Cum contribuie Diaspora la dezvoltarea Republicii Moldova

Bine v-am găsit doamnelor şi domnilor. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt. Întrucât suntem în preajma sărbătorilor de iarnă, invitatul meu de astăzi are privilegiul să apară în ipostaza firească de Moş Nicolae, care pune daruri în ghetuţele lustruite şi trece în revistă doar lucruri plăcute, pentru ca cele rele să se spele, iar cele bune să se adune.

Astăzi noi facem bilanţul anului 2013 cu şeful Biroului pentru Relaţii cu Diaspora, Victor Lutenco. Mi s-a părut extrem de important acest bilanţ, mai cu seamă pentru ascultătorii noştri care ne urmăresc de la distanţă, tocmai făcând parte din diasporă. Pentru ei este important să cunoască cum anume îşi formulează caietul de sarcini Biroul condus de Victor Lutenco, cum arată ierarhia priorităţilor şi cum le motivează zisul Moş Nicolae, justiţiarul mărinimos.

Europa Liberă: Aşa cum putem citi noi sarcinile dumneavoastră, v-aţi propus să readuceţi moldovenii plecaţi peste hotare în viaţa social-politică a Republicii Moldova, sfidând distanţele, sfidând geografia, ei să fie participanţi activi la dezvoltarea Republicii Moldova, începând de la contribuţiile lor financiare şi terminând cu contribuţiile lor electorale, cu ideile pe care le au şi le pun în practică, zi cu zi. În ce măsură v-a reuşit această sarcină, dacă este adevărat că aceasta v-aţi propus?

Victor Lutenco: „Ar fi unul din obiectivele noastre, este adevărat. Dar nu este unul singur. Este foarte greu, într-un an, să realizezi sarcina dată în mod complet. Dar cred că ceea ce am reuşit, în 2013, este să punem bazele şi să creăm, atât în interiorul Republicii Moldova, cât şi peste hotare, un vădit interes pentru subiectul contribuţiei diasporei la dezvoltarea Republicii Moldova. Şi cred că am reuşit să stabilim câteva linii, mecanisme concrete prin care această implicare poate avea loc şi pe care avem de gând să le dezvoltăm în 2014 şi în perioadele următoare.”

Europa Liberă: Unii lideri de opinie din mediul diasporei au avut temerea că se va birocratiza relaţia aceasta, că se va osifica, va deveni subjugată unor structuri rigide. Cât de întemeiată este această frică?

Victor Lutenco: „Eu aș numi lucrurile direct: temerea era, pe de o parte, că se va birocratiza, Biroul va deveni una dintre acele instituţii de stat foarte rigide şi cu o comunicare foarte lentă şi foarte osificată, aşa cum spuneţi dumneavoastră, pe de altă parte, că va deveni foarte politizată. Trebuie să fiu sincer, astfel de acuzaţii noi continuăm să le primim şi eu sunt absolut sigur că, în anul care vine, cel electoral, ele se vor intensifica. Atâta doar că eu cred că în absolut toate activităţile, pe care le-am făcut până acum, am reuşit să demonstrăm că am fost extrem de deschişi, am utilizat absolut toate măsurile de comunicare posibile.

Noi suntem în permanenţă foarte rapizi în a reacţiona la tot ceea ce ţine de programul de bază şi la toate iniţiativele care vin atât din diasporă, cât şi din interiorul ţării pe subiectele care ţin de dezvoltare. Suntem mai puţin rapizi şi activi, atunci când suntem acuzaţi şi a răspunde la tot felul de acuzaţii. Fiindcă, sincer să fiu, dacă ne-am concentra la aceasta, atunci probabil că ar trebui doar de aceasta să ne ocupăm. Şi aceasta deloc nu este prioritatea noastră.

Pe de altă parte, în ceea ce ţine de birocratizare, eu cred că am reuşit să demonstrăm, inclusiv prin colaborarea pe care am iniţiat-o cu instituţiile noastre partener, atât din interiorul guvernului, cât şi din afara lui, că avem o puţin altă viziune.

