Am citit cu mare interes discursul recent al lui Viorel Chetraru, directorul Centrului Anticorupţie, şi mărturisesc, stimaţi ascultători, că am rămas minute bune cu privirea pierdută în gol. Cu toate că discursul dlui Chetraru e frumos, am încercat sentimente amestecate.
Chestia e că am remarcat cîteva teze care m-au pus în încurcătură. Iată, bunăoară, directorul Centrului Anticorupţie invocă faptul că în ultimii doi ani numai trei persoane au ajuns după gratii pentru corupţie şi asta din cauza sentinţelor prea blînde ale judecătorilor. Asta e realitatea, precizează dl Chetraru, şi nu trebuie să ne ferim s-o punem în lumină. Mai mult, „sistemul judecătoresc este profund afectat de corupţie, iar CNA trebuie să-şi intensifice eforturile în depistarea actelor de corupţie din acest domeniu”.
Toate bune şi frumoase! Numai că, peste cîteva rînduri, acelaşi autor ne spune iată ce: „Nu vrem să umplem puşcăriile cu funcţionari, poliţişti sau judecători. Nu cred că prin aceasta vom face un mare pas în lupta cu corupţia. Mai eficient ar fi ca aceşti indivizi să nu se mai regăsească vreodată în sistemul public”…
Mărturisesc că sunt niţel derutat. Aşadar, trei persoane corupte băgate după gratii e puţin, dar nici să umplem puşcăriile cu funcţionari şi judecători nu dorim. Păi, cîtă lume ar trebui să ajungă după gratii? Şi dacă sunt mulţi funcţionari şi poliţişti corupţi, de ce ar trebui din start să nu vrem să umplem puşcăriile? Nu ar fi mai logic să fie pline, dacă e cazul?
Mai departe, dl director zice că ar fi mai bine ca indivizii corupţi să fie eliminaţi din sistemul public, dar tot el constată că oamenii revin în funcţii după ce au făcut obiectul unor investigaţii de corupţie. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, este chiar necesar ca cel corupt să ajungă după gratii, căci altminteri el revine la funcţia sa. Şi chiar dacă judecătorii l-ar priva de funcţie, cei care l-ar înlocui ar fi şi ei tentaţi să facă mişmaşuri din simplul motiv că nu există pericolul închisorii.
Eu mă întreb: dar există oare ţări în care corupţia a fost spulberată fără ca toţi cei corupţi să fi fost băgaţi în puşcării? Cum poţi să însănătoşeşti sistemul judecătoresc „afectat de corupţie” fără să ajungă judecătorii corupţi după gratii? Mărindu-le acestora salariile? Responsabilizînd poporul? Mă tem că asta e prea puţin.
În final, directorul CNA declară pe un ton optimist: „Procesul de luptă împotriva corupţiei declanşat de Moldova este unul ireversibil şi am toată încrederea că vom reuşi!” Ce să spun? Măi să fie! Atîta doar că nu ar strica să ne punem mai multă ordine în strategii.
