Bazată pe doctrina neoliberală a concurenței și a libertății pieței, Uniunea Europeană are ca principal criteriu de funcționare – cel puțin la suprafață — libertatea pieței și a schimburilor.
Pina la criza –sau crizele- actuale, nu a existat așadar in Uniunea Europeana nicio tentativa de control al preturilor la nivel european. Legislatorii europeni au incercat intotdeauna sa impiedice formarea cartelurilor si a monopolurilor, in special in marea industrie si sub presiunea europeana au disparut, practic peste tot, companiile de stat in domeniul energiei si al telefoniei, ceea ce a favorizat concurenta si scaderea unor preturi.
In schimb, la nivel national, unele tari controleaza anumite preturi, uneori in domenii neasteptate. Astfel, tarile de limba germana, Italia, Spania, Grecia si Franta controleaza pretul cartilor. Ideea este ca aceeasi carte trebuie sa aiba acelasi pret, in toate librariile.
Lucrul ar fi de neconceput in Statele Unite, de pilda, unde asemenea forma de impunere a unui pret ar fi cu totul ilegala.
Tot asa, intr-un mare numar de tari europene este controlat pretul medicamentelor din farmacii.
Criza actuala a adus insa o schimbare in atitudini la nivel european. Incepind din 2009, cind pretul alimentelor de baza a inceput sa creasca, Uniunea Europeana a pus treptat in functiune un mecanism de control al pretului alimentelor, de la ferma pina in farfuria consumatorului.
Asta pentru ca s-a ajuns in multe cazuri la foarte importante disparitati intre pretul de productie si cel de vinzare. Un producator de lapte, de pilda, primeste 25 de centime pe litru din partea laptariei care ii cumpara productia, insa acel litru de lapte va costa 1,25 euro pe rafturile magazinului.
Tot asa, un producator de carne primeste doar o cincime din pretul carnii din magazin.
Posibilitatile de control, chiar la nivel european, sint insa limitate. Ele intra in conflict cu alte dispozitii europene, cum e de pilda interzicerea oricaror subventii ale statului in economie.
Asa se face ca in ciuda supravegherii europene, preturile alimentelor in Uniune cresc in permanenta, in medie cu 5-6% pe an, altfel zis intr-un ritm cu mult superior inflatiei.
----------
Vorbind recent în cadrul unui club de presă, şeful secţiei Politice şi Economice a Delegaţiei UE în Republica Moldova, Wicher Slagter, a atenţionat autorităţile de la Chişinău că vor fi monitorizate cu maximă atenţie cum luptă cu concurenţa neloială şi cum pun în practică noile legi croite pe calapod european – Legea concurenţei şi Legea ajutorului de stat.
„Pentru noi este important nu doar ca ele să existe, ci şi să dea rezultate practice”, a spus diplomatul şi a continuat: „Acordul de liber schimb care va fi parafat la Vilnius obligă autorităţile să-şi consolideze măsurile împotriva competiţiei neloiale. Moldova şi-a asumat aceste angajamente în formă scrisă şi noi vom urmări cu stricteţe cum şi le onorează. Pentru că competiţia este inima UE. Mai multă competiţie înseamnă preţuri şi produse mai bune pentru consumatori şi afaceri mai sănătoase şi mai competitive.”
De ce ar insista emisarii europeni pe acest subiect, lucru ştiut, foarte important pentru economie din moment ce Moldova are acum şi un cadru legal necesar unei lupte eficiente cu competiţia neonestă, şi o instituţie responsabilă de acest proces – Consiliul Concurenţei – trecută printr-un amplu proces de reformă? Iată o explicaţie a analistului Ion Chişlea, jurnalist la „Economist”:
„Pentru această reformă a Consiliului Concurenţei s-a făcut aşa, de ochii lumii. A rămas acelaşi şef, au rămas aceiaşi oameni. E nevoie de altă mentalitate în această instituţie. Trebuie să existe oameni care să lupte activ cu concurenţa neloială. Noi avem o economie cu toate domeniile aproape controlate politic. Şi acest consiliu are un şef pus acolo în baza algoritmului politic de partajare a funcţiilor. Prin urmare, vom avea controale selective, iar rezultate nu vor fi.”
Până acum, Consiliul Concurenţei şi-a făcut observată activitatea printr-o singură investigaţie mai răsunătoare, când acum câţiva ani a deconspirat existenţa unei înţelegeri de cartel între operatorii de pe piaţa petrolieră. Numai că şi acel verdict al autorităţii fusese ulterior invalidat de o instanţă de judecată. Asta în timp ce, aşa cum apreciază economiştii, concurenţa neloială mănâncă ca o molimă întreg sectorul economic moldovenesc. Din nou Ion Chişlea:
„Lipsa unei competiţii loiale este o problemă foarte mare a economiei moldoveneşti. Competitivitatea ei scăzută este cauzată anume de lipsa unei concurenţe loiale pe toate pieţele. Avem produse sunt scumpe şi mai necalitative, o balanţă de preţuri negativă, pierdem piaţa internă tocmai din această cauză. Oamenii de afaceri moldoveni, pentru a reuşi într-un business, nu investesc în competitivitate, management profesionist, în promovarea şi calificarea personalului, ci caută modalităţi de a mitui un funcţionar sau doi pentru a primi un contract mai gras. Scopul lor nu e să fie performanţi, ci să aibă relaţii cu cine trebuie, rude, colegi de partid în funcţii cheie etc. Tocmai de asta oamenii de afaceri se tem de acordul de liber schimb – că nu vor mai putea să continue în acelaşi stil. Iar aceste acorduri anticoncurenţiale există în toate sectoarele, de la piaţa agricolă unde comercianţii se înţeleg cum să ţină preţul, până la piaţa de carburanţi, unde preţurile cresc ca la comandă şi până la acelaşi nivel.”
Reprezentanţii autorităţilor publice responsabile remarcă, pe de altă parte, că trebuie să fim realişti şi să ne întrebăm de ce nu există rezultate concrete în lupta cu acest fenomen abia peste vreo trei ani de la reformarea Consiliului. În replică, experţii susţin că Moldova nu are acest timp la dispoziţie, pentru că se pregăteşte să adere foarte curând la zona de liber schimb a UE.
