Născută la 4 august 1984 în satul Sadaclia, Basarabeasca. A absolvit facultatea de Relaţii Internaţionale şi un master în Administraţie Publică. A fost studenta Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism de la Chişinău şi a Şcolii de Televiziune Tudor Vornicu din Bucureşti, iar în 2013 a obţinut bursa Vaclav Havel de la Radio Europa Liberă, în Praga. A lucrat ca lector-asistent la Universitatea Perspectiva, apoi ca reporteră pe politic la Moldova 1, iar acum este ofiţer pentru dezvoltare strategică la Centrul pentru Jurnalism Independent.
Luni
Yala
M-am trezit cu noaptea-n cap să ajung la parcarea de lângă blocul meu să semnez o dată și o dată contractul cela cu șeful de acolo. Dar socoteala mi-a fost stricată pentru că vineri seara am făcut exces de zel. La încuiatul ușii. La Centrul de Jurnalism avem o ușă cu două yale, dar trebuie încuiată doar una. Eu le-am încuiat pe ambele, iar doamna care face curat nu are decât cheia de la o singură yală. Așa că val-vârtej trebuia să ajung la serviciu.
Facebook-ul azi e tricolor, datorită pozelor. Ieri a fost o zi superbă - 1 decembrie și, ca o româncă adevărată, cu acte în regulă, am avut o zi plină. În același timp, mă întristez mult văzând ce e în Ucraina și că mai mulți jurnaliști au avut de suferit în timpul protestelor.
După serviciu am pornit caii mașinii, ajung la parcare, dar paznicul îmi spune că șeful a plecat deja. Mi-nu-nat!
Ceva mai târziu, am avut un dialog în care mi s-a reproșat că acord prea puțin timp. Ca să citez: „oare chiar nu găsești un pic de timp și pentru mine?”. Nu am avut replică, dar mă voi gândi altă dată la acest lucru, acum ar fi înțelept să merg la somn.
Marti
Pozna
Domnul Mihai, șeful parcării, mi-a făcut ziua frumoasă. Am intrat în biroul lui din vagonul de la poarta parcării și mi-a sărit în ochi panglica tricoloră agățată într-un cui. Îmi spune că voi avea un loc unde va fi ușor de parcat și va fi și paznicul să mă ajute. Mi-nu-nat!
Ziua a trecut repede. Colega mea Ioana mi-a pus sare pe rană. Aveam eu în cap un gând poznaș, doar că mă gândeam: „să fac pozna, să nu o fac”, iar Ioana a venit și a ațâțat focul. Deci, fac pozna, dar nu vă spun despre ce e vorba, vineri veți afla.
După serviciu, am ieșit cu Dorina mea în oraș. Blonda de la Mesager a revenit din Franța, evident, nu cu mâna goală.
Seara mi-a fost încununată cu petrecutul a câtorva minute la balcon. Am fost foarte inspirată ca imediat după duș să ies la balcon și să blochez ușa. Partea proastă e că mânerul e de partea cealaltă. Noroc că am găsit o bucată de sârmă și am deschis-o prin metode netradiționale. Dacă se vor da spargeri în oraș, vă rog, să nu mă bănuiți pe mine.
Miercuri
John. John Kerry
Dimineața m-am trezit cu o durere groaznică în gât. Mi-am propus la 7.45 să ajung la sala de sport de lângă blocul meu. Vreau să merg la Yoga.
Așa că-mi prăjesc niște ochiuri, merg la duș, apoi, să mă îmbrac. În timp ce aleg ce blugi să iau azi, simt un miros înecăcios și fum. Merg la bucătărie și văd ouăle prăjite puse frumos în farfurie, iar și mai frumos, uleiul ardea în tigaia de pe aragaz. Mi-nu-nat! Am uitat să sting focul! Am deschis ușa și fereastra de la balcon ca în mijlocul verii. Deci nici azi nu mai ajung la yoga.
Și în timp ce eu ardeam uleiul, în Moldova a mai venit o zi istorică. Pe toate site-urile de știri și pe Facebook se vorbește despre secretarul de stat american, John Kerry.
Joi
13
A mai venit o zi istorică în Moldova. Cam multe într-o singură săptămână. Și săptămâna trecută am avut zile istorice. Curtea Constituțională a decis că în articolul 13 din legea supremă, limba de stat va fi Româna. Se vede că americanii ne poartă noroc. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ar veni un președinte al SUA la Chișinău sau, măcar la Cricova? Probabil Basarabia s-ar reuni cu România. Facebook-ul e plin de mesaje, care de extaz, care pline de scepticism, precum că acesta ar fi un gest electoral. În fine, cert e că, acum, științificul și politicul se vor pupa, rămâne de văzut când astea două se vor pupa și cu draga noastră Constituție.
Am primit un mail de la Joanna, vicedirectoarea Europei Libere de la Praga. O bucură realizările mele, dar, într-un fel, regeretă că numai fac reportaje așa cum făceam la Europa Liberă, cât eram la Praga. Și m-a cuprins melancolia… Mi-e dor să fac jurnalism pe teren, să fiu acum cu camera în mână la Tiraspol. Să văd cu ochii mei provocările de la liceul „Lucian Blaga”.
Seara voiam să merg la tango, dar am văzut anunțul că filmul „Culorile” mai rulează la Odeon și cum în week-end nu pot merge, trebuie să mă duc azi.
Mai e o jumătate de oră până începe filmul, îmi scot iPad-ul și-mi răsfoiesc notițele. Găsesc niște versuri începute în iunie, în gara de tren din Kutna Hora, Cehia. Poezia e despre căutare, așteptare și, evident, despre un tren. Am închegat versurile, iar ultimul cuvânt al poeziei a fost „culori”, dacă tot sunt la „Culorile” și, în plus, nu găsisem alt cuvânt care să rimeze cu „controlori”.
Au rămas patru minute până se termină ziua și citesc o veste tristă pe site-ul BBC – a murit Nelson Mandela. Este unul din politicienii model, dacă aș crede în reîncarnare, mi-aș dori ca el să se renască la noi.
Vineri
Statia terminus – Euromaidan
Durerea din gât și tusea nu mă lasă. E clar, nici azi nu ajung la yoga. Mi-am luat punguța cu medicamente, toate pe bază de ierburi și-am pornit la muncă. Până deseară trebuie să fiu bine. E un ordin!
M-am uitat rapid peste niște site-uri de știri, dar nu vreau să citesc nimic.
Mi-am scris o listă cu lucruri de făcut până deseară, lista e lungă, iar seara va fi și mai lungă. Pentru că în această seară toate drumurile duc spre Kiev. Pentru că Україна - це Європа!
Luni
Yala
M-am trezit cu noaptea-n cap să ajung la parcarea de lângă blocul meu să semnez o dată și o dată contractul cela cu șeful de acolo. Dar socoteala mi-a fost stricată pentru că vineri seara am făcut exces de zel. La încuiatul ușii. La Centrul de Jurnalism avem o ușă cu două yale, dar trebuie încuiată doar una. Eu le-am încuiat pe ambele, iar doamna care face curat nu are decât cheia de la o singură yală. Așa că val-vârtej trebuia să ajung la serviciu.
Facebook-ul azi e tricolor, datorită pozelor. Ieri a fost o zi superbă - 1 decembrie și, ca o româncă adevărată, cu acte în regulă, am avut o zi plină. În același timp, mă întristez mult văzând ce e în Ucraina și că mai mulți jurnaliști au avut de suferit în timpul protestelor.
După serviciu am pornit caii mașinii, ajung la parcare, dar paznicul îmi spune că șeful a plecat deja. Mi-nu-nat!
Ceva mai târziu, am avut un dialog în care mi s-a reproșat că acord prea puțin timp. Ca să citez: „oare chiar nu găsești un pic de timp și pentru mine?”. Nu am avut replică, dar mă voi gândi altă dată la acest lucru, acum ar fi înțelept să merg la somn.
Marti
Pozna
Domnul Mihai, șeful parcării, mi-a făcut ziua frumoasă. Am intrat în biroul lui din vagonul de la poarta parcării și mi-a sărit în ochi panglica tricoloră agățată într-un cui. Îmi spune că voi avea un loc unde va fi ușor de parcat și va fi și paznicul să mă ajute. Mi-nu-nat!
