Sistemul de voturi in interiorul Consiliului de Ministri al Uniunii Europene este extrem de complex si a fost în permanență rafinat de-a lungul tratatelor. El se bazează pe un algoritm care leagă populația fiecărei țări de un număr maxim sau minim de puncte, sau voci.
Numărul maxim de puncte este de 29. Germania, Franța, Marea Britanie și Italia au așadar câte 29 de puncte, Spania și Polonia câte 27. Următoarea țară în ordine descrescătoare e România, cu 14, jumătate din punctele Poloniei, populația fiind tot de două ori mai mică.
Cele mai puține puncte, câte patru fiecare, le au țările baltice, Slovenia, Luxembourg și Ciprul, in vreme ce Malta are trei.
Ca și în cazul numărului de deputați din Parlamentul European, număr de voci, puncte sau glasuri în Consiliu nu reflectă cu totul matematic importanța populației. Astfel, Germania și Italia au același număr de puncte, cu toate că populația Germaniei e cu 20 de milioane mai mare decât cea a Italiei : 80 de milioane față de 60. La fel, Spania cu 50 de milioane de locuitori ale același număr de puncte cu Polonia, cu ceva mai puțin de 40.
De aceea, Tratatul de la Lisabona a înlocuit acest sistem cu altul, care va intra în vigoare în 2017. Noile reguli combină importanța populației cu numărul țărilor. Astfel, un act legislativ va putea fi adoptat dacă pentru el votează țări reprezentând peste 65% din populația UE ; sau dacă pentru el votează peste 55% din țările membre (actualmente 28), cu condiția însă să fie vorba de o majoritate de țări, adică cel puțin 15.
Măsurile de precauție au fost luate pentru împiedica situații în care un grup restrâns de țări mari își impun voința tuturor celorlalte.
Este limpede, însă, că oricare ar fi sistemul de calcul ales, ponderea politică a unei țări crește odată cu populația și că, pe termen lung, în cazul unei reuniri a României cu Moldova, influența politică a noii entități în UE ar spori în mod automat.