Dacă, din start, era conceput Biroul ca o instituţie care şi-ar dori să concentreze asupra sa tot ceea ce ţine de responsabilităţile în domeniul legăturilor cu diaspora, păi, noi am iniţiat şi am lucrat exact la invers, implicând tot mai mult instituţiile noastre, indiferent de cine sunt conduse, de reprezentanţii sau exponenţii cărui partid, astfel încât fiecare dintre aceste instituţii să realizeze şi să lucreze mai intensiv pe responsabilităţile care ţin nemijlocit de diasporă.

Ceea ce am făcut noi – noi am început implementarea aşa-numitului hold government, atunci când întreg guvernul este responsabilizat pe o materie care este cross-sectorială, care ţine de absolut toate instituţiile, cum ar fi diaspora, în cazul dat. Şi noi, invers, salutăm o implicare mai mare a Ministerului Economiei, a Ministerului Transporturilor, a altor instituţii, Ministerului Tineretului, din nou spun, indiferent de reprezentantul cărui partid politic este în capul acestei instituţii. O implicare mai activă pe subiectele care ţin de cetăţeni, nu numai cei care sunt în interiorul ţării, dar şi cei care sunt în afară.”

Europa Liberă: Piatra de moară de pe lista de sarcini este participarea electorală a diasporei. S-a discutat mult despre votul electronic. Undeva el s-a oprit. Probabil în sfera politicului. Acum cum stau lucrurile? Pe parcursul anului, ce aţi reuşit să vă apropiaţi de momentul în care diaspora va participa masiv, necondiţionat şi fără dificultăţi la alegeri?

Victor Lutenco: „Oricât de mult s-ar insista pe acest domeniu electoral sau participarea în votul politic al diasporei, eu trebuie să recunosc că pentru Birou şi în activitatea Biroului acesta nici pe departe nu a fost scopul principal. Este important ca diaspora să-şi exercite acele drepturi, pe care le are, şi să o poată face cât se poate de facil peste hotare.”

Europa Liberă: Adică pe cont propriu? Nu e treaba dumneavoastră?

Victor Lutenco: „Nu, nu aceasta am spus. Dar eu chiar sunt totalmente împotrivă ca absolut tot ceea ce face Biroul sau instituţiile de stat să fie orientate sau să fie concentrate sub piatra de moară sau nu ştiu…”

Europa Liberă: Dar sunteţi de acord că diaspora are senzaţia că, dacă nu i se fac condiţii pentru participare la votare, ar fi cumva neglijată? Le luăm banii, dar nu le luăm şi votul.

Victor Lutenco: „Eu sunt de acord. Dar această este o viziune super-simplistă a ceea ce înseamnă participarea diasporei la dezvoltarea ţării. Posibilităţi şi mecanisme pentru aceasta sunt mult mai multe. Şi oricare ţară, care a reuşit o performanţă cât de cât împreună cu diaspora, s-a axat nu doar pe vot sau pe vot, probabil, în măsura cea mai puţină.”

Europa Liberă: Care e suveica cea care leagă cel mai bine diaspora de ţară?

Victor Lutenco: „Legăturile personale. Legăturile personale, legăturile din interiorul familiei, existenţa unei părţi a familiei, pe de o parte şi alta a graniţei. Atunci când familiile sunt reunificate peste hotare, completamente, atunci aceasta deja este o circumstanţă care este foarte greu să o depăşeşti cu oricare măsuri de reanimare a legăturii cu ţara.”

Europa Liberă: Şi atunci care e involving-ul dumneavoastră aicea, dacă e vorba de relaţii interpersonale? Aceasta se întâmplă în afara cadrului.

Victor Lutenco: „Noi totdeauna aducem element compensatoriu care ţine de diferite domenii şi diferite modalităţi, prin care persoanele ar dori să se implice în legătura cu ţara. Fie că acesta este un element profesional, ţine de profesia pe care o exercită acolo şi care au învăţat-o în ţară, este medic, este profesor, este orice altceva, fie că acesta ţine de un anumit domeniu artistic, în care ar dori să se manifeste şi în Republica Moldova, şi peste hotare, utilizând acea experienţă sau acel networking pe care îl avea, fie că acestea sunt afacerile, pe care le-a realizat peste hotare, şi ar dori să le extindă prin legătura cu Republica Moldova sau făcând legătură cu businessmeni din Republica Moldova, dar care sunt la moment peste hotare şi prin intermediul cărora poate realiza o extindere a propriei afaceri mult mai mare.

