Despre o aniversare a unuia din cei mai cunoscuți moldoveni, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir, au stat de vorbă, în studioul Europei Libere, Vasile Botnaru și istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „La manifestările culturale şi ştiinţifice, desfăşurate, în aceste zile, sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi a Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, prin care se comemorează 340 de ani de la naşterea şi 290 de ani de la trecerea în nefiinţă a ilustrului cărturar Dimitrie Cantemir, este reliefat profilul umanist şi universalist al acestei figuri emblematice, pentru cultura şi ştiinţa noastră naţională, ca şi pentru cea europeană sau orientală, deopotrivă. Opera umanistului enciclopedist Dimitrie Cantemir ilustrează, prin excelenţă, fenomenul sincretismului cultural între Evul Mediu şi Renaştere, între Occident şi Orient, reprezentând o moştenire spirituală de dimensiuni continentale.”
Europa Liberă: Întrucât secolul XXI, cel puţin, debutul acestuia, este, mai curând, unul al antagonismelor, dintre Occident şi Orient, ar fi firească întrebarea dacă Dimitrie Cantemir este un scriitor actual?
Gheorghe Cojocaru: „Odată cu trecerea timpului, se văd mai bine dimensiunile gigantice ale operei sale şi de la Chişinău, Bucureşti, de la Moscova, Berlin, Roma sau Istanbul. Scrisul marelui cărturar a fost marcat de tradiţiile Orientului şi Occidentului, existând în mediul specialiştilor o dispută neîncheiată, până astăzi, asupra primordialităţii elementelor culturale care l-au influenţat, dar ceea ce este neîndoielnic este faptul că opera sa fundamentală s-a inspirat şi alimentat din creaţia populară, din limba maternă, pe care a mânuit-o cu măiestrie. Din perspectiva timpului actual, Cantemir, ca poliglot şi cu preocupări în diverse domenii, rămâne un gânditor la răscrucea civilizaţiilor şi, totodată, după cum observa Şerban Cioculescu, „simţirea lui era al unui moldovean, însufleţit de cel mai fierbinte patriotism.”
Europa Liberă: La umila mea părere, Cantemir, ca şi Ştefan cel mare, era scos în faţă ca o vitrină, fără ca să se plonjeze în lucrările sale. Care este contribuţia lui Dimitrie Cantemir la cunoaşterea trecutului istoric?
Gheorghe Cojocaru: „În tratatele sale de istorie, precum „Descrierea Moldovei”, „Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman”, „Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor”, Dimitrie Cantemir apare ca un cercetător modern al trecutului, cu abordări profunde asupra istoriei naţionale româneşti şi universale, depăşind, cu mult, limitele cunoaşterii, atinse de predecesorii sau contemporanii săi şi deschizând noi orizonturi, în ştiinţa istorică. Cantemir a elucidat chestiunea obârşiei limbii şi neamului moldovenilor, ca ramură a gintei latine a românilor, a subliniat şi a promovat ideea continuităţii şi unităţii etnice a romano-moldo-vlahilor, în spaţiul vechii Dacii, a realizat o examinare sintetică asupra istoriei statului, instituţiilor şi dreptului, în cadrul Ţării Moldovei, a oferit o primă istorie cuprinzătoare a formării şi decăderii Imperiului Otoman.”
Europa Liberă: Cu titlul de concluzie, ce aţi putea spune despre locul ocupat astăzi de Dimitrie Cantemir în cultura şi ştiinţa europeană? Adică ce valenţe europene ar putea surprinde un cercetător în moştenirea lui Dimitrie Cantemir
Gheorghe Cojocaru: „Ales membru al Academiei din Berlin în 1714, Dimitrie Cantemir a ocupat şi ocupă, şi astăzi, un loc de cinste, în panteonul marilor înaintaşi ai culturii şi ştiinţei europene, acest fapt subliniind şi vocaţia europeană a neamului, din care s-a tras şi pe care l-a slujit, cum a înţeles şi cum a putut el mai bine.”
