Cu un milion și jumătate de persoane dependente, Rusia este una din țările mari consumatoare de heroină, în marea majoritate de proveniență afgană. În declarațiile oficiale Kremlinul se arată îngrijorat că situația se va înrăutăți după retragerea forțelor internaționale din Afganistan la anul. Dar corespondentul Europei Libere la Moscova, Tom Balmforth, ne-a spus într-o relatare că vina aparține mai ales autorităților ruse.
Igor are 27 de ani, își administrează heroină de 12 ani și încă încearcă să se convingă pe sine însuși că nu este pierdut definitiv, că se mai poate lăsa. Declinul lui Igor – scrie corespondentul Europei Libere – a început încă înainte de adolescență. Mama i-a murit când el avea 12 ani și a rămas fără adăpost. În mai puțin de un an Igor a ajuns să bea câte doi litri de vodcă pe zi, iar după doi ani își injecta heroină. Ca să aibă bani de droguri, Igor a început să fure. Și-a pierdut prietenii din copilărie, a petrecut trei ani la închisoare. Are probleme de sănătate multiple și spune că printre altele este impotent.
Igor, care n-a vrut să ne spună numele întreg, este un om deschis și jovial, dar se întunecă la față când se gândește cum a ajuns în situația actuală. Igor se consideră o persoană sociabilă și dornică să muncească, dar care a avut ghinionul să treacă printr-o perioadă dificilă și să caute ceva, orice, care să-l ajute să se relaxeze și să uite de necazuri. Dar a ajuns – așa cum singur spune – într-o „mlaștină”.
Igor nu este singur. Serviciul Federal Antinarcotic estimează între un milion și un milion și jumătate numărul dependenților de heroină din Rusia. Observatori independenți cred că cifra reală ar putea fi dublă. Drogurile ucid anual în Rusia 100.000 de oameni, iar folosirea repetată a siringilor alimentează o epidemie de SIDA care în Rusia este în creștere, în loc să scadă precum în majoritatea țărilor lumii.
Kremlinul califică fluxul de heroină afgană drept o amenințare pentru securitatea națională și acuză periodic trupele NATO din Afganistan că ar fi tolerat înflorirea producției de heroină. Dar în ciuda acestor îngrijorări fățișe Kremlinul face prea puțin să-i ajute pe Igor și ceilalți dependenți să se lase de droguri. Nu există un program de furnizare a siringilor care să reducă numărul infectărilor cu HIV. Iar utilizatorii de heroină, dintre care mulți ar avea nevoie de tratament pentru hepatită, SIDA și altele, sunt discriminați în sistemul de asistență medicală. Uneori în spitale și policlinici li se refuză orice ajutor, așa cum ne-a spus Maxim Malyshev, un voluntar într-o organizație de ajutorare a narcomanilor.
Malyshev spune că în societatea rusă este larg răspândită frica de narcomani, așa că de multe ori când unul dintre ei ajunge la spital i se spune: „pe tine n-o să te tratăm pentru că ești narcoman și o să mori oricum curând”. Organizațiile de felul celei pentru care lucrează Malyshev duc lipsă de finanțare și sunt adesea tratate cu ostilitate de structurile de stat.
Este cazul Fundației Andrei Rylkov, care vrea să pună la dispoziția dependenților teste pentru boli ca hepatita sau SIDA, medicamente și siringi curate. Fundația luptă de asemenea pentru legalizarea terapiei de substituție cu metadon, considerată de Organizația Mondială a Sănătății cea mai promițătoare metodă de combatere a dependenței. Numai că substanța după unii salvatoare este interzisă în Rusia, din care cauză autoritățile au închis temporar sediul Fundației în februarie 2012.
Recent, când Malyshev și colegii lui ajutau narcomani, inclusiv pe Igor, într-o suburbie a Moscovei, polițiștii i-au amenințat cu arestarea și i-au obligat să plece.
În Rusia există și alte organizații care spun că luptă cu dependența de droguri, dar prin metode considerate de mulți barbare. Este cazul grupării din Ekaterinburg „Orașul fără narcotice”, cunoscută pentru că încătușează narcomanii de paturi. Fondatorul grupării, Evgheni Roizman, a fost ales în septembrie primarul orașului.
Maxim Malyshev, el însuși un fost narcoman vindecat, se declară conștient că munca lui și a colegilor lui este „o picătură în ocean”, dar insistă că merită făcută. Igor le este recunoscător voluntarilor hărțuiți de autorități, mai ales că el însuși are mereu probleme cu poliția. O știre bună este că și-a găsit de lucru la un atelier unde se repară autobuzele publice urbane.
„Dacă nu aș avea de lucru aș fi de multă vreme în pușcărie” – spune Igor. Drogurile sunt scumpe, și dacă nu lucrezi singura soluție este să furi, iar pe calea asta ajungi mai devreme sau mai târziu la închisoare”.