Deci, elemente şi modalităţi prin care aceasta se poate face sunt foarte multe. Şi, dacă noi o să rămânem cramponaţi doar la vot şi doar la pentru cine şi când şi cum votează cetăţenii noştri peste hotare, atunci noi, cred, pentru totdeauna vom rămâne în cercul acesta vicios şi foarte îngust, a propos, cerc, care nu ne permite să vedem mult mai multe uşi deschise, care există pentru dezvoltare.

Dar, revenind la vot, care totuşi este un element important, este unul dintre drepturi şi unul din mecanismele de participare directă a cetăţenilor care sunt peste hotare la ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, noi am lucrat cu Comisia Electorală Centrală, care este partenerul nostru de bază în activităţile date, am organizat câteva consultări şi, pentru prima dată, reprezentanţii diasporei au fost prezenţi la aceste consultări, au venit cu propunerile lor şi cu sugestiile lor, în ceea ce ţine, mai ales, de un registru electronic al votanţilor de peste hotare. Fiindcă listele şi registrele votanţilor sunt principala premisă, dar principalul instrument care trebuie să fie neapărat prezenţi, ca noi să putem vorbi despre anumite măsuri alternative sau metode alternative de vot, cum ar fi votul la distanţă sau votul prin corespondenţă, sau votul electronic, sau orice de genul acesta. De aceea, ceea ce ne-am propus noi este ca, la o primă etapă, să lucrăm la calitatea acestor liste şi la calitatea acestor registre.”

Europa Liberă: Adică să nu fie suflete moarte?

Victor Lutenco: „Exact. Care vine mână în mână, de fapt, cu încrederea pe care o au cetăţenii în acele instrumente pe care le propune guvernul Republicii Moldova sau Republica Moldova, în cazul dat, mai larg, fiindcă nu este vorba doar de guvern. Şi trebuie să recunosc că această încredere este încă destul de joasă. Şi aceasta ţine de o campanie informaţională mult mai vastă.

Deci, nu este vorba doar de anumite spoturi sau de anumite mesaje cu care venim, este vorba de o comunicare permanentă pentru a convinge şi a spune: „Registrul acesta nu are nimic cu viza de reşedinţă. Nu vă scoate nimeni de la viza de reşedinţă. Nu vă urmăreşte nimeni impozitele. Nu vă urmăreşte nimeni veniturile sau obligaţiile pe care le-aţi putea eventual avea la Compania Naţională de Asigurări Medicale, sau orice altceva”. Fiindcă acestea sunt, trebuie să recunosc, nişte stereotipuri foarte puternice care există în diasporă şi care nu ne permit, la moment, să dezvoltăm rapid aceste instrumente şi să spunem: „Gata, am terminat, registrul este bun, haideţi să lucrăm la votul electronic'.”

Europa Liberă: Adică diaspora nu diferă foarte mult de mentalul populaţiei care este în Republica Moldova?

Victor Lutenco: „Eu aş spune că, pe partea cea mai activă a diasporei, există paralele foarte şi foarte bine pronunţate şi evidente. Şi o să vedeţi că, de fiecare dată, atunci când se întâmplă ceva în interiorul ţării, aceasta se reflectă aproape cu o exactitate de 100 de procente peste hotare, dar şi invers. Totuşi, unul din lucrurile importante care cred că s-au produs în anul 2013 - aceasta parţial cred că este legat şi cu apariţia Biroului, fiindcă aceasta a fost una dintre strategiile noastre din start. Nu era să conlucrăm cu o anumită sursă mass-media sau să canalizăm informaţia doar printr-un anumit canal, dar am încercat să producem atât de multă informaţie despre ceea ce are loc în diasporă, încât să motivăm preluarea acestei informaţii şi, într-un fel, interesul permanent pentru ceea ce se întâmplă în diasporă, la un spectru cât se poate de larg de mass-media. De aceea, comparând ceea ce se discută despre diasporă în 2013 cu anii precedenţi, eu cred că s-a produs o explozie. Şi aceasta este foarte important.”

