Destinul istoric al Republicii Moldova este unul european

La 7 ani de la integrarea în Uniunea Europeana, românii rămân optimişti cu privire la viitorul ţării. Ei asociază, cel mai frecvent, Uniunea Europeana cu libertatea de a calatori, studia şi lucra, oriunde în UE, cu pacea, diversitatea culturală, democraţia, prosperitatea, cu un cuvânt mai greu de spus în lume, dar şi cu birocraţia, şomajul, risipa de bani, pierderea identităţii culturale. Despre experienţa care poate fi preluată de la ţara vecină, pe calea eurointegrării, vorbim la acest sfârşit de săptămână.

România a fost prima ţară din Europa Centrala şi de Est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. Obiectivul acestei tari a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline. În 2007, s-a decis că Uniunea Europeana sprijină acest obiectiv. Despre procesul de integrarea în UE, care impune întregii societăţi reforme foarte dure şi costisitoare, dar şi avantaje vorbim cu Ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca.

Marius Lazurcă: „Integrarea în Uniunea Europeană a României este un capăt de drum. În acelaşi timp, este un început de drum. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, integrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a fost, mai întâi, confirmarea că negocierile de aderare s-au consumat bine şi au produs rezultatele, pe care şi Bruxelles-ul, şi Bucureştiul le aşteptau. 2007 este pentru România şi confirmarea că reforma a avut succes şi că perioada de transformare şi de tranziţie s-a încheiat, şi că putem începe o altă etapă de dezvoltare.”

Europa Liberă: Şi că a fost o idee naţională.

Marius Lazurcă: „Fără îndoială, 1 ianuarie 2007 este şi acest lucru.”

Europa Liberă: Consensul între reprezentanţii clasei politice, opoziţie şi putere.

Marius Lazurcă: „Da, aveţi dreptate. E legitim să ne amintim faptul că Uniunea Europeană, ca destinaţie pentru România, a făcut obiectul unui consens nu numai politic, care să angajeze întreaga clasă politică, indiferent dacă era la putere sau în opoziţie. A fost, pe lângă un consens politic, şi un consens de societate. Şi aici aş pomeni despre Declaraţia de la Snagov, semnată în 1993, care poartă semnăturile nu numai tuturor liderilor politici relevanţi din România acelor ani, dar şi a lumii academice, a lumii ştiinţifice, şi a tuturor cultelor istorice.

Acesta este un element foarte important, fiindcă, sigur, Uniunea Europeană nu poate să nu ia act despre voinţa unei întregi societăţi. Unu: de a face efortul integrării, de a face eforul reformei, de a plăti preţul transformărilor, pe care apropierea de Uniunea Europeană le cere. În al doilea rând: Uniunea Europeană nu poate să nu ia notă de faptul că acest consens de societate va dura, indiferent de rezultatele, pe care ciclurile electorale succesive le vor produce. Or, acesta este un lucru absolut fundamental şi, în fond, combustibilul esenţial pe care procesul de integrare al oricărei ţări în Uniunea Europeană trebuie să-l aibă.”

Europa Liberă: Şi dacă această stare de spirit nu domină în Republica Moldova, e mai greu să credem în ireversibilitatea parcursului european?

Marius Lazurcă: „Eu, personal, cred că destinul istoric al Republicii Moldova este unul european. Cred că sensul – către care întreaga societate din Republica Moldova se îndreaptă, într-un ritm uneori mai rapid, alteori mai lent – este unul occidental. Argumentele sunt foarte numeroase şi ele au fost, în multe circumstanţe, inventariate.

Republica Moldova are o majoritate de limbă română şi, în momentul de faţă, este singura ţară cu o limbă oficială neolatină, care nu face parte din Uniunea Europeană. În al doilea rând, cultural vorbind, aici nu avem niciun dubiu, Republica Moldova, prin cetăţenii ei, face parte din Uniunea Europeană. Şi aici vă dau un exemplu absolut elementar: de ce nu le e greu moldovenilor să înveţe limbile străine ale continentului european, de ce le învaţă cu atâta uşurinţă? Tocmai fiindcă le simt apropiate, tocmai fiindcă au o familiaritate adâncă cu cultura europeană, din care aceste limbi s-au născut şi pe care aceste limbi o ilustrează. Însă eu aş mai da alte două argumente celor care îmi arătau mereu rezultatele sondajelor de opinie.”

