Reforma Procuraturii a intrat în dezbatere publică. Între altele, reforma promite procurorilor mai multă independenţă şi propune eliminarea gradelor speciale, similare celor militare. Ce se va schimba în Procuratură în următorii ani aflăm de la Procurorul General, Corneliu Gurin.
Europa Liberă: Domnule procuror general, vă mulţumim mult că aţi acceptat să acordaţi acest interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă şi, desigur, vom vorbi despre noua faţă a Procuraturii, cum ar trebui să arate aceasta. Dar insist să pornim dialogul de la acest ultim sondaj de opinie care arată că doar optsprezece la sută dintre cetăţeni au încredere în Procuratură. Aveţi o explicaţie pentru faptul că doar unul din cinci cetăţeni are încredere în această instituţie?
Corneliu Gurin: „Sunt sondaje şi sondaje. Desigur, încrederea este joasă şi la un nivel când mai jos, probabil, nici nu se poate. Aceasta am înţeles-o şi de la început, când am intrat în exerciţiul funcţiunii şi asta mi-am pus-o drept scop: să sporim încrederea în Procuratură, dar, de fapt, încrederea în justiţie, la general. Explicaţii pot fi mai multe, dar cred că o mare parte din vină, dacă s-ar putea spune, sigur, o purtăm toţi cei care fac parte din Procuratura Republicii Moldova. Şi anume prin conştientizarea faptului că avem mult de lucru, că avem rezerve şi prin conştientizarea faptului că trebuie să schimbăm lucrurile, vom obţine o creştere a încrederii în activitatea pe care o desfăşurăm.”
Europa Liberă: A pătruns factorul politic în instituţie şi dacă cumva şi aceasta se răsfrânge asupra bunei activităţi a Procuraturii? Şi tot aici vreau să vă întreb de ce ar fi Procuratura mai influenţabilă şi mai coruptă decât alte structuri din acelaşi sistem, justiţia?
Corneliu Gurin: „Nu cred că Procuratura este mai mult influenţată şi mai coruptă sau mai afectată de influenţe politice. Categoric nu sunt de acord. Însă nu putem nega că aceste fenomene există sau că există asemenea cazuri. Ele nu poartă un caracter sistemic. Dar asemenea fapte au loc. Evident, politicul a pătruns peste tot.
Suntem o societate politică şi nu putem să nu ţinem cont de faptul că există anumite influenţe. Important este până la ce nivel se exercită ele şi cu ce scop. Dacă aceste influenţe se exercită cu scopul de a subordona instituţia sau de a se implica pentru cazuri concrete, atunci, cu siguranţă, asemenea tentative sau asemenea imixtiuni sunt ilegale. Dacă influenţele au scopul uneori, spre exemplu, de a soluţiona problemele unor cetăţeni anume sau de a examina probleme anume, atunci ele pot fi considerate cvasi-legale. Desigur, ne-am dori ca să nu existe deloc, însă deocamdată nu putem spune acest lucru.
Pe de altă parte, personal nu am simţit o asemenea presiune. Poate în afară de etapa numirii în funcţie, nu am simţit o presiune, din punct de vedere al exercitării atribuţiilor, cu mici excepţii. Consider că invitarea, spre exemplu, a procurorului general, a ministrului de Interne, a şefului CNA – care conduc instituţii ce desfăşoară anchete pe cazuri concrete – invitarea în Parlament, cu prezentarea de informaţii şi rapoarte, aceasta constituie o imixtiune şi, de fapt, o formă de presiune politică. Uneori şi anumite petiţii, care sunt expediate, cu solicitări foarte detaliate pe cazuri concrete din partea deputaţilor, din partea unor persoane publice asupra unor cazuri concrete şi detalii tot ar putea fi considerate ca imixtiune şi ca influenţă politică. Cel puţin, noi rezistăm la asemenea tentative şi chiar dacă nu le place celor care solicită astfel de informaţii, deocamdată ne menţinem pe poziţii.”