Europa Liberă: Un exemplu este gala studenţilor originari din Republica Moldova, chiar s-a dus ca cercurile pe apă. Eu am onoarea să particip la studierea dosarelor, pun şi eu nişte puncte acolo. Am rămas absolut stupefiat cât de mulţi studenţi buni avem noi şi în toată lumea.

Victor Lutenco: „Şi acesta este un exemplu perfect. Şi aceşti studenţi, şi aceste aproape 30 de persoane care vor fi invitate, care vor fi nominalizate pentru diferite categorii în Chişinău, pentru a recunoaşte meritele lor, atât academice, cât şi cele extracurriculare pe care le au, fiindcă au foarte mulţi dintre ei activităţi în afara orelor de studii, aceste 30 de persoane nu sunt numai 30 de voturi o dată la patru ani, ele sunt mult mai mult decât atât. Ei aduc un potenţial absolut enorm pentru dezvoltarea Republicii Moldova şi, atenţie (!), fie fiind peste hotare, fie revenind înapoi acasă. Şi guvernul este obligat şi eu mă simt obligat, ca şef al Biroului, să fac disponibile mecanisme prin care ei ar putea contribui şi de la distanţă, dar şi atunci când revin în ţară.

Şi pot să vă dau un exemplu care este foarte bine conectat cu aceasta. Noi avem un grup de excelenţă economică din care fac parte vreo 10 persoane care activează în instituţii financiare şi economice de foarte mare renume de peste hotare şi care din timpul lor liber, o oră, două, trei ore pe săptămână, ne ajută pe noi la dezvoltarea programelor economice. Fac nişte analize care, iniţial, dacă erau doar nişte păreri mai vagi, ei deja au intrat să facă analize atât de specializate, încât nu cred că cineva din Republica Moldova poate face analize la acelaşi nivel.”

Europa Liberă: Deci, e voluntariat sută la sută?

Victor Lutenco: „Este sută la sută voluntariat. Şi aceasta este contribuţia lor la dezvoltarea ţării. Şi ei lucrează la nişte programe care sunt de o bătaie foarte lungă, dar, în acelaşi timp, care se uită la resurse, care se măsoară în miliarde, orientate spre dezvoltarea Republicii Moldova. Şi, din nou, aceasta este mult mai mult decât 10 voturi.”

Europa Liberă: Mă bucur să aud că mă contraziceţi. Pentru că nici eu nu sunt părtaşul folosirii pragmatice şi exclusiv politice a diasporei. Slavă Domnului, că am trecut de această fază când ne gândeam cine va fi curierul care va alerga la Moscova să ia acele mii de voturi sau câte o fi fiind acolo. Dar, a propos de aceşti curieri, aţi reuşit în 2013 să constituiţi o interfaţă suficient de reactivă, care să fie şi reprezentativă şi să nu fie contestată de oamenii din glubinka, mai ales când e vorba de Federaţia Rusă, unde e foarte greu să ajungi la fiecare?

Victor Lutenco: „Aceasta este una din dificultăţile care există în oricare diasporă.”

Europa Liberă: Dar şi în oricare domeniu. Pentru că e vorba de altă organizare sau de organizarea de sus.

Victor Lutenco: „Şi în oricare domeniu. Din păcate, în Republica Moldova şi în diaspora originară din Republica Moldova ne ciocnim, hai să spunem, de o problemă a reprezentativităţii. Avem persoane prea insistente, care foarte rar utilizează cuvântul „eu” şi prea des utilizează cuvântul „noi”, încercând să spună sau să pretindă că cei, pe care îi reprezintă, sunt, de fapt, sutele de mii de moldoveni care contribuie, care vor asta, care spun asta şi tot aşa mai departe. Şi aici trebuie să fim foarte atenţi. Fiindcă dimensiunea politică nu înseamnă doar votul, dar înseamnă şi acel mesaj cu care vii. Şi legitimitatea, pe care aceste persoane le au sau care pretind să le ia, încă este destul de slabă.