Europa Liberă: Care arată că s-ar împărţi opţiunile între pro-est şi pro-vest...

Marius Lazurcă: „Care arată că, într-adevăr, opţiunile cetăţenilor Republicii Moldova par să fie echivoce, încă indecise sau încă suficient de ambigue. Iar eu le dau următorul exemplu, eu mă uit la două elemente foarte simple, dar, în acelaşi timp, foarte grăitoare: unde îşi doresc moldovenii să îşi petreacă concediile şi unde doresc moldovenii să-şi trimită copiii la studii?... Nu cred că e o întâmplare faptul că moldovenii preferă să meargă în Italia în concediu, în Spania...”

Europa Liberă: ...în Grecia...

Marius Lazurcă: „...în Grecia, în spaţii care, geografic vorbind, sunt în Occident. În al doilea rând, nu cred că e o întâmplare că moldovenii doresc ca progeniturile lor, copiii lor, să-şi facă studiile în Occident, fie că acest Occident înseamnă la Bucureşti, la Iaşi, la Timişoara sau la Paris, la Londra sau la Berlin. Ce spun aceste două exemple? Ele, probabil, apar, în multe dintre documentele oficiale ale Republicii Moldova. Mai întâi, ce e concediul, dacă nu este perioada cea mai fericită dintr-un an? Dacă noi ne dorim ca perioada de odihnă, perioada în care suntem relaxaţi, fericiţi, s-o petrecem în Occident, înseamnă că tânjirea noastră reală este către Occident, nu-i aşa? Mai mult decât atât, dacă noi dorim ca viitorul nostru să fie, prin copii, asociat cu Occidentul, înseamnă că, într-adevăr, tânjirea noastră, indiferent de opţiunile politice interne, este una occidentală.”

Europa Liberă: Din observaţiile dumneavoastră, s-a discreditat, în Republica Moldova, această idee de integrare europeană? E vina politicienilor care au ridicat prea mult aşteptările?

Marius Lazurcă: „Sarcina guvernelor democratice şi pro-europene, care s-au succedat, începând cu septembrie 2009, a fost una foarte dificilă, din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, au primit în gestiune un stat care avea grave dificultăţi economice. În al doilea rând, se angajau, într-un proces de dialog cu Bruxellesul sau de integrare europeană, într-un moment în care economia globală era încă afectată de criză. În al treilea rând, Europa însăşi depăşise, din păcate, entuziasmul integraţionist, entuziasmul lărgirii, de care România, într-un fel, prinzând un ultim tren, a beneficiat, în anii de dinaintea integrării din 2007.

Aşadar, nu e neapărat surprinzător faptul că există o oarecare dezamăgire, în raport cu performanţele totuşi meritorii ale guvernelor, fiindcă au fost mai multe, pro-europene şi democratice, care s-au succedat, începând cu anul 2009. E o oboseală...”

Europa Liberă: Dar pentru UE extinderea astăzi nu mai e o prioritate. Extinderea spre Est.

Marius Lazurcă: „Extinderea face parte din chiar esenţa Uniunii Europene. E un proces care nu va înceta niciodată, chiar dacă ritmurile extinderii vor putea deveni, cum e cazul acum, mai lente, decât au fost, în alte perioade istorice. De ce spun că lărgirea face parte din esenţa Uniunii Europene? Fiindcă ţine de instrumentele, prin care Europa îşi demonstrează atractivitatea, succesul.

În ziua în care Europa nu va mai deveni o destinaţie pentru ţările din vecinătatea ei, în ziua în care ţările din vecinătatea Uniunii Europene, care nu fac parte din Uniunea Europeană, nu vor mai dori să se integreze în Uniunea Europeană, în ziua aceea, vom constata că Uniunea Europeană şi-a pierdut apelul, atractivitatea. Or, e limpede că ziua aceasta nu a venit încă.

