Pentru a-şi transmite mesajul impotriva guvernului, opoziţia comunista aplica o strategie dubla: proteste de strada si motiuni de cenzura in Parlament. Chiar daca la protestele de strada numarul manifestantilor nu depăşeşte citeva mii şi chiar daca cele doua moţiuni de cenzura propuse puna acum au fost respinse de deputati, eforturile opoziţiei comuniste si socialiste se concretizeaza prin lansarea sloganului legat de o aderare a Moldovei nu la valorile Uniunii Europene, ci la cele ale Uniunii Vamale - Rusia, Belarus-Kazahstan-Armenia - dominata de Rusia si la viitoarea Uniune Euroasiatica promovata cu consecvenţa de Vladimir Putin, preşedintele de la Kremlin. Vasile Botnaru a stat de vorba pe aceasta tema cu istoricul si analistul politic de la Chisinau, Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Se poate observa cu ochiul liber că, cu cât mai aproape este reuniunea Parteneriatului Estic de la Vilnius, la care autorităţile de la Chişinău vor fi invitate să parafeze Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, cu atât mai mari sunt presiunile din partea opoziţiei parlamentare comuniste asupra actualei guvernări, presiuni care îşi găsesc expresia prin acţiuni de protest pe străzile capitalei, în faţa Parlamentului sau prin moţiuni de cenzură, fără sorţi de izbândă. Toate acestea – cu scopul de a destabiliza scena politică, de a deturna cursul de integrare europeană, într-un moment de o responsabilitate maximă pentru destinul tuturor cetăţenilor Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar de unde ştim că anume acesta este scopul? De fiecare dată le reproşăm comuniştilor acest lucru. Or, un liber arbitru din tribune, stând la o parte, ar punea spune: „Opoziţia are dreptul constituţional la libera manifestare, are dreptul de a critica puterea şi de a propune alternative la cursul pe care îl promovează actuala guvernare”.
Gheorghe Cojocaru: „Într-adevăr, este un drept fundamental, pe care îl consacră şi Constituţia Republicii Moldova, pe care îl recunoaşte şi îl respectă şi actuala putere, însă, în ceea ce priveşte formularea unui curs alternativ la cursul de integrare europeană, aici opoziţia comunistă este într-o criză de idei şi de argumente.
Ceea ce se poate reţine din urma tuturor acestor proteste
Comuniştii nu au propus o alternativă credibilă, un proiect politic care să concureze ideea integrării europene”...
Dincolo de nişte fraze, mai mult cu un conţinut general şi abstract, despre atractivitatea unor proiecte euroasiatice, comuniştii nu au propus o alternativă credibilă, un proiect politic care să concureze ideea integrării europene.”
Europa Liberă: Dar, comuniştii au tot dreptul să prefere o altă abordare, poate că ei preferă să speculeze aceste nemulţumiri sociale, în primul rând, pentru a obţine puterea? După aceea, văd ei ce fac cu ea – rămân pe cursul european sau, într-adevăr, îşi pun în practică ideile de integrare în spaţiul euroasiatic?
Gheorghe Cojocaru: „Poate că o asemenea abordare este preferată pentru că ar putea avea un impact mai mare asupra unui segment anume al electoratului, poate că acesta este un element de tactică, dar, totodată, se poate ca toate acestea să ascundă tot atât de bine şi un oarecare disconfort, pe care anumite cercuri din mediul opoziţiei comuniste l-ar resimţi, dacă s-ar pronunţa deschis împotriva interesului naţional de integrare europeană.”
Europa Liberă: Cert este că, între timp, comuniştii au impus tactica convocării populaţiei şi autorităţilor. După ce au anunţat „un marş spre Chişinău”, iată că şi formaţiunile din coaliţia de la putere au anunţat o Mare Adunare programată pentru 3 noiembrie, care să acorde sprijin cursului european, dar şi partidelor promotoare. Ce să înţeleagă cetăţeanul simplu din această confruntare?
Gheorghe Cojocaru: „Că trăieşte un moment crucial pentru destinul său, că societatea traversează un punct de maximă responsabilitate pentru viitorul de ansamblu al Republicii Moldova, când fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de oportunităţile care se conturează, dar şi de riscurile care ar putea anula un început de parcurs european.”
