În vizita lui săptămânală la studioul din Chișinău al Europei Libere, istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru a discutat cu Vasile Botnaru despre ultimele evoluții în relațiile Ucrainei cu Rusia și cu UE.
Gheorghe Cojocaru: „În vizită la Kremlin, preşedintele ucrainean, Victor Ianukovici, a obţinut ce îşi dorea să obţină, pe ultima sută de metri, de la reprezentanţii Comisiei Europene, ca o compensaţie pentru pierderile economice suportate de Ucraina, în urma deteriorării relaţiilor cu Federația Rusia: un consistent sprijin financiar de 15 mlrd dolari – cel puțin, există o promisiune clară în acest sens – şi reducerea preţului la livrările de gaze din Federaţia Rusă până la 268,5 dolari pe mia de metri cubi, precum şi o serie de contracte care să menţină pe linia de plutire economia naţională a Ucrainei. Prin această ofertă generoasă, Vladimir Putin i-a întins o mână fermă de ajutor lui Victor Ianukovici, mai ales, din perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale din 2015, lăsând în off-side Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Când ați folosit verbul „i-a întins”, mi-a venit în cap expresia „i-a întins o cursă”, aceasta spun mulți analiști care presupun că aceasta e doar partea vizibilă a aisbergului. Prin urmare, vreau să vă întreb ce stă la baza acestei generozităţi a Kremlinului? Ce a obţinut Rusia lui Vladimir Putin din această afacere?
Gheorghe Cojocaru: Deşi, după cum s-a anunţat, nu au fost semnate nişte acorduri politice, ci doar exclusiv financiar-economice, anume economia este cea care va condiţiona şi poziţionarea politică a Kievului
Prin urmare, calculele sumare arată că Rusia nu va fi în pierdere, din punct de vedere financiar. Câştigul cel mai mare însă al lui Vladimir Putin este în sfera politicii, reuşind să întoarcă din drumul spre Europa două state, unul după altul, mai întâi, Armenia şi apoi, iată, și Ucraina. Faptul că Rusia bate de una singură o întreagă Uniune Europeană, cu cele 28 de ţări membre, ridică un semn de întrebare asupra întregii strategii a Bruxellesului în Estul continentului…”
Europa Liberă: Bine, dar nici Victor Ianukovici, care are Maidanul în față, și nici Vladimir Putin nu au pus nimic despre aderarea Ucrainei la Uniunea Vamală…
Gheorghe Cojocaru: „Într-adevăr, Ucraina nu a semnat aderarea la Uniunea Vamală, dar rămâne de văzut dacă, după înţelegerile recente de la Kremlin, preşedintele Ianukovici mai este interesat realmente de dialogul cu UE şi dacă pauza pe care a cerut-o anterior nu se va transforma într-o renunţare. Mai rămâne de văzut şi cum vor reacţiona autorităţile europene la această nouă mişcare a Kremlinului, dacă vor găsi resursele necesare să revină în forţă, în marele joc geopolitic sau vor decide să ia ele însele un time-out. Deocamdată, important este că Uniunea Europeană rămâne deschisă dialogului cu autoritățile de la Kiev.”
Europa Liberă: Să revenim la prețul, pe care l-a negociat Victor Ianukovici, a propos, în condiții comparabile cu condițiile pe care le-a avut și Iulia Timoșenko, fără mandatul oficial al Parlamentului. 268,5 dolari mia de metri cubi – poate influenţa oare acest preț situaţia politică de la Chişinău? E un preț mult prea ademenitor și motivațional pentru cei care pledează în Republica Moldova aceeași cauză – reorientarea spre Răsărit.
Gheorghe Cojocaru: „Înainte de toate, s-ar cere aici o constatare: se pare că Moscova va pretinde o cotă din sistemul de conducte ucrainene, în schimbul reducerii prețului la gaze. Or, în cazul Republicii Moldova, Rusia deja deține pachetul de control asupra rețelei de conducte de aici. La Chișinău, în mod cert, se vor găsi forțe politice care să speculeze o eventuală reducere a prețului la gazele din Federația Rusă, în situația în care, sperând să ajungă la putere, vor renunța la vectorul european și se vor orienta spre Răsărit. Numai că încă nu este clar ce se va întâmpla, până la urmă, în Ucraina și care va fi reacția societății ucrainene, în ansamblu, la ultimele poziționări ale Kievului, în raport cu Moscova. Însă, în Republica Moldova, promisiunea unui preț avantajos la gaze, în contextul celor întâmplate, în sfera relațiilor ruso-ucrainene, va fi, cu siguranță, o armă politică în anul electoral 2014.”
