. Real a trecut cu 4-0 de F.C. Copenhaga. Nici o mirare.
Ceva mai suprinzător e că Paris Saint-Germain a bătut Benfica în primele 30 de minute cu un 3-0 irecuperabil. Manchester United a revenit la limită, după o perioadă incertă, cu un 1-1 muncit la Donetsk. A fost un meci foarte fizic, în care United a insistat mai mult în prima repriză dar Sahtior n-a renunţat nici la 0-1. La fel de strîns, Juventus-Galatasaray, încheiat cu un 2-2 aventuros, dictat de mari erori defensive de ambele părţi.
Liga Campionilor merge mai departe cu o singură dilemă: va reuşi Bayern să îşi menţină titlul fără să piardă un singur punct?