Uniunea Europeană este, în continuare, zona cea mai liberă, cea mai sigură, cea mai prosperă, de pe mapamond. Şi cred că perioada când vom putea constata declinul Europei nu a sosit încă. Aşadar, trebuie să avem răbdare. Suntem într-o perioadă în care Europa, ieşind cu dificultate, din criza economică şi financiară globală, îşi recalibrează configuraţia, îşi redefineşte instituţiile, se pregăteşte pentru viitor. E o perioadă în care procesele tradiţionale sunt, într-un fel, puse într-un ritm mai lent, însă această perioadă se va isprăvi. Trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm ziua, în care Uniunea Europeană îşi va recăpăta vigoarea şi dinamismul de altădată.”

Europa Liberă: Domnule ambasador, insist să revenim la avantaje şi beneficii, pentru că, din mediul agricol, aud că există temeri că, din moment ce nu există această competitivitate a produselor moldoveneşti, s-ar putea să fie invadată piaţa Republicii Moldova de produsele occidentale, şi atunci rămâne la pământ agricultura. Pe de altă parte, chiar occidentalii încurajează şi spun că şi agricultura va beneficia de fonduri europene, va fi modernizată. Unde e adevărul?

Marius Lazurcă: „Aş vrea să spulberăm împreună o iluzie şi anume că ţările se pot izola, şi anume că ţările se pot închide în ele însele, încercând, în felul acesta, să se protejeze de competiţie, să se protejeze de concurenţă. Ţările de astăzi nu mai pot face asta, fiindcă suntem în epoca în care ţările sunt obligate să se deschidă, tocmai pentru a-şi spori gradul de competitivitate şi pentru a face, cu adevărat, faţă competiţiei.

Republica Moldova deja este o ţară deschisă, deja prin regimul comercial care o leagă, pe de o parte, de statele CSI, pe de altă parte, de Uniunea Europeană. Republica Moldova este un spaţiu economic deschis, integrat, într-un mod echilibrat, atât pe piaţa tradiţională a ţărilor din fosta Uniune Sovietică, mai cu seamă, pe piaţa Federaţiei Ruse, cât şi gradual, din ce în ce mai mult, pe piaţa Uniunii Europene.

Republica Moldova nu este acum în situaţia unui stat izolat, unui stat repliat asupra propriilor valori, într-un soi de strategie de autoprotecţie, care să poată dura la infinit. Totuşi Uniunea Europeană propune Republicii Moldova să se deschidă încă mai mult şi să formeze, împreună cu celelalte state ale Uniunii Europene, un spaţiu economic unic, un spaţiu economic comun. Această propunere reprezintă un prim-pas de integrare, în fond, în Uniunea Europeană. Libera circulaţie a capitalurilor şi bunurilor este folositoare tuturor statelor care participă la ea, fie şi din motivul că această liberă circulaţie a capitalurilor şi bunurilor trebuie să se sincronizeze cu libera circulaţie a persoanelor. Altminteri, această libertate economică nu este completă.

Oamenii trebuie să înceapă să circule liberi, iar lucrul acesta se va întâmpla şi cu moldovenii care vor primi, fără îndoială, într-o perioadă scurtă de timp, libertatea de a circula liber cu paşapoartele naţionale ale Republicii Moldova. Şi un lucru, pe care România, de pildă, şi-l doreşte foarte mult şi pentru care România militează. În al doilea rând, ceea ce Uniunea Europeană propune Republicii Moldova este un proces gradual, un proces care ţine cont de condiţiile proprii ale economiei din Republica Moldova. E un proces negociat, e un proces în care Republica Moldova îşi poate prioritiza timpii de integrare, în acest spaţiu economic comun, în care Republica Moldova poate să afirme: acestea sunt industrii vitale pentru noi, care trebuie pregătite, în timp să facă faţă competiţiei cu companiile, probabil, mai bine pregătite din Uniunea Europeană, aşa încât nu vom deschide toate sectoarele economice, deodată, competiţiei continentale, ci ne vom lua o perioadă de graţie, o perioadă în care să ne pregătim pentru o competiţie complet deschisă şi complet liberă.”

Europa Liberă: Dar, în şapte ani, agricultura României s-a modernizat?

Marius Lazurcă: „Sentimentul meu este că s-a modernizat şi s-a modernizat foarte mult. Acuma nu mă luaţi drept ceea ce nu sunt. Nu mă pricep la agricultură deloc. Cred că nu pot să deosebesc grâul de secară, deşi pot deosebi, şi am învăţat aceasta la Chişinău, pâinea făcută din grâu de pâinea făcută din secară. Nu aş vrea să pretind că vorbesc ca un specialist, fiindcă nu o fac.