Instituţiile, ca să le numesc aşa, cu care lucrăm în diasporă şi aceasta nu suntem doar noi, sunt absolut toate ţările care au o politică cât de cât de interacţiune cu cetăţeni de peste hotare, mai ales asociaţiile diasporale, majoritatea dintre ele sunt bazate pe voluntariat, pe iniţiativă proprie, pe un lider anumit care există şi care, să spunem, strânge în jurul său oamenii. Ceea ce fac ei pentru comunitatea moldovenilor de peste hotare, foarte greu poate fi subapreciat. Deci, efortul lor până acum, când nu exista o instituţie sau nu exista o politică clară din partea statului faţă de ei, ei practic au salvat, în linii mari, existenţa sau dăinuirea sentimentului de legătură cu Republica Moldova, peste hotare.

Dar, în acelaşi timp, ei au anumite limitări, fiindcă nu sunt mai mulţi de unu sau maxim două procente din cetăţenii noştri care sunt peste hotare care participă, măcar din când în când, la activităţile care le organizează aceste asociaţii, inclusiv cu ajutorul nostru. Şi aceasta este o dificultate majoră. Şi acesta este unul din, dacă doriţi, obiectivele activităţii noastre pe viitor, nu pentru a concentra neapărat cetăţenii noştri şi dialogul lor neapărat spre noi, spre guvern, spre Biroul pentru Relaţii cu Diaspora. Dar, mai ales, de a le creşte capacităţile acestor asociaţii de a aduna în jurul lor, acolo, pe loc, cât se poate de mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. Şi aceasta se face prin serviciile pe care le oferă, prin calitatea evenimentelor, prin folosul practic pe care îl văd cetăţenii, atunci când interacţionează sau când menţin contacte. Din păcate, până acum ei nu au văzut prea mult. Presupun că aceasta este inclusiv datorită politizării prea intense care a avut loc până acum.”

Europa Liberă: Dar şi condiţiile în care se află ei. M-am referit, în mod special, la Federaţia Rusă, pentru că acolo este eşantionul cel mai dificil, care se organizează foarte greu, pentru că e vorba de întinsuri geografice, dar şi condiţiile specifice în care foarte multă lume se află, nu sunt legalizaţi și atunci le arde de autoorganizare, de spectacole, de reprezentativitate. A cui treabă este aceasta, să mobilizeze, să motiveze diaspora? Este sarcina Biroului sau, până la urmă, e o sarcină de autoorganizare, de democratizare internă?

Victor Lutenco: „Este o sarcină comună. Există un rol şi al Biroului aici, dar noi nu putem merge mai mult decât decizia sau dorinţa care există de acolo, pe loc. Noi nu putem aduce ca dar un lucru care nu este solicitat sau nu este primit, sau nu este dorit. Avem o serie de asociaţii care sunt foarte şi foarte bune în a face un lucru mic, pe care l-au început şi care îl duc cu o calitate excelentă. Avem asociaţii în Portugalia, în Italia, în alte state care lucrează cu un grup de 50-60 de copii, dar ei sunt cei care au salvat memoriile, ataşamentul faţă de Republica Moldova în minţile acestor copii. Altfel, ei ar fi devenit, 100 de procente, italieni, portughezi. Şi, după mine, dacă ei au reuşit să facă aceasta, sunt bravo, sunt cei mai buni.”

Europa Liberă: Ultima întrebare, foarte dificilă, vreau să-mi daţi poate nişte analize, poate impresia dumneavoastră referitoare la utilizarea banilor veniţi din străinătate. Ştiu că nu se poate întâmpla peste noapte. Dar în 2013 s-a schimbat ceva în modalităţile, ofertele pentru cei care au nişte bani puşi de o parte şi vor să îi folosească mai cu cap, mai raţional decât, pur şi simplu, să-i bage în garduri şi tinichele?

Victor Lutenco: „Aici vreau chiar să accentuez câteva lucruri. E ceea ce aud peste hotare foarte des ori atunci când merg la forumuri internaţionale în care reprezentanţii diferitelor ţări discută despre politicile în domeniul migraţiei şi diasporei, dar este şi poziţia mea fermă. Acei bani, care sunt expediaţi de către concetăţenii noştri care se află peste hotare în ţară, sunt bani personali. Şi guvernul, oricare instituţie nu are treabă cu aceste transferuri. Şi acesta este un domeniu probabil, într-o anumită măsură, tabu pentru implicarea guvernului.