Europa Liberă: Bunul mers al reformei depinde atât de voinţa politică din ţară, cât şi de felul cum pe interior vreţi ca acest succes al reformei să fie unul sesizabil şi pentru cetăţean.
Corneliu Gurin: „Evident. De aceasta iarăşi putem spune că nu putem face abstracţie de factorul politic. Din ceea ce am simţit până acum, există această voinţă, la nivelul autorităţilor decizionale, există necesitatea care s-a creat în societate de a efectua aceste reforme anume pentru a spori încrederea şi, cel mai important, poate că există această dorinţă sau acceptare a necesităţii de schimbare şi de modernizare, în cadrul Procuraturii.
Chiar dacă vorbim de persoanele care au o educaţie mai europeană sau cei care sunt tineri în Procuratură, dar şi persoanele care au deja experienţă şi unii dintre ei poate au activat, câţiva ani, şi în perioada de până la independenţa Republicii Moldova, în perioada sovietică, chiar şi ei, desigur, şi-au schimbat şi viziunile, şi accepţiunile, şi susţin necesitatea modernizării.”
Europa Liberă: Şi rezistenţă pe interior nu există?
Corneliu Gurin: „Avem. Desigur că vom avea rezistenţă, însă ea nu este atât o rezistenţă la lucrurile care se propun spre îmbunătăţire, cât poate fi considerată o temere de pierdere a locului de muncă, deja încălzit. Deci toţi s-ar gândi doar la soarta lor. Însă, dacă discutăm lucrurile sincer şi când le discutăm în colectiv cu colegii, atunci şi cei care s-ar părea că au o rezistenţă, în principiu, sunt de acord că trebuie să se conformeze noilor realităţi ale vieţii. Fiecare om îşi face griji pentru locul de muncă – aceasta este poate una dintre cauzele care îi face rezistenţi. Trebuie să se explice că doar se vor modifica atribuţiile şi obligaţiile şi cei care au capacităţi, desigur, vor fi păstraţi.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ce scopuri urmăriţi prin această reformă, din moment ce multe voci mai spun că Procuratura, până astăzi, rămâne a fi una de tip sovietic? Doar să schimbaţi gradele pe mantie?
Corneliu Gurin: „Nu este adevărat că Procuratura a rămas o instituţie de tip sovietic.”
Europa Liberă: Dar am auzit aceasta şi din gura politicienilor...
Corneliu Gurin: „Este un mit. De fapt, militarizarea Procuraturii sau păstrarea reminiscenţelor sistemului sovietic sunt mai mult nişte mituri. Mai ales, sunt generate de faptul că Procuratura are anumite atribuţii în domeniul reprezentării intereselor generale ale societăţii sau de investigaţii generale, se pretinde acea supraveghere generală care exista anterior. Nu este aşa, Procuratura nu verifică fiecare colţişor de piaţă sau fiecare businessman, sau fiecare întreprindere. Intervine doar atunci când există sesizări şi doar atunci când ele au şi un caracter penal. Pe aceasta se concentrează procurorii şi, de fapt, dacă am sta să analizăm activitatea aceasta de investigare generală, nu este foarte complexă sau nu este desfăşurată cu anvergură foarte mare.
Dar iarăşi cei care critică, de fapt, sunt cei care ulterior doresc ca Procuratura să se implice în asemenea lucruri. Foarte rar când o petiţie sau o adresare, o interpelare, sau o întrebare, de exemplu, din acelaşi Parlament, sau o sesizare de la guvern conţine elementele unei plângeri adresate în cadrul procesului penal. Toţi ne cer: clarificaţi-vă cu o situaţie din domeniul cutare; de ce pensionarii nu primesc pensia; de ce nu merge ascensorul; de ce la piaţă se vând produse de aşa gen; de ce gardurile nu sunt ridicate ori lacurile nu sunt gestionate corect?!
