Preşedintele Băsescu nu dă cu barda, ci cu cazmaua. Pentru început, în grădina euroatlantică, inaugurând scutul antirachetă de la Deveselu. Românii au semnat acordul pentru construirea lui în septembrie 2011. Începutul lucrărilor la acest important obiectiv strategic, cel mai important „salt înainte” euroatlantic spre răsărit peste ruinele zidului Berlinului, coincide cu zvonurile tot mai apăsate că retragerea trupelor americane de pe teatrele de război din Orientul Mijlociu s-ar putea face prin România, aducând-o astfel în cătarea rachetelor.
Materializarea acestui proiect subliniază constanţa cu care a urmărit România menţinerea unui parteneriat strategic şi fără echivoc cu Statele Unite. Portretul preşedintelui pregătindu-şi scutul cu cazmaua în mână se potriveşte imaginii de om întreprinzător şi gata de acţiune, mai ales dacă e vorba despre săpat gropi. Stă deocamdată sub scut, semn că se mai poate apăra cu el. Groapa săpată e un avertisment pentru cei care s-ar afla pe partea greşită a cazmalei că preşedintele nu mai are loc de schelete în dulap. În zidul construcţiilor lui politice e gata să bage pe cine-i vine la mână.
După ani de coabitare cu maşinăriile puterii, preşedintele şi-a întors faţa umană către oameni. Se pregăteşte de viaţa de după. Dar zece ani de preşedinţie şi manevre prin culise l-au blazat şi nu prea mai crede în viaţa de apoi. După ce a incendiat portul, nu a mai rămas cu mare lucru, doar cu nişte resturi din care îi e greu să improvizeze o plută. Faţa umană e pentru indecişii care i-ar putea, cel puţin, retrimite fata la Bruxelles că de nepoţică se ocupă el pe Facebook unde o plimbă şi o răsfaţă pentru simpatizanţii de pe reţeaua de socializare. Este prima blondă cu care se afişază după ceva vreme.
Pe de altă parte, cochetăria cu cazmaua a continuat. De data aceasta în propria grădină pe care, ne spune tot preşedintele, o cultivă de mai mulţi ani şi de unde îşi pune pe masă legumele şi fructele. Pentru firile mai poetice, imaginea preşedintelui prăşind şi udând de două ori pe zi pretenţioasa lui grădină de legume este emoţionantă. Probabil că are apă curentă. Probabil că are canalizare şi încălzire artificială sau cel puţin sere pentru că sezonul roşiilor de grădină a trecut demult. Sau poate că acesta e efectul aureolei prezidenţiale. Nici grădina nu e uşor de identificat. Unii o plasează la vila de protocol de pe malul lacului Snagov deşi specialiştii consideră că roşiile s-ar storci şi castraveciorii s-ar stresa auzind motoarele iahturilor care taie apele pe aripile manelelor. Alţii cred că grădina este undeva dincolo de vila Dante în piscina căreia preşedintele spunea că-şi petrece o bună parte din zi, deşi e greu să alternezi brazdele de tradafiri japonezi, tulipe olandeze, pipa-turcului sau cătină cu roşii, ardei şi castraveţi. Cu toate acestea, de ar fi să ne luăm după fotografii, cuplul prezidenţială a alungat toţi agenţii serviciilor, şi-a suflecat mânecile şi-şi pregăteşte legumele pentru noile fierturi.
E un semn că preşedintele nu e preocupat doar de Roşia Montană, ci şi de roşiile din propria farfurie. „De mult timp nu mai cumpăr de la supermarket”, se destăinuie preşedintele. Şi, într-adevăr, ieşirile la supermarket s-au rărit. Cum s-au rărit şi rândurile partidului de suflet pe care l-a abandonat în primăvara acestui an pentru o mişcare mai populară.
Programul casnic şi ieşirile mai rare nu înseamnă că preşedintele se pregăteşte de pensie tocmai acum, când a aflat că la rectificarea bugetară s-au tăiat sute de milioane din bugetul Ministerului muncii şi că sunt şanse extrem de reduse ca pensiile să fie majorate în viitorul apropiat. Dar în afara hârjoanei cu premierul, preşedintele nu are, deocamdată, de ce da cu cazmaua dar asta nu înseamnă că nu-l mai interesează salata politică. Stă contemplând sistemul de planete şi sateliţii care gravitează în jurul său.
PDL îşi sapă groapa cu gura candidaţilor la nominalizarea pentru prezidenţiale. Fuzionarea lui cu sateliţii săi mici şi flămânzi se va petrece în scurtă vreme măcar pentru a nu a deveni cu totul irelevant. De partea cealaltă, politica lui de coabitare dă roade. Drumul coaliţiei guvernamentale, drept şi fără ezitări, duce în prăpastie. Cuţitele s-au lungit de nerăbdarea de a tăia cordonul ombilical al unor siamezi atât de nepotriviţi. Decalajul cronologic dintre certitudinile PSD-ului şi incertitudinile PNL-ului au transformat îmbrăţişările de grup în bătăi de grupuri de interese.
Nu e vorbă că nu doar foamea de putere erodează forţa de atracţie dintre cele două partide, ci şi prostia, lăcomia pură şi simplă sau, în cazul PSD-ului, gena infracţională moştenită, pare-se, de la precursorii comunişti şi care afectează leadershipul de la preşedinte la ultimul senator.
În vreme ce PNL-ul turbează de aşteptare într-o anticameră electorală cu tot mai puţine ieşiri, PSD este tot mai des expus, după cum se vede statistic, efectelor unei alimentaţii iraţionale. Miron Mitrea e în pericol să intre la regim penitenciar după ce a consumat din prăjiturile otrăvite pe care i l-a dat o maestră a denunţurilor româneşti, cea care a otrăvit Trofeul Calităţii pentru Adrian Năstase. Vicepreşedintele Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor i-a promis denunţătoarei că, dacă-i va renova casa mamei sale, o va numi şefă la Inspectoratul de Stat în Construcţii. S-a ţinut de cuvânt şi nu peste multă vreme numele ei era implicat în scandalul care l-a băgat pe Adrian Năstase la puşcărie. Poate că aveau dreptate cei care spuneau că Miron Mitrea i-a dorit tot binele lui Adrian Năstase.
O altă victimă a propriului stomac este senatorul PSD Nicolae Bădălău implicat în dosarul „Mafia cărnii.” Ar fi vorba despre recuperarea a zeci de milioane de euro din evaziune fiscală. Senatorul spune că nu a fost decât o curea de transmisie între nevoile firmelor din judeţul Giurgiu şi puterea autorităţilor centrale. Au fost puse sub sechestru bunurile a zeci de oameni iar daunele financiare ar putea fi recuperate. E neclar ce se întâmplă cu carnea de pui comercializată de firmele implicate în scandal. Pentru că nu doar operaţiunile financiare erau putrede, ci şi această carne. Se spune că senatorul PSD şi alţi membri din familia de partid s-ar fi hrănit cu bucăţele mai bune şi mai proaspete, primite ca mită. În primăvara acestui an politicianul ar fi primit gratis (mă rog, pentru vorbele bune spuse la telefon) câteva sute de kilograme de carne de pui. Senatorul e om de lume, nu degeaba e vicepreşedinte la comisie pentru drepturile omului. Aşa se face că şi-a cinstit semenii cu o petrecere de pomină organizată la restaurantul lui din Bolintin Vale.
Dar nu mor puii când vor oamenii. Afacerea a ieşit la iveală la momentul oportun, adică înainte cu două luni de publicarea raportului Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru România şi va putea da un semn că lupta anticorupţie a prins aripioare. E posibil ca noile critici pe care le-a adus Crin Antonescu Curţii Constituţionale să dea culoare acestor pagini. La fel şi îndemnul lui Victor Ponta ca instituţiile justiţiei să reziste presiunilor politice.
Cert este că transformarea clasei politice în grupul cu cea mai mare rată infracţională trădează o problemă de sistem mult mai profundă. Tenebroasele afaceri ale liderilor PSD din care s-au publicat amănunte şi interceptări copioase din dosarele secrete ale Procuraturii demonstrează, în primul rând, că în România corupţia este în metastază, răspândită în mod egal în toate straturile puterii, că este o corupţie în formă continuată, delincvenţii fiind recompensaţi cu funcţii şi bani pentru infracţiuni acoperite de ordonanţe şi legi. În al doilea rând, privind retrospectiv, este evident că Victor Ponta şi-a învăţat lecţia când a redistribuit banii din noua rectificare bugetară în principal către serviciile secrete. Îşi încearcă şi el cazmaua în grădina preşedintelui.