Unicul lucru pe care îl pot face autorităţile şi, probabil, ar trebui să facă, este să faciliteze astfel încât aceste transferuri să fie mai uşoare şi mai ieftine. Şi noi la aceasta vom lucra. Şi lucrăm deja şi cu poşta italiană, şi cu poşta turcă, şi cu mai multe instituţii. Şi acum vom avea discuţii şi cu anumite companii private pentru a face aceste transferuri cât se poate de facile, ca să parcurgi o minimă distanţă pentru a putea să-ţi ridici banii aceştia şi să plăteşti un minim preţ.

Acum, mai departe, cum aceşti bani, care sunt deja în economie, sunt utilizaţi, aceasta ţine de mecanismele generale de dezvoltare economică a ţării. În ce măsură noi reuşim să dezvoltăm atât de mult capacităţile de producţie în interior, ca să nu compensăm lucrurile pe care este cerere, pe care avem cerere pe piaţa noastră, imediat prin import, fiindcă aceasta e ceea ce se produce. Dar să dezvoltăm aceste capacităţi, adică să folosim avantajul existenţei cererii interne pentru dezvoltarea capacităţilor de producţie.”

Europa Liberă: Adică e utopic să gândeşti că putem face condiţii speciale pentru migranţi şi pentru banii lor?

Victor Lutenco: „Asta era o linie, da? Remitenţele, transferurile în scopuri personale vor continua. Şi vor continua încă o perioadă îndelungată. Ceea ce vroiam să spun aici este că, dacă, într-adevăr, dorim ca aceşti bani, care se transferă, să lucreze pentru dezvoltarea ţării, una – lucrăm la facilitare, dar nimic mai mult, mai departe, e, pur şi simplu, o zonă tabu. Şi doi – lucrăm cu mecanismele generale macroeconomice, folosind cererea internă.

A doua dimensiune şi care este foarte deseori ignorată, trebuie să facem o deosebire foarte clară dintre acei bani mai mici, care se transferă la nivel personal, şi economiile pe care cetăţenii noştri şi le fac peste hotare şi, în baza cărora, putem vorbi de anumite opţiuni investiţionale. Dar aceasta este cu totul altă dimensiune. Acele economii, la moment, şi foarte deseori, exact cum spuneţi dumneavoastră, sunt investite fie în imobile, fie în anumite, hai să spunem, mecanisme care le-ar da un venit poate mai mic, dar mai sigur.

În vreo 50% din cazuri aceşti bani se regăsesc pe conturi bancare peste hotare, dar cu o rată a dobânzii de 1%, 1% şi ceva, poate mai puţin de 1%, de exemplu, cum este în SUA. Şi un domeniu, în care lucrăm noi, este să venim cu o ofertă faţă de cetăţenii noştri care sunt peste hotare, pentru a le da posibilitatea să investească aceşti bani, dar cu o condiţie foarte importantă: pe de o parte, să aibă ei profit, fiindcă aceştia sunt banii lor şi noi aceasta respectăm foarte mult și, pe de altă parte, să existe o contribuţie la dezvoltarea Republicii Moldova.

Şi acum cum aceasta se poate de făcut? Unu: am organizat deja Forumul investiţional la Veneţia şi în anul viitor vom organiza un Diaspora business forum, un business forum al diasporei în Republica Moldova, prin care vom arăta potenţialul de conlucrare atât între businessmenii din diasporă între ei, cât şi posibilităţile de investire în Republica Moldova. Doi: continuă să existe, va exista şi eu sunt sigur că, prin mecanisme diverse de îmbunătăţire, programul PARE 1+1 totuşi rămâne unul din elementele centrale ale capacităţii guvernului de a da un mecanism pentru cetăţenii noştri de peste hotare de a-şi realiza potenţialul şi dorinţele investiţionale în Republica Moldova.