Deci acestea nu sunt lucruri în atribuţia procurorilor, dar toţi cer de la noi. Putem spune că are loc o confuzie. Chiar cei care spun că nu se reformează contribuie poate la menţinerea acestui mit sau a acestor percepţii.”
Europa Liberă: Totuşi care este filosofia în spatele reformei? Când zici „justiţie de tip sovietic”, este clar: nu vrem să fie sovietică. Ce fel de model vreţi să fie?
Ne dorim mai puţine sentinţe de achitare, ne dorim mai puţine cauze încetate pe motive care ulterior se dovedesc a fi ilegale. Şi ne dorim ca, atunci când o persoană a avut de suferit, cel care a cauzat suferinţele respective să fie tras la răspundere, iar cel nevinovat să nu sufere.”
Europa Liberă: Şi dacă ancheta iniţiată de procurori e una de bună-credinţă, iar mai sus e rea-credinţă?
Corneliu Gurin: „Mai sus unde? Unde mai sus?”
Europa Liberă: La Curtea de Apel, la Curtea Supremă de Justiţie.
Corneliu Gurin: „Anume de aceea şi există câteva trepte ale justiţiei. Există câteva posibilităţi de căi de atac. Eu sunt departe de gândul că întregul sistem de justiţie este totalmente putred şi nu poate fi remediat. Chiar dacă se greşeşte la o primă instanţă sau la a doua instanţă, chiar în cadrul Curţii Supreme de Justiţie, spre exemplu, sau prin alte diferite căi extraordinare de atac, avem posibilitatea să stabilim adevărul. Chiar în cazurile când vedem că nu mai este posibil, cazurile au fost soluţionate, mergem pe aplicarea unor măsuri de prevenţie ulterioară, adică înaintăm recursuri, în interesul legii. Pentru ca greşelile care au fost depistate să nu se mai comită şi să uniformizăm practica judecătorească, astfel, ca să nu mai avem temeiuri de sancţionare sau temeiuri de prejudiciere a intereselor altor cetăţeni, după ce au fost deja cazuri unde s-a greşit.”
Europa Liberă: Vorbeam ceva mai devreme despre voinţa politică. Pe cât de mult contează pentru dumneavoastră să existe consens – când e vorba de reforma Procuraturii – între putere şi opoziţie?
Corneliu Gurin: „Evident, contează. Mai ales dacă ne propunem să modificăm Constituţia. Voturile actualei coaliţii majoritare nu ajung pentru modificarea Constituţiei. Dar nu numai. Este o reformă care nu ţine de un partid sau de o coaliţie care se află astăzi la putere. Este o reformă care vizează o instituţie fundamentală a statului, stabilită prin Constituţie. Procuratura nu poate aparţine cuiva anume.
Eu mi-aş dori un consens parlamentar la capitolul promovarea reformei Procuraturii. Şi spunea ministrul Justiţiei că, atunci când s-a votat Strategia de reformă a justiţiei, a existat acest consens. Ar trebuie să existe şi pe acest segment, care este parte a sectorului justiţiei, să existe acest consens sau, cel puţin, să nu existe neacceptare totală, da, poate anumite interese politice de moment, dar o critică totală şi neargumentată ar prejudicia mersul reformei. Şi ar fi de dorit să nu admitem acest lucru.”
Europa Liberă: Iar modificarea Constituţiei se va referi strict doar la alegerea procurorului general?
Corneliu Gurin: „Nu doar. Sunt şi idei de revizuire a aspectelor legate de intervenţia procurorilor în interesul societăţii. Adică ceea ce s-ar considera că mai rămâne, după reforma 2000, o reminiscenţă a supravegherii generale. Deci precizarea anumitor noţiuni din articolul respectiv al Constituţiei. Procurorii, la rândul lor, doresc şi mai mult. Ei ar dori stabilirea statutului de magistrat, ceea ce ar însemna, probabil, modificarea Constituţiei şi excluderea subordonării ierarhice, dar şi instituirea garanţiilor de independenţă şi inamovibilitate a procurorilor, chiar în Constituţie, similar judecătorilor. Dar aceasta este o chestiune mai de perspectivă. Nu ştiu dacă suntem pregătiţi, în situaţia actuală, să o promovăm la modul complex. Deocamdată ne propunem să mergem pe paşi mici, dar mai importanţi.”