Însă ce s-a întâmplat, în ultimii ani, şi se întâmplă, din ce în ce mai mult, este că industria agroalimentară din România devine, pe de o parte, din ce în ce mai capabilă să răspundă nevoilor populaţiei mari a României, în al doilea rând, devine un important furnizor de export pentru România. Şi, într-adevăr, anul trecut, valoarea exporturilor de produse agroalimentare din România a depăşit valoarea importurilor, ceea ce este un semn bun.

România are vocaţia de a fi un mare producător agricol european şi, într-adevăr, există anumite produse, cum ar fi porumbul, de pildă, sau soia, unde România face parte deja din primele cinci state producătoare din Europa. Iar procesul este abia la început. România a trecut printr-o transformare colosală a sectorului agricol, abia acum se consolidează marile ferme, fermele private care cultivă zeci de mii de hectare, abia acum apar gospodăriile ţărăneşti medii, autentice, produsele certificate ş.a.m.d. Marele câştig, în fond, este acesta. România a devenit capabilă să se hrănească pe sine şi să exporte. Şi să facă aceasta cu produse deplin sigure, nu numai deplin gustoase, cum ştim cu toţii că erau produsele agricole româneşti.”

Europa Liberă: Domnule ambasador Lazurca, un capitol aparte în relaţia cu Uniunea Europeană este reforma sistemului justiţiei şi lupta cu corupţia. E o prioritate şi pentru relaţia moldo-comunitară. Ştim că şi pentru România a fost o lecţie, destul de grea, şi încă se mai fac auzite voci care spun că România rămâne restanţieră la capitolul combaterea corupţiei. De ce atât de anevoios se face această reformă în domeniul justiţiei? Şi cum trebuie înţeleasă o adevărată luptă cu corupţia?

Marius Lazurcă: „O să încep cu ultima dumneavoastră întrebare. Şi anume, cum poate fi înţeleasă lupta cu corupţia. Ea trebuie să figureze nu numai pe agenda dialogului guvernului de la Chişinău, de pildă, sau de la Bucureşti, sau de la Paris cu Bruxellesul, ci, în primul şi în primul rând, pe agenda oricărui guvern cu propriii cetăţeni. Fiindcă a lupta împotriva corupţiei este o datorie fundamentală a oricărui guvern, în raport cu propriii cetăţeni. Chiar dacă această datorie nu a făcut obiectul campaniei electorale, chiar dacă un partid anume care, să zicem, a câştigat alegerile, nu le-a spus, nu le-a promis cetăţenilor că va lupta cu corupţia, această datorie este imprescriptibilă, această datorie nu poate fi în niciun fel evitată, fiindcă o societate lipsită de corupţie este o societate mai liberă şi este singura societate în care cetăţenii au dreptul să trăiască.

Repet, nu e o datorie lupta împotriva corupţiei a guvernului de la Chişinău, în raport cu Bruxellesul sau cu alte state membre ale Uniunii Europene, ci o datorie a guvernului de la Chişinău, în raport cu propriii cetăţeni... Şi aceşti cetăţeni au dreptul să reamintească propriului guvern de această datorie. De ce spun aceasta? E un lucru foarte simplu, fiindcă, în general, corupţia deturnează banii cetăţenilor. Într-o lume încă săracă, cum e lumea din Republica Moldova şi, în bună măsură, lumea din România, trebuie să avem grijă cu toţii de banii pe care cetăţenii îi plătesc, prin taxe şi impozite, din respect faţă de acest bun al cetăţeanului. Toate guvernele trebuie să se asigure că acest bun al cetăţeanului, care se exprimă în taxe şi impozite, nu este deturnat, nu este folosit pentru îmbogăţirea frauduloasă a celor care au puterea.”

Europa Liberă: Dar marii rechini ai corupţiei e mai greu să ajungă după gratii?