Chiar acum, recent, încă vreo 50 de granturi au fost aprobate pentru anul 2013, am fost la Comitetul de Supraveghere. Pentru anul viitor este aprobată deja suma de 32 de milioane lei. De obicei, PARE 1+1 nu înseamnă doar că guvernul contribuie cu un leu la fiecare leu investit. De fapt, la contribuţia de un leu al guvernului pot fi chiar şi 3, şi 4, şi 5 lei care vin de peste hotare. Şi acesta este un program care nu doar contribuie financiar, dar şi cu instruiri, dar şi cu suport, şi cu ajutor, după ce perioada grantului a fost epuizată. Şi, până la moment, iată, dacă considerăm şi aceste 50, noi avem aproape 200 de afaceri care au fost lansate în Republica Moldova şi peste 1.000 de locuri de muncă care au fost create, în baza acestor granturi şi în baza acestor investiţiilor, care au venit de peste hotare.”

Europa Liberă: Când vorbiţi 200 de afaceri, acestea sunt cele de succes. Dar câte au fost ratate? Sunt?

Victor Lutenco: „Au fost ratate. Chiar aceasta am discutat la ultima şedinţă a Comitetului de Supraveghere. Avem nevoie de o evaluare profundă...”

Europa Liberă: A cauzelor...

Victor Lutenco: „...În care să înţelegem ce se întâmplă, cum se întâmplă. Trebuie să recunoaştem că, desigur, mediul de afaceri încă este departe de aşa cum ne-am fi dorit. Şi nu contează dacă investiţia vine de peste hotare sau este locală. Ea se ciocneşte de aceleaşi animozităţi, de aceleaşi probleme pe care le are mediul de afaceri aici, în Republica Moldova. Şi noi nu vom avea niciodată un program specializat, ca PARE 1+1, sau puneţi oricare altul, care ar produce o rată de succes de 100%. Nu poate exista aşa ceva.

Dar este important să înţelegem care sunt cauzele şi, prin intermediul, inclusiv al acestor persoane şi la experienţei pe care o obţin ei, să producem presiune pe politicile publice şi să le modificăm în felul în care să devină mai deschise, care ar contribui mai mult la dezvoltarea acestor afaceri şi, respectiv, a economiei la modul general. Şi a treia dimensiune, care este de mai lungă durată, şi în care implicăm inclusiv colegii noştri din Grupul de excelenţă economică, lucrăm la instrumente financiare care, din păcate, sunt mai puţin dezvoltate în Republica Moldova, dar care au stat la baza dezvoltării oricărei ţări, care acum, bine, e la un nivel mult mai înalt de dezvoltare economică. Acestea sunt hârtii de valoare pentru diasporă, bonuri guvernamentale, bonuri municipale.

Lucrăm la ideea unui fond de investiţii pentru migranţi, care ar fi localizat într-o bancă străină şi care ar da posibilitatea de diversificare a instrumentelor financiare, fonduri private de pensii, diferite modalităţi în care oricine de peste hotare ar putea să-şi găsească domeniul său în care ar dori să investească, din nou, cu propriu avantaj, dar şi cu avantaj şi beneficiu pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar şi aici e vorba de încredere.

Victor Lutenco: „Aici e vorba în primul rând, de încredere. Fiindcă instituţiile financiare sunt subdezvoltate în Republica Moldova, mai ales, datorită câtorva lovituri puternice care au avut loc, pe parcursul timpurilor, şi care au subminat încrederea aceasta, începând din anii ’90, atunci când după colapsul Uniunii Sovietice au dispărut practic economiile persoanelor. Ulterior, crizele financiare, care au reprodus exploziile care au avut loc în Rusia la începutul anului 1995, după aceasta în 1998. Şi chiar şi mai recent, evenimentele, care erau conectate şi cu atacurile raider, şi cu mai multe evenimente care ţin de sistemul bancar.

De aceea, desigur că, şi aceasta trebuie să înţelegeţi, lucrul cu diaspora şi lucrul în domeniul migraţiei şi dezvoltării nu poate, prin definiţie, substitui dezvoltarea Republicii Moldova. Nu vor veni cei de peste hotare sau politicile statului de cooperare cu cei de peste hotare să dezvolte ţara. Nu. Ţara trebuie să se dezvolte prin mobilizarea capacităţilor interne.