Europa Liberă: Domnule Gurin, dar chiar contează cine alege procurorul general: Parlamentul sau preşedintele?
Corneliu Gurin: „Eu nu cred că este o problemă atât de gravă, cum iarăşi s-a încercat a se prezenta. Dar pentru că există aceste suspiciuni, pentru că astăzi Constituţia prevede dreptul discreţionar al preşedintelui Parlamentului de a propune candidatura şi, cu mici excepţii, nu a existat un mecanism, probabil, vă aduceţi aminte, la începutul anului, s-a încercat un concurs public la acest capitol. Anterior nu au existat cazuri când candidatura la funcţia de procuror general să fie discutată public, să fie analizată în prealabil, să fie concurs la această funcţie. Deci întotdeauna candidaţii au apărut în ajun, au apărut persoane care erau promovate de anumite poate chiar forţe politice sau de anumite grupuri.
Astăzi aceste percepţii sunt mai puţine, dar nu ar trebui să le admitem şi pe viitor. Anume de aceasta s-a propus un fel de simbioză, de implicare parţială a politicului prin intermediul preşedintelui ţării, care este exponentul majorităţii parlamentare. Iar candidatura pentru funcţia de procuror general să fie selectată, propusă de către corpul de procurori. Adică să existe o colaborare a puterilor, am putea să spunem, în acest sens.
Eu nu exclud nici varianta, spre exemplu, ca preşedintele să o înainteze, ulterior, Parlamentului. Se poate ajunge şi la aceasta, se întâmplă în alte ţări, de ce nu? Dar deocamdată aceasta ar fi poate o soluţie similară aplicabilă magistraţilor, acolo unde preşedintele ţării deţine dreptul de a numi magistraţi, cu excepţia celor de la Curtea Supremă de Justiţie, care trebuie să fie numiţi de Parlament şi pentru care au existat anterior probleme, când Parlamentul a blocat anumite numiri, fără a explica motivele.”
Europa Liberă: Reforma prevede şi majorări de salarii. Imediat în societate au şi apărut fel de fel de curente. Unele reacţionează foarte critic, după ce au auzit că doar magistraţilor, procurorilor li se ridică salariile. Chiar reforma bună începe şi de la majorări de salarii?
Corneliu Gurin: „Sigur că există aceste critici. Desigur, înţelegem foarte bine că trebuie resurse pentru acest lucru. Dar, aşa cum s-a propus, astăzi există anumite beneficii, poate nepecuniare, pe care le au procurorii. E vorba de aceeaşi uniformă, e vorba de indemnizaţiile sau sporurile care se acordă pentru gradele de clasificare. Dacă ne propunem anularea acestor beneficii – şi deja au fost modificate reglementările legate de pensiile procurorilor, au fost aduse la condiţii similare oricăror cetăţeni – se pierde şi atractivitatea profesiei, se pierde şi interesul pentru activitate în funcţia respectivă, pentru că este o activitate deloc uşoară.
Zi de zi, te ciocneşti de problemele oamenilor, te ciocneşti cu elemente criminale şi este o activitate care se desfăşoară 24/24 ore. Dacă se întâmplă cazuri extraordinare, procurorii şi noaptea, şi dimineaţa devreme, şi în zile de odihnă fie trebuie să se deplaseze la locul faptei, fie trebuie să audieze persoanele care sunt aduse, fie să înainteze diferite demersuri, să aplice diferite măsuri. Această muncă peste program nu este remunerată astăzi în Procuratură.”
Europa Liberă: Şi un salariu mai mare îl motivează?
Europa Liberă: Şi de patru ori mai mare un salariu?
