Istoria Ianei Suvorcova

Iana Suvorcova la vârsta-i de numai 12 ani, are o experiență de pictoriță de aproape șapte ani. La prima vedere nimic neobișnuit în asta, pentru că toți copiii îşi valorifică talentul de desenator din fragedă copilărie, pe care îl dezvoltă, sau îl abandonează.

Cazul Ianei Suvorcova este însă unul cu totul special. Ca să deseneze ea ţine pensula ori creionul cu dinții întrucât mâinile nu o slujesc din cauza unei maladii. Fetița poate face mișcări doar cu capul.

„La început nu îmi reuşea prea bine, acum mă descurc, desigur cu ajutorul fratelui meu care îmi pune în gură creionul, radiera sau pensula. Pictez cu creioane colorate, dar şi cu acuarele”

Multa lume a văzut-o pe Iana desenând la emisiunea „Moldova are talent”. Mica pictoriță spune că participarea la emisiune i-a schimbat viaţa. Ea spune ca nu şi-a dorit neapărat să devină foarte cunoscuta, ci mai curând să înfrunte situația sa ca să dea speranță şi altora: „Îmi era frică să apar pe o scenă mare în faţa multor oameni. Dar am reuşit nu doar să-mi demonstrez talentul, dar şi să le spun tuturor că şi ceea ce pare imposibil uneori e posibil. Trebuie doar să crezi şi să depui mult efort. Acum am o motivaţie şi mai mare de a-mi dezvolta talentul.”

Am stat de vorbă cu Iana în urma cu câteva săptămâni la un centru comercial din capitală, care a găzduit prima sa expoziţie de desene. Trebuie să recunosc că nu îmi venea să cred că picturile erau desenate cu ajutorul gurii. Cel mai mult m-a impresionat tabloul în care două pisici privesc spre luna. Am aflat că e şi pictura preferata a Ianei. Păcat că nu puteau fi cumpărate.

Iana mi-a zis că de curând a învăţat şi să scrie. Deşi nu poate merge la şcoală, Iana zice că nu vrea să rămână în urma copiilor de vârsta ei, motiv din care studiază acasă: „Vin profesorii la mine acasă. Facem matematică, istorie, geografie, studiez limba şi literatura rusă, limba română şi cea engleză.”

Ea spune că poate doar să-şi imagineze, nu şi să trăiască emoţiile de care au parte copii de vârsta ei când se dau cu sania, fac un om de zăpadă sau împodobesc pomul de Crăciun.

Din cauza maladiei Ianei îi sunt străine multe din plăcerile copilăriei, la vise însă nu renunţă. „Visez să devin designer vestimentar şi să ajung în Paris. Vreau să văd Turnul Eiffel. Dar cel mai mare vis al meu e să încep să merg.”

Visul Ianei de a merge ar putea deveni realitate, iar toată speranţă e în Dumnezeu şi iscusinţa medicilor care ar urma să o opereze, îmi spune Tamara Suvorcova, bunica Ianei. De aproape doi ani ea are grijă de Iana şi fratele ei. Părinţii, care sunt stabiliţi în Rusia, îi vizitează cu regularitate şi lunar trimit bani pentru întreținerea copiilor. Deocamdată nu se ştie cât va costa intervenţia chirurgicală, care ar urmă să aibă loc la Sankt Petersburg, dar familia Ianei mizează pe ajutorul celor mărinimoși.

„Noi am deschis cont pentru ca să facem operaţie. Asta e cea mai mare problemă a mea – să-i facă operaţie. Acum vorbim cu medicii din clinica din Sankt Petersburg. Le-am transmis actele, tratamentele pe care le-a urmat. Ei vor analiza şi doar apoi ne vor putea spune cât va costa operaţia.

Cred că şansele sunt mari. Fata o să înceapă să meargă. Desigur că nu e vorba de o zi, ci de câțiva ani. Nu va merge imediat după operaţie. Trebuie de antrenat muşchii, de făcut gimnastică în fiecare zi.”

Tamara Suvorcova se arată foarte încrezătoare că peste câţiva ani nepoata ei va începe să meargă. Şi Iana mi-a spus că deja se visează cum merge pe aleile pariziene şi se plimbă pe sub Turnul Eiffel. Ea e convinsă că atunci când crezi şi mai depui şi efort visele neapărat se împlinesc.