Marius Lazurcă: „Fără îndoială. Şi lucrul aceste nu se întâmplă numai în Republica Moldova. Uniunea Europeană încearcă să îşi definească, la nivel comunitar, pentru a propune tuturor statelor membre, mecanisme comune de combatere a corupţiei. Aşadar, lupta împotriva corupţiei nu este o pretenţie a Uniunii Europene faţă de statele partenere din vecinătate, state care îşi doresc sau nu să se integreze în Uniunea Europeană, ci o pretenţie pe care Uniunea Europeană o are faţă de ea însăşi şi faţă de toate statele care fac parte din Uniunea Europeană. Uniunea Europeană are instituţii şi mecanisme extraordinar de puternice, de verificare a felului în care fondurile comunitare se folosesc.

Aşadar, pretenţiile noastre sunt adevărate şi solide tocmai fiindcă, înainte de orice, le avem faţă de noi înşine, nu numai sau prioritar, faţă de cei care sunt partenerii noştri. Sigur că, cu cât o persoană coruptă este mai importantă în stat, cu atât deţine mai multe pârghii de putere, pentru a evita inculparea lui sau judecarea lui. Însă lucrul acesta nu trebuie să ne descurajeze.

Mai întâi, trebuie să privim cu realism şi să admitem că aşa este şi să vedem, în această realitate, un stimulent în plus pentru a asigura independenţa organelor de anchetă şi organelor de administrare a justiţiei din statele noastre. Sigur, această exigenţă a realismului trebuie să ne însoţească mereu, să nu ne imaginăm că va fi posibil, fiindcă nu e posibil să avem condamnări spectaculoase, a doua zi, după declanşarea campaniei de luptă împotriva corupţiei. Nu se poate. Însă să avem răbdare, să avem înţelegere, să contribuim, în fiecare zi, fiecare cu mijloacele care ne stau la dispoziţie, pentru atingerea acestui obiectiv esenţial, chiar dacă e un obiectiv indirect, şi anume întărirea independenţei, autonomiei decizionale a poliţiei, a Procuraturii Generale, a Curţilor Judecătoreşti, a Consiliului Suprem al Magistraturii, al Curţii Constituţionale, al întregului sistem care ilustrează un principiu legal şi constituţional vechi, de când lumea, şi anume că cetăţenii sunt cu toţii egali în faţa legii.”

Europa Liberă: Ştiţi, ce descurajează cel mai mult firul ierbii? Această existenţă a două lumi paralele: a celor care trăiesc bine şi foarte bine, în lux, şi a celor care trăiesc în mizerie, în sărăcie lucie.

Marius Lazurcă: „Nu inegalitatea veniturilor ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, ci inegalitatea de acces la dreptate, la justiţie... Fiindcă nu există societăţi – decât societăţile totalitare – care au reuşit să egalizeze veniturile sau să reducă, până la irelevanţă, diferenţa de venit între cei mai avuţi şi cei mai puţin avuţi. Evanghelia o spune foarte limpede: „Îi veţi avea pe săraci întotdeauna cu voi.” Sărăcia nu poate fi eradicată şi penuria a însoţit omenirea, de-a lungul întregii ei istorii. Însă grav şi imoral este ca cetăţenii să nu fie cu toţii egali în faţa legii, să nu fie cu toţi egali în faţa statului... Acesta este un obiectiv, pe de o parte, mai realist, decât egalizarea veniturilor şi a avuţiei şi un obiectiv pe care ni-l putem propune.”

Europa Liberă: S-ar părea că eu în faţa legii sunt egală, dar, când mă gândesc că magistratul, care e în faţa mea, are palat de milioane, maşină de ultim model, feciori trimişi la învăţătură peste hotare, sigur că, e greu să mă cred că el va face ca legea să fie dreaptă cu mine.

Marius Lazurcă: „Da, sigur. Vă înţeleg punctul de vedere. Pe de altă parte, nici nu aş vrea să aducem discuţia pe terenul neapărat al unor situaţii concrete. Cert este că unul dintre mecanismele de asigurare a accesului egal în faţa legii, pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, este crearea unei instituţii de verificare a averilor, întâi de toate, ale cetăţenilor cu poziţii importante în stat şi de constatare sau nu a integrităţii acestor persoane. E un mecanism instituţional-procedural, care, gradual, începe să se creeze în Republica Moldova, inclusiv cu sprijinul României, unde Comisia Naţională de Integritate funcţionează foarte bine, încât au demarat multe confiscări ale unor averi ilicite.