Corneliu Gurin: „Nu s-a discutat despre mărimea salariului. Ideea a fost păstrarea tendinţei care a existat întotdeauna. Procurorii au fost salarizaţi similar judecătorilor, cu o mică diferenţă, în jur de 5%. După ce s-a adoptat Legea privind salarizarea în sectorul bugetar, s-au stabilit cuantumuri concrete. Şi procurorii, şi judecătorii sunt parte a sistemului justiţiei, unii fără alţii nu pot funcţiona. Şi dacă va exista un decalaj prea mare, acesta nu va fi nici acceptat şi nici nu va duce la o justiţie bună, eficientă. Pentru că nu va exista acest stimul şi nu ştiu dacă şi judecătorii ar accepta să rămână doar ei salarizaţi la un nivel foarte mare.
Pe de altă parte, toţi cetăţenii trebuie să fie salarizaţi bine. Şi ştim că există asemenea întrebări: de ce profesorii, de ce medicii, de ce toţi ceilalţi să nu fie salarizaţi mai bine? În primul rând, e vorba de un număr redus de persoane, e vorba de 700 de persoane. Medici, profesori sunt zeci de mii. Şi, în al doilea rând, e vorba totuşi de caracterul muncii. Când i se încalcă drepturile sau când are anumite suferinţe, acelaşi medic, acelaşi profesor va veni şi la procuror, şi va merge la judecător. Oricum acolo se încheie orice conflict şi acolo trebuie să fie stabilită dreptatea.
Din aceasta se reiese, atunci când profesiile, care ţin de domeniul justiţiei, sunt salarizate mai bine şi li se acordă anumite garanţii suplimentare. Din păcate, astăzi procurii nu prea au rămas cu garanţiile care existau anterior. Iată aici reforma a mers foarte bine, la anularea garanţiilor, reforma a mers foarte bine, a garanţiilor care existau în timpul perioadei sovietice.”
Europa Liberă: Vă propuneţi o reformă autentică, până în 2016. Un milion de euro sunt oferiţi pentru această reformă?
Corneliu Gurin: „De fapt, iarăşi e un pic de confuzie că s-a dat un milion de euro pentru reforma Procuraturii. Este cu totul altceva. Banii sunt pentru anumite acţiuni, care au fost planificate anterior. Şi, de exemplu, anul acesta, foarte multe resurse sunt folosite pentru amenajarea camerelor de audiere a minorilor. Să spunem că este vorba de reforma Procuraturii prin faptul că amenajăm camere? Nu. Dar acestea sunt cheltuieli: reparaţie, dotări, transport, filmări video ş.a.m.d., sunt lucruri care erau necesare. Registrul electronic de înregistrare a infracţiunilor – să spunem că face parte din reforma Procuraturii? Parţial, da. Dar nu vizează atât reforma propriu-zisă. Da, sunt nişte resurse, pe care vrem să le folosim la impulsionarea activităţii organelor de autoadministrare, adică a Consiliului Superior al Procurorilor, a Colegiilor de calificare, Colegiilor disciplinare. Pentru că astăzi chiar aceeaşi profesori, care fac parte din aceste organe, uneori este mult de lucru, dar ei nu sunt remuneraţi. Evident, în asemenea condiţii, nu poţi vorbi despre o calitate şi o dedicare sau o implicare.”
Europa Liberă: Dar începe un an electoral. E o reformă cu şanse?
Corneliu Gurin: „Tocmai de aceasta şi ne dorim să promovăm reforma relativ repede, pentru ca rezultatele să nu depindă de alegeri. Şi am dori ca ceea ce va fi necesar, din punct de vedere legislativ-normativ, să realizăm, până la etapa electorală. Astfel ca eventuale schimbări politice sau perturbaţiile politice să nu afecteze lucrările pe care trebuie să le efectuăm ulterior, la nivel instituţional, structural şi de promovare a respectivelor norme legislative deja aprobate. Ne-ar crea o anumită comoditate, să spunem aşa, pentru a le desfăşura liniştit pe intern.”