Ceea ce poate face diaspora – poate doar contribui. Şi această contribuţie, maximalizarea acestei contribuţii, acesta este scopul nostru. Dar, în acelaşi timp, noi nu ne putem asuma întreg spectrul de schimbări care trebuie să aibă loc în ţară. Şi aici este nevoie de o colaborare, chiar şi de o conlucrare foarte strânsă atât la nivel tehnic, cât şi la nivel politic.”

Europa Liberă: Domnule Lutenco, chiar dacă o să am un răspuns previzibil, v-aş întreba pe dumneavoastră, care sunteţi naşul diasporei, de multe ori politicienii, mai cu seamă, se lamentează că atâta lume a plecat, că i-am alungat, că i-a alungat sărăcia, dar, până la urmă, s-ar putea să fie un mare beneficiu pentru Republica Moldova. Mulţi dintre ei sunt locomotivele familiilor, ale societăţii. Da, e plătit un preţ greu, dificil, copiii rămaşi acasă fără grija părintească, dar, pe de altă parte e şi un mare plus din aceasta. Cât de inevitabil, în general, este acest fenomen? Şi totuşi, dacă cântărim, mai mult bine sau mai mult rău aduce migraţia?

Victor Lutenco: „Fiind în serviciul diasporei şi urmărind tendinţele, pot să vă spun că migraţia continuă. Şi probabil că ea va continua. Unde este mai mult: în consecinţele negative sau pozitive? Ştiţi, impresia mea este că depinde nu atât de baza factologică, dar depinde foarte mult de ochii cu care privim la aceasta.

Dacă vom continua doar să ne lamentăm, să ne deplângem soarta, să ne concentrăm doar la aspecte negative, să ne cramponăm şi să ne blocăm, de fapt, în ele, fiindcă aceasta se produce. Ceea ce auzim foarte deseori din diasporă, din mass-media, îmi cer iertare, de la anumite instituţii de stat: iată cât de rău este, bloc, gata, mai mult nimic. Nu soluţia, nu câteva opţiuni de soluţii, nu, iată, în domeniul în care lucrăm ca să corectăm aceasta, dar doar partea negativă, atunci desigur că noi mult nu vom progresa şi nu vom ieşi din aceasta.

Ceea ce încercăm noi să facem la Birou este să realizăm, să studiem foarte bine care sunt aspectele negative, dar, în acelaşi timp, şi care sunt şi oportunităţile, care sunt părţile pozitive. Şi să scoatem maxim de beneficiu din acestea atât pentru oamenii care sunt peste hotare, cât şi pentru cei care sunt în ţară. Desigur că migraţia are foarte multe avantaje. Şi, la nivel global, aici se atrage acum cea mai mare atenţie – potenţialul de dezvoltare a migraţiei. Recunoaşterea dreptului persoanei de a decide fie de a pleca, fie de a se reîntoarce în ţară, dar, în acelaşi timp, hai să spunem, accentuarea anume pe aspectele care ţin de dezvoltare.

Da, trebuie să continuăm să lucrăm cu copiii care, din păcate, au rămas fără grija părintească. Da, vom continua să lucrăm cu Ministerul Educaţiei la un program prelungit pentru ei. Da, vom lucra cu bătrânii. Da, vom lucra la multe alte aspecte negative care ţin de diasporă, inclusiv cu cei care sunt peste hotare şi care sunt în situaţii foarte complicate, cum ar fi, de exemplu, badantele din Republica Moldova în Italia, multe dintre ele sunt într-o situaţie de semi-prizonierat în acele familii pe care le deservesc. Şi aici avem foarte mult spaţiu de lucru. Dar nu ne putem limita doar la aceasta.

Acesta este mesajul pe care noi îl primim, de exemplu, din Statele Unite, din Franţa, din alte ţări, atunci când ni se spune: „Nu veniţi la noi cu întrebarea cu ce vă putem ajuta. Aceasta noi trebuie să facem. Veniţi la noi cu opţiuni cum noi, cei de peste hotare, putem contribui la dezvoltarea ţării”. Şi, atunci când avem ambele aceste mesaje şi ambele aceste cerinţe, eu cred că noi trebuie să lucrăm şi într-un domeniu, şi în altul.”