Aşadar, obiectivul nostru nu este să numărăm casele, conturile cutării judecător sau a cutării procuror, ci să ne asigurăm că averile respectivelor persoane sunt dobândite, în mod licit. În al doilea rând, să ne asigurăm că aceste averi, dacă sunt licite, nu constituie un obstacol, în calea cetăţenilor care îşi caută dreptate.”

Europa Liberă: Cresc sau nu şansele apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, din moment ce statul rămâne scindat? Avem acest conflict transnistrean, care 22 de ani rămâne, deocamdată, nesoluţionat şi foarte greu se identifică rezolvarea definitivă a lui.

Marius Lazurcă: „România crede că da. Cu cât Republica Moldova devine un stat mai democratic, mai liber pentru cetăţenii ei, cu cât Republica Moldova devine un stat mai prosper, cu atât atractivitatea malului drept creşte şi pentru cetăţenii de pe malul stâng. De altfel, e un lucru pe care, la Bruxelles, în capitalele statelor membre, l-am înţeles, atunci când am fost de acord să îndreptăm o parte din asistenţa financiară, pe care Uniunea Europeană o dedică Republicii Moldova şi unor proiecte numeroase dezvoltate, în colaborare între malul drept şi malul stâng al Nistrului.

Premisa noastră este tocmai că, în felul acesta, creştem gradul de cunoaştere cu privire la Uniunea Europeană, pe malul stâng al Nistrului şi gradul de cointeresare a unor grupuri sociale diverse, dar, în aceeaşi măsură, bine ţintite din societatea transnistreană pentru Uniunea Europeană. De pildă, noi credem că comunitatea de afaceri din Transnistria are un interes real să îşi creeze o punte de acces către piaţa largă a Uniunii Europene. Sigur, o piaţă mai exigentă, o piaţă mai competitivă, o piaţă care nu absoarbe decât produsele de înaltă calitate, însă, în acelaşi timp, e o piaţă mult mai predictibilă şi care asigură o dezvoltare mai sigură, în viitor, a afacerilor.

Societatea civilă de pe malul stâng al Nistrului poate să reprezinte o curea eficientă de transmitere a informaţiei reale despre Uniunea Europeană către cetăţeni. Credem, de asemenea, că tineretul din Transnistria are dreptul să ştie că universităţile din Europa – fiindcă sunt cele mai vechi din lume – sunt, probabil, şi cele mai bune. Şi că, având acces la studii, la marile universităţi europene, îşi pot optimiza şansele de carieră şi şansele unei biografii reuşite.”

Europa Liberă: Cum se văd lucrurile: mai întâi, o Moldovă reunificată şi apoi o Moldovă eurointegrată sau invers?

Marius Lazurcă: „Bruxelles-ul se uită la Republica Moldova în graniţele ei internaţionale cunoscute. Sigur, în acelaşi timp, nu ne amăgim, ştim de existenţa liniei de diviziune, între malul drept şi malul stâng al Nistrului. Însă noi vedem, fie de la Bruxelles, fie de la Bucureşti, fie de la Varşovia sau de la Paris, Republica Moldova, în graniţele pe care le-am recunoscut, după declararea independenţei acestui stat.

Mai mult decât atât, propunem asistenţa noastră, de pildă, accesul la spaţiul economic comun al Uniunii Europene, accesul la un regim de circulaţie liberă şi fără vize tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de locul de reşedinţă, fie că locuiesc la Tiraspol, la Dubăsari, la Varniţa sau la Nisporeni. Ne uităm la Republica Moldova, aşa cum apare ea în toate atlasele politice ale lumii, ca un spaţiu unitar, şi încercăm, prin asistenţa pe care o oferim Republicii Moldova, să stimulăm dialogul peste Nistru, între autorităţile legale, constituţionale de la Chişinău şi autorităţile de facto de la Tiraspol. Într-un fel, încercăm să mergem în paralel şi să întreţinem, în acelaşi timp, şi procesul de apropiere de Uniunea Europeană a Chişinăului, şi dialogul absolut necesar dintre Chişinău şi Tiraspol.”

Europa Liberă: Domnule ambasador Marius Lazurcă, vă mulţumesc foarte mult pentru aceste răspunsuri. Până la o altă întâlnire. Mulţumim foarte mult.

Marius Lazurca: „Mulţumesc şi eu.”