Reconsiderarea critică a trecutului comunist din Germania (II).
Activitatea opoziţiei est-germane a creat facilităţile în vederea începerii unui proces profund de distanţare, depăşire şi reconsiderare critică a sistemului politic, ideologic şi economic, instaurat în partea răsăriteană a Germaniei după 1949, anul fondării Republicii Democrate Germane (Deutsche Demokratische Republik – DDR).
Dezbaterea teoretică privind regimul şi calificarea regimului ca unul totalitar sau doar autoritar au divizat de la bun început
Monumentul lui Marx și Engels la Berlin, Köpenick
diferitele grupuri şi organizaţii de opoziţie. Tot aşa şi problema re-unificării celor două state germane. O parte a opoziţiei – ca de pildă, Noul Forum – chiar a militat pentru independenţa RDG-ului după sfîrşitul hegemoniei partidului conducător. Aşadar, unificarea celor două state germane nu a fost un obiectiv prioritar. Analizele teoretice privind sistemul au impulsionat strategiile politice adoptate de către opoziţia est-germană care după primele alegeri libere din primăvara anului 1990 a avut reprezentanţi în Camera Populară (Volkskammer), precum s-a numit parlamentul în RDG. Pe parcurs s-au cristalizat şi conceptele privind caracteristicile generale ale sistemului şi s-a renunţat treptat la ideea celei de-a treia căi, între capitalism şi comunism.
Inclusiv PSUG, debarcat de la putere, a încercat să se adapteze realităţilor, trecînd printr-un proces de modificări de faţadă, schimbîndu-şi deja în toamna lui 1989 denumirea, devenind apoi rapid, în februarie 1990, Partidul Socialismului Democratic (PDS), rebotezat în 2007 în Partidul Stîngii (Die Linke).
Sintetizînd conceptele unor politologi occidentali, Marianne Birthler, care între 2001 şi 2011, fusese şefa Oficiului pentru administrarea arhivelor Fostei Securităţi est-germane, Stasi (BStU), fostă activistă în cadrul organizaţiei de opoziţie Iniţiativa pentru Pace şi Drepturile Omului (IFM), apoi, din martie pînă-n octombrie 1990, purtătoarea de cuvînt al organizaţiei Uniunea `90 , iar din octombrie 1990 ministru al
Talcioc pentru nostalgicii comunismului
educaţiei în guvernul din landul estic Brandenburg, condus de premierul social-democrat controversat Manfred Stolpe, din care demisionează în semn de protest, în 1992, după aflarea legăturilor primului ministru cu Stasi, evidenţiază șase elemente caracteristice sistemului est-german, calificîndu-l drept totalitar: 1) ideologia unică, 2) un partid de mase, 3) existenţa unei poliţii politice, 4) controlul statului asupra comunicaţiilor de masă (mass-media), 5) controlul asupra armatei şi 6) economia planificată şi centralizată. Astăzi această descriere se bucură de un larg consens, fiind considerată drept cea mai pertinentă de către întregul spectru politic democratic.
Una din revendicările centrale ale opoziţiei viza activitatea poliţiei politice, percepută ca principala instituţie de sprijin al statului totalitar. În acest context istoric, s-au pierdut din vedere celelalte instituţii subordonate controlului de partid, însă mai puţin implicate în represiunea directă a populaţiei.
