Cum putem califica altfel decât drept consternante afirmaţiile ministrului culturii din guvernul României, Daniel Barbu, care a deplâns faptul că bolnavilor de Sida li se acordă, din bugetul Ministerului Sănătăţii, prea mulţi bani, ce ar putea fi folosiţi în alte scopuri, în organizarea de festivaluri de teatru, spre exemplu? Declaraţia este de un cinism absolut şi este totodată complet aberantă, pentru că nu susţii cultura luând bani de la sănătate, domeniu care – dimpotrivă – trebuie să fie prioritar. Daniel Barbu nu comite primul derapaj de acest fel. Vorbind despre Festivalul „George Enescu”, s-a lamentat că el costă foarte mult, cât un… kilometru de autostradă. Se ştie, de altfel, că dacă n-ar fi fost atitudinea fermă a excepţionalului director al Festivalului, Ioan Holender, ediţia din acest an era pusă sub semnul întrebării. S-a mai ilustrat Daniel Barbu prin modul în care a reacţionat la protestele militanţilor ce contestau proiectul minier Roşia Montana, refuzând dialogul şi recurgând la apelative jignitoare.
La origine istoric de artă, convertit ulterior în politolog, Daniel Barbu a avut o ascensiune fulgurantă. Şi-a dat întâi obolul prin prestaţiile anti-Băsescu în studiourile postului TV Antena 3. Drept răsplată, abia intrat în Partidul Naţional-Liberal, a ajuns parlamentar şi imediat după aceea ministru. În această calitate a „strălucit” prin absenţă şi, dacă mai apare pe la televiziune, este pentru a-şi vărsa fierea şi a-şi etala vechile obsesii anti-prezidenţiale. La împlinirea unui an de mandat nu se poate lăuda cu nici un program notabil, cu nici o iniţiativă remarcabilă. Nu avem cum să nu ne amintim că primul titular, după 1989, al fotoliului de la Cultură a fost un intelectual de mare suprafaţă, Andrei Pleşu, de mandatul căruia se leagă cel puţin două împliniri majore, crearea Muzeului Ţăranului Român şi reluarea Festivalului Enescu. Un ministru bun a fost şi reputatul actor Ion Caramitru, de o civilitate ireproşabilă şi dovedind un real simţ al valorilor. Faţă de perioadele Pleşu sau Caramitru, ministeriatul lui Daniel Barbu poate fi socotit, fără ezitare, catastrofal.
În domeniul culturii, guvernarea social-liberală a cunoscut repetate eşecuri. Mă gândesc în primul rând, fireşte, la degringolada Institutului Cultural Român, sub conducerea lui Andrei Marga. La fel de slabă a fost prestaţia lui Claudiu Săftoiu în fruntea televiziunii publice. Acesta a reuşit „performanţa” să desfiinţeze postul TVR Cultural. A acordat, recent, un statut bizar canalului TVR3, unde s-a putut auzi, lucru halucinant, o pretinsă „colindă” cu un text violent antisemit. Claudiu Săftoiu a fost sacrificat şi împins, de către cei care l-au numit, să-şi dea demisia. Scenariul se repetă cu Daniel Barbu. Dar, din păcate, vor fi înlocuiţi, cu certitudine, prin persoane recrutate tot din clientela de partid.