Ziua a trecut repede. Colega mea Ioana mi-a pus sare pe rană. Aveam eu în cap un gând poznaș, doar că mă gândeam: „să fac pozna, să nu o fac”, iar Ioana a venit și a ațâțat focul. Deci, fac pozna, dar nu vă spun despre ce e vorba, vineri veți afla.
După serviciu, am ieșit cu Dorina mea în oraș. Blonda de la Mesager a revenit din Franța, evident, nu cu mâna goală.
Seara mi-a fost încununată cu petrecutul a câtorva minute la balcon. Am fost foarte inspirată ca imediat după duș să ies la balcon și să blochez ușa. Partea proastă e că mânerul e de partea cealaltă. Noroc că am găsit o bucată de sârmă și am deschis-o prin metode netradiționale. Dacă se vor da spargeri în oraș, vă rog, să nu mă bănuiți pe mine.
Miercuri
John. John Kerry
Dimineața m-am trezit cu o durere groaznică în gât. Mi-am propus la 7.45 să ajung la sala de sport de lângă blocul meu. Vreau să merg la Yoga.
Așa că-mi prăjesc niște ochiuri, merg la duș, apoi, să mă îmbrac. În timp ce aleg ce blugi să iau azi, simt un miros înecăcios și fum. Merg la bucătărie și văd ouăle prăjite puse frumos în farfurie, iar și mai frumos, uleiul ardea în tigaia de pe aragaz. Mi-nu-nat! Am uitat să sting focul! Am deschis ușa și fereastra de la balcon ca în mijlocul verii. Deci nici azi nu mai ajung la yoga.
Și în timp ce eu ardeam uleiul, în Moldova a mai venit o zi istorică. Pe toate site-urile de știri și pe Facebook se vorbește despre secretarul de stat american, John Kerry.
Joi
13
A mai venit o zi istorică în Moldova. Cam multe într-o singură săptămână. Și săptămâna trecută am avut zile istorice. Curtea Constituțională a decis că în articolul 13 din legea supremă, limba de stat va fi Româna. Se vede că americanii ne poartă noroc. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ar veni un președinte al SUA la Chișinău sau, măcar la Cricova? Probabil Basarabia s-ar reuni cu România. Facebook-ul e plin de mesaje, care de extaz, care pline de scepticism, precum că acesta ar fi un gest electoral. În fine, cert e că, acum, științificul și politicul se vor pupa, rămâne de văzut când astea două se vor pupa și cu draga noastră Constituție.
Am primit un mail de la Joanna, vicedirectoarea Europei Libere de la Praga. O bucură realizările mele, dar, într-un fel, regeretă că numai fac reportaje așa cum făceam la Europa Liberă, cât eram la Praga. Și m-a cuprins melancolia… Mi-e dor să fac jurnalism pe teren, să fiu acum cu camera în mână la Tiraspol. Să văd cu ochii mei provocările de la liceul „Lucian Blaga”.
Seara voiam să merg la tango, dar am văzut anunțul că filmul „Culorile” mai rulează la Odeon și cum în week-end nu pot merge, trebuie să mă duc azi.
Mai e o jumătate de oră până începe filmul, îmi scot iPad-ul și-mi răsfoiesc notițele. Găsesc niște versuri începute în iunie, în gara de tren din Kutna Hora, Cehia. Poezia e despre căutare, așteptare și, evident, despre un tren. Am închegat versurile, iar ultimul cuvânt al poeziei a fost „culori”, dacă tot sunt la „Culorile” și, în plus, nu găsisem alt cuvânt care să rimeze cu „controlori”.
Au rămas patru minute până se termină ziua și citesc o veste tristă pe site-ul BBC – a murit Nelson Mandela. Este unul din politicienii model, dacă aș crede în reîncarnare, mi-aș dori ca el să se renască la noi.
Vineri
Statia terminus – Euromaidan
Durerea din gât și tusea nu mă lasă. E clar, nici azi nu ajung la yoga. Mi-am luat punguța cu medicamente, toate pe bază de ierburi și-am pornit la muncă. Până deseară trebuie să fiu bine. E un ordin!
M-am uitat rapid peste niște site-uri de știri, dar nu vreau să citesc nimic.
Mi-am scris o listă cu lucruri de făcut până deseară, lista e lungă, iar seara va fi și mai lungă. Pentru că în această seară toate drumurile duc spre Kiev. Pentru că Україна - це Європа